Postat de: Teofil Stanciu | 03/12/2016

Credința și morala unui pacifist – Hacksaw Ridge

Fiind catolic practicant declarat, Mel Gibson este în general urmărit cu atenție de către creștinii de toate culorile atunci când mai vine cu câte un film. Iar în Hacksaw Ridge, creștinismul este pe față, fără ascunzișuri, ba chiar e parte însemnată din miza filmului.

Din punct de vedere politic, interesant însă mi se pare faptul că, într-un context în care mulți creștini (nu doar americani) pledează fervent pentru dreptul de a purta armă, personajul lui Mel Gibson, Desmond Doss (jucat foarte convingător de Andrew Garfield) pe numele său, refuză inclusiv din motive religioase să poarte o armă tocmai în mijlocul războiului.

Doss nu este un laș, ba dimpotrivă, este un tip extrem de curajos care, însă, apelând la un coctail de experiențe personale și prescripții religioase, decide că, indiferent de situație, nu se va folosi niciodată de armă ca să omoare vreun inamic, ci va merge pe front ca doctor neînarmat. Acolo unde norma e să omori, el vrea să meargă numai să salveze vieți, dar fără să se apere.

Unii l-ar considera un mare fraier, iar Doss nu ar fi avut nimic împotrivă. Fiindcă pentru el important este să fie lăsat să ajungă pe front, căci consideră că are o datorie față de propria țară și conștiința nu-i permite să stea pe margine.

Din punct de vedere moral, el este o anomalie în armata aflată în stare de război. Sunt multe probleme pe care le ridică o astfel de atitudine oarecum ambivalentă. Faptul că vrea să meargă pe front ca medic este absolut onorabil, dovedește tăria lui de caracter și totodată generozitatea lui umană. Faptul că nu vrea să poarte armă stârnește însă neîncrederea justificată a camarazilor, care consideră că există o breșă în grupul lor și că au un tovarăș de arme pe care nu se pot baza – el sparge coeziunea pe care se construiește încrederea reciprocă și buna funcționare a plutonului.

Este legitim a ridica problema că, de fapt, el se bazează pe protecția celorlalți. Lasă crima în seama lor, la adăpostul unor convingeri foarte categorice și înguste, scăpând astfel cu conștiința curată pe spezele altora. Și, într-o anumită măsură, chiar așa stau lucrurile. Dar, ca mai de fiecare dată în viață, complexitatea situațiilor depășește această etică rudimentară, în alb și negru.

În orice caz, morala lui e atât de greu de acceptat și de înțeles, încât e aproape să fie lăsat la vatră pe motive de probleme psihice, și îl salvează doar o chichiță legislativă, care permite „obiectorilor de conștiință” să rămână.

Prin acțiunile sale curajoase, prin faptul că rămâne de unul singur pe coama dealului în insula Okinawa, după atac (expunându-se unor riscuri foarte mari), el dovedește nu doar că se poate descurca și fără protecție armată, ci și că poate fi el însuși cel care protejează viața zecilor de camarazi pe care a reușit să-i salveze (printre cei salvați s-au numărat și câțiva inamici).

Pentru amatorii de amănunte controversate, merită menționat faptul că Doss minte la un moment dat deliberat, ca să ascundă identitatea celor care-l atacaseră cu intenția de a-l trimite acasă.

Din punct de vedere spiritual, merită remarcată credința foarte solidă a lui Doss încă de la început. Deși nu apare cu ostentație în debutul filmului, se arată însă repede după încorporare. Pe măsură ce trăiește tot mai acut tragedia războiului, este destul de clar că începe să aibă frământări, însă, în punctul culminant, personajul se roagă mereu să-i dea Dumnezeu putere să mai salveze măcar încă unul.

Dârzenia lui îl face pe adventistul Doss un om respectat de către camarazi, care sunt dispuși, în final, să-i respecte chiar și credința, fiindcă devine un model de curaj, devotament, perseverență și o sumă de alte calități care-l recomandă ca tovarăș de arme pe care nu doar că l-ai vrea alături, dar fără de care e mai bine să nu pornești.

Totuși, această evoluție a lucrurilor nu este chiar atât de surprinzătoare (și probabil că putem suspecta aici o tușă de dramatism adăugată de regizor pentru efect). Însă partea interesantă pentru problematica filmului este traseul pe care se ajunge până în acel punct, profilul pe care i-l conturează ceilalți personajului și modul în care el se impune în ciuda așteptărilor lor.

Desmond Doss este mereu pe o muchie foarte îngustă, într-un echilibru ce pare extrem de precar, încercând să împace principii antagonice: vrea la război, dar nu vrea armă, este dispus să salveze vieți, dar nu să-și apare camarazii cu arma, minte ca să-și ascundă atacatorii, dar nu încalcă nicidecum sabatul etc.

Faptul că eroul principal supraviețuiește în niște circumstanțe extrem de potrivnice întrunește condițiile pentru a fi considerat o adevărată minune. Dacă ea a venit ca rezultat al credinței, e greu de spus, dar e și greu de contestat. Unii vor spune că e doar noroc, dar trebuie să fi fost un car foarte mare de noroc acolo…

Într-o notă de subsol, e ironic cu cât sânge și câtă cruzime lucrează Mel Gibson pentru a contura un personaj pacifist prin excelență. Ceea ce, la urma urmei, este în acord cu acea tensiune morală care este mereu prezentă în film.

De remarcat că filmul se bazează pe o poveste reală, iar în final apar și veteranii de război pe mărturia cărora se bazează scenariul, inclusiv Desmond Doss.

Anunțuri

Responses

  1. Cronică de film…dintr-un punct de vedere… frumos…dar… să spui că e prea multă cruzime și sânge în filmul menționat… De fapt un război în primul rând e format din asta …și zgomotul auzit…cred că într-un război e mult mai intens… apoi frigul, umezeala din aer, …mirosul… Războiul e o crimă asupra creației …nu știu cum ar putea fi justificat corect.

    • N-am spus că ar fi prea multă (e greu de stabilit proporții… juste). Dar e clar că există numeroase feluri de a sugera suferința războiului și că Gibson folosește cadre extrem de… dure. Probabil că și sensibilitatea occidentală s-a tocit semnificativ și trebuie stimulată puternic ca să mai reacționeze.

  2. De menționat că, deși o fi ironic în cazul de față, Mel Gibson a fost mereu un regizor obsedat de violență. Toate filmele lui, Braveheart, Passion of the Christ, Apocalypto, sunt sângeroase peste măsură.

    • Așa e, dar aici contrastul este mai izbitor. De altă parte, îmi place mult mai ales Apocalypto dintre cele enumerate de tine.

  3. […] Din punct de vedere politic, interesant însă mi se pare faptul că, într-un context în care mulți creștini (nu doar americani) pledează fervent pentru dreptul de a purta armă, personajul lui Mel Gibson, Desmond Doss (jucat foarte convingător de Andrew Garfield) pe numele său, refuză inclusiv din motive religioase să poarte o armă tocmai în mijlocul războiului. citește tot articolul […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: