Unul dintre lucrurile care m-au frapat cel mai tare când am citit Pentateuhul a fost atenția de care se bucură străinii, nevoiașii și grupurile vulnerabile în legea mozaică. Evreii erau mereu povățuiți cum să se poarte bine cu aceștia.
În ultima vreme, mă frapează stăruința cu care străinii devin dușmanii poporului (român). Am scris mai multe texte în care pledez pentru patriotism, în care chiar găsesc că există ceva bun (chiar dacă pervertit) în manifestările naționaliste ce par să cunoască un reviriment în Europa și nu numai.
Însă găsesc cu totul revoltător și imoral faptul că acum a fi străin devine în sine o vină în gura unor indivizi fără scrupule, dar care pozează în mari patrioți și s-au apucat să vâneze cu sârg vânzătorii de neam și țară.
În loc să discutăm despre legi, principii și virtuți (morale sau sociale), ni se propune să discutăm despre etnii, despre cetățenii și despre niște presupuse calități ale românismului în sine. Ca și când a fi român sau a cotcodăci naționalist poate anula mârlănia, caracterul infect, mojicia, corupția sau lichelismul.
Ca și când o crimă săvârșită de un român ar fi mai brează decât una comisă de un străin. Sau ca și când am ști prin definiție că românii nu fură, nu tâlhăresc, nu prădeaza țărișoara și nu îi dezavantajează pe români.
Pentru a ridica puțin colțul preșului sub care se încearcă dosirea mizeriei, e suficient să ne amintim de privatizările făcute de patrioții feseniști și pesediști până prin 2004. Sau să ne amintim cât de bine o duceam, cât de puțină corupție aveam și cum huzuream material și spiritual înainte să intrăm în UE – moment de la care, evident, a început marele nostru declin.
Sau poate că, de fapt, ce vor să zică unii dintre naționaliștii pentru care cel mai mare păcat e să fii străin e că orice formă de împilare, înșelăciune, jaf, dispreț sau crimă e mult mai dulce când e pur-sânge românească. Nu se compară un dezinfectant diluat românesc – care te poate omorî cu zile – cu unul produs de „big farma”! Al nostru îți doinește românește la căpătâi, ca să treci pe lumea cealaltă într-o atmosferă îmbibată de tradiții și eresuri străvechi, ce urcă până la Deceneu și Zamolxes!
Din nefericire, unii dintre ăștia ce strigă ca din gură de șarpe că țara este vândută străinilor au furat-o și au vândut-o ei înșiși, până li s-a acrit, dar acum parcă-i cam deranjează concurența.
Mi se pare o mare greșeală să crezi în vina de a fi străin mai ales dacă te dai creștin. Acest tip de naționalism care elogiază fără discernământ, fără luciditate, grosier și barbar fibra nației și o găsește superioară în sine altora e o fundătură în care nu găsești vreo candelă cu adevărat creștinească să-ți conducă pașii. N-are nici în clin, nici în mânecă cu ceva din spiritul treaz al creștinismului.
Dacă a fi patriot începe să însemne că trebuie să privești cu ochi răi orice străin, atunci, creștinește vorbind, mai bine ne lipsim de soiul ăsta de patriotism. E prea găunos și prea trufaș, prea rudimentar și prea agresiv, prea orb și prea avântat. În orice caz, xenofobia încă n-a rezolvat vreo problemă națională pe undeva, însă a reușit să acceseze mari și întunecate resurse de cruzime și ticăloșie umană.
Nu ungurul, austriacul, norvegianul, migrantul, euro-entuziastul, rusul, britanicul, africanul sunt problema. Ci minciuna, hoția, violența, agresivitatea, crima, abuzul, lașitatea, ipocrizia, parvenitismul, corupția, nesimțirea, lipsa de scrupule, lăcomia și altele asemenea sunt adevărata problemă, independent de culoarea pielii sau de moștenirea culturală.
Unii dintre naționaliștii de ocazie se fac vinovați de fapte ilegale și antisociale care nu pot fi prescrise nici ignorate, așa cum și-ar dori ei, doar pentru că au găsit vinovatul absolut: străinul. Asta e pistă falsă. E un drum înfundat. Din nou spun, creștinește vorbind, nu e de mers în această direcție. Xenofobia nu are acoperire biblică.
În măsura în care (mai) există, patriotismul adevărat nu are cum fi trufie idioată, ură față de semeni, gargară demagogică și populistă, asmuțirea unor cetățeni împotriva altor cetățeni sau a localnicilor împotriva alogenilor. A fi mândru de țara ta sau de poporul tău înseamnă mai degrabă să-i știi calitățile și defectele și să te folosești de asta ca de un atu.
De ziua națională, prefer să mă uit la străini cu aceeași ochi cu care mă uit la mine și la români, fără patimă, fără suspiciune, fără râcă. Și prefer să nu fac jocul mârșav al unor politicieni fără scrupule care știu să exploateze fricile și lipsa de educație, nesiguranța și lipsa de informare, slăbiciunile și nevoia de solidaritate ca să-și adune un pumn de voturi și să-și asigure imunitatea de care au disperată nevoie pentru încă un mandat.
Cu drezina 
Pe deplin de acord. Trebuie puse puncte pe cât mai multe „i”, poate ca evidentele de acest gen fiind mai des si mai clar proclamate, un efect va urma…Multumesc pentru acest material.
[…] via De ziua națională, două vorbe despre străini — Cu drezina […]
a fi crestin nu inseamna sa iubesti strainii care vin sa-ti impuna cu forta islamul la tine in tara. grija fata de straini merge pana la un anumit punct. il primesti, il omenesti, dar nu-i dai patul tau si casa ta si nu incepi sa te inchini ca si el la dumnezeul sau. nu am vazut in Biblie scris nicaieri ca asta ar insemna grija fata de straini.
mi se pare necinstit sa pui in aceeasi categorie ungurul, austriacul si migrantul (banuiesc ca vorbim de sirieni si altii care se pretind sirieni). dintre astia trei, care crezi ca e mai probabil sa te injunghie pe strada? uita-te ce se intampla in Germania, Franta, Suedia… in America nu mai devreme de lunea asta un somalez neintegrat a comis un atentat terorist. in Germania a fost descoperit un complot islamist pus la cale de un angajat al unui serviciu de securitate. prin Europa umbla de ani de zile patrule Sharia. tot din dragoste fata de straini s-a ajuns si aici.
crezi ca hotia, violenta, coruptia sunt doar problemele noastre? este acelasi tip de discurs folosit pentru a impinge agenda homosexuala: „vedeti-va voi de hotie, coruptie, violenta, alea sunt problemele adevarate, nu doi oameni care se iubesc”.
Sunt mai multe probleme pe care trebuie să le semnalez.
1. A fi creștin nu înseamnă DOAR să iubești străinii, ci ȘI să-ți iubești vrăjmașii. Să-i pui și la masă. Asta scrie la Scriptură. Îmi pare enorm de greu, de fapt, imposibil, dar asta e…
2. Am spus migrant și nu sirian. Dacă voiam să spun sirian, așa spuneam. Nu am spus nici musulman, fiindcă nu asta am vrut să spun. Totuși, nu cred că musulmanul sau sirianul sunt adevărata problemă, nici măcar musulmanul care vrea să mă convertească (și creștinul vrea exact același lucru, iar, priviți din exterior, nu se vede mare diferență între doi adepți ai unor religii care vor să-i convertească pe alții). Problema e, într-adevăr, cel care vrea să-și impună cu forța convingerile. Acolo începe cu adevărat problema, dar aia ne deranjează indiferent dacă e Hitler, Ibrahim sau Breivik la originea actului criminal sau a abuzului. Cel puțin așa ar fi normal. Deci nu etnia lui, nu statutul lui (de refugiat) e hiba, ci ceea ce face și, dacă încalcă legea, pentru asta trebuie să plătească.
3. Nu s-a ajuns aici din dragoste de străini, ci dintr-o foarte proastă gestionare a unei situații extrem de complicate. Dacă e să suspectez ceva în dreptul statelor care se arată generoase cu migranții mai degrabă aș suspecta o vinovăție difuză a occidentalului față de restul lumii. O vinovăție pe care nu știe cum să și-o rezolve și atunci devine „tolerant”, într-un soi de autoflagelare stupidă. Iar asta nu ajută pe nimeni.
4. E bizar pentru mine să sugerezi că aș încerca o deturnare a atenției. În fine, nu-i mare bai. Dar pot spune sigur că ce spun eu e exact ce gândesc: că problema nu stă în apartenența omului la o etnie, ci în felul în care se poartă în raporturile cu ceilalți oameni. Problema românilor priviți cu dispreț în Italia sau UK nu era, nici pe departe, originea lor românească, ci faptele pentru care unii dintre ei s-au făcut cunoscuți și care a atras antipatia cetățenilor din țările respective. Ar fi o enormitate să credem că ăia aveau dreptate și că românii sunt detestabili doar pentru că provin din România. Ei bine, exact asta am spus și eu în text (iar eu socot că am fost destul de clar): nu eticheta etnică a unui om trebuie să devină virtutea sau defectul său, ci felul în care se poartă în țara asta. Cine vrea să taie români în bucăți, probabil că trebuie fie tratat la psihiatru, fie închis la pușcărie, fie expulzat, după caz.
Eu nu prea pricep la ce se referă dl Teofil. Eu nu văd această xenofobie în țară. Pe facebook o exista dacă te abonezi la unulsau două grupuri xenofobe, te umpli de respect.
Merg mult în țară: Cluj, Timișoara, Iași etc. Nu văd xenofobie. Nici la TV nu prea văd (atunci când mă uit).
Așadar unde anume ați înâlnit xenofobia aceasta?
Există cel puțin o televiziune (RTV) și măcar vreo 3 partide care o promovează în diferite grave. Și pentru care, a NU fi român e din start suspect.
Acu am reușit să citesc. Cred că străinul blamat de români este Iohannis (și eventual Clotilde), iar articolul – o apologie lui. Nu, Teo? 🙂
Nu numai, și ungurii apasă pedala naționalismului. Plus că nu mă interesează o persoană ca atare, ci ideea stupipă că un român e mai bun prin definiție decât un străin. Nu e! Pe scurt, observ că se mizează tot mai mult pe această distincție și se sugerează că românismul e soluția. Dar când mergi pe ideea asta, ajungi repede și la o combinație nasoală de ideologie naționalist-religioasă care pune sub vinovăție vreun sfert de țară sau mai bine.
Pai și pe baza România TV ați făcut această analiză? E ca și cum ați face o analiză despre toleranța romanilor după Funar şi Vădim.
Adică Ghița TV reprezintă un comportament tipic despre toleranta romanilor?
Nu ati prins evenimentele de la Tg Mures din 1990? Acolo era vorba de intoleranta și instigare.
Realitatea mea diferă de a dvs. Eu nu văd nicăieri în România xenofobie. Dacă dvs nu călătoriți des, poate va aflați într un nucleu xenofob. Va zic ăsta pentru articolul dvs mi se pare ca nuca în perete pentru data de 1 dec.
Sau aveți fobie de a fi roman? Și ăsta e o frica. ..
Pai nesimpatia fata de doi oameni se cheamă xeno fobie? Hai pe bune? Urăsc romanii pe nemți și pe francezi? Asta e noua…
Nu e vorba despre doi oameni (aș putea să vă culeg cel puțin 10 cazuri în care e exploatată originea alogenă ca vinovăție sau motiv de suspiciune). Repet, în ce mă privește, îngrijorător mi se pare că, într-un context internațional în care există niște temeri reale, justificate, se încearcă alimentarea unor sentimente așa-zis naționale, dar de fapt xenofobe. Știți mai bine ca mine că există o zonă ortodoxistă în care au mare trecere și în care noi doi am fi linșați pentru că dialogăm: eu ca sectant, dumneavoastră ca ecumenist apostat, probabil.
Vădim cu România mare au existat din 1990. Dar nu iată ca nu au existat pogroameni post decembriste. De ce sa nu privim cu ochiul Bun de 1 dec? Ce câștigăm dacă privim cu ochiul rău? Lăsăm balta și drapel și imn și tot.
Eu nu cred că e vorba despre zenofobie aici. Deloc. Acești oameni care întâmplător se trag din alt popor sunt la noi în țară și pretind că luptă pentru binele României. Însă românii observă că de atâta timp ei, de fapt, nu luptă pentru binele nostru, ci pentru binele personal. Și atunci avem aceste reacții. De aici provin aceste catalogări, nu din cauza vreunei uri față de alte naționalități, popoare etc.
erată: xenofobie, nu zeno..
Se pare că wordpress a făcut un upgrade. Am răspuns anterior de pe telefon. Și se pare că am scris din topor, am mâncat din litere și pe ici pe colo dicționarul a mai pus și de pe la el. Așa că vă rog să scuzați conținutul neîngrijit.
pogroameni :)!
Acu văd și comentariul tău de sus, numa oleacă n-au fost simultan. Deci da, înseamnă că am identificat.
Pai și pe baza România TV ați făcut această analiză? E ca și cum ați face o analiză despre toleranța romanilor după Funar şi Vădim.
Adică Ghița TV reprezintă un comportament tipic despre toleranta romanilor?
Nu ati prins evenimentele de la Tg Mures din 1990? Acolo era vorba de intoleranta și instigare.
Realitatea mea diferă de a dvs. Eu nu văd nicăieri în România xenofobie. Dacă dvs nu călătoriți des, poate va aflați într un nucleu xenofob. Va zic ăsta pentru articolul dvs mi se pare ca nuca în perete pentru data de 1 dec.
Sau aveți fobie de a fi roman? Și ăsta e o frica. ..
V-am dat exemple, că ați întrebat. Xenofobia o văd cultivată, se încearcă alimentarea ei. Sper că nu va prinde. Dar, de altă parte, am văzut și creștini participând la povestea asta cu străinul trădător de neam și țară.
Dacă aș fi avut o fobie de a fi român (bizară idee, dar totuși), o rezolvam de multă vreme, că ocazii am avut. Poate că totuși din cât ați urmărit postările mele pe blog v-ați putut lămuri cât de cât.
Fobia de a fi roman nu este o acuza. Ci o corelare cu o postate de 1 dec. Poate fi ceva subconștient. Nu va puteți bucura liniștit ca sunteti roman de 1 dec fara sa va punetI cenușă în cap. Un fel de flagelare intelectuala.
Înseamnă că fie nu ați văzut, fie nu ați citit postările mele despre patriotism, naționalism, cele despre alegeri, cele despre diverse sărbători naționale etc. Aici am atras atenția asupra unui fenomen de campanie electorală și asupra felului în care se încearcă să fie speculat.
Am citiT. Va citesc de câțiva ani. Doar ca într o zi de bucurie v am văzut posomorât. 🙂
Este un timp pentru toate lucurile si azi e timpul sa sarbatorim. UNIREA TARA ROMANIA
Sunt plecata de 30 de anii, am fost in America, am un pasaport american dar le spuneam si americanilor ca desi am un pasaport american in buzunar ma duc la esafod daca este cazul pentru Ardeal si Ardealul inseamna Romania. Multumesc Frantei pentru contributia la Unirea Principatelor si alegerea unui rege strain la suugestia lui Napoleon III si multumes Frantei pentru atasarea Transilvaniei la insitenta lui Georges Clemeanceau care a pus aceasta ca o conditie la semnarea Tratatului de la Versailles. Am scris despre acestea in anii precedenti pe Parnassienne Passagere.
Dumnezeu a dat sa ne nastem ceea ce suntem si asta ramine inradacinat chiar si in ceea ce numim integrare, M-am integrat si in America unde mi se spunea How come you speak English as well as I do, m-am integrat si in Franta unde mi s-a spus nu doar odata pour moi tu es française, dar asta nu exclude recunoasterea unor evenimente, trairea si respectul anumitor evenimente si momente. Cred ca fiecare roman trebuie sa le aiba. Crestinismul este si aceasta. Daca e sa ne uitam in Biblie la poporul lui israel au avut dragoste pentru neamul lor oriunde s-au aflat in lume. Pentru neam, pentru traditi pentru corpusul literar care este Biblia evreiasca.
Revin pentru a va reaminti ca in 14 iulie de Ziua Nationala a Frantei la Nisa au fost ucise peste 80 de persoane si sa spun ca atunci cand autohtonul nu isi mai poate sarbatori Ziua Nationala in Europa mi se pare ca nu putem avea nici o judecata pripita nici un limbaj din ideologiea Corectitudinii Politice. Atunci cand strainul vine si vrea sa impuna legea lui la cineva acasa lucurile nu mai pot fi lua usor. Saptamina trecuta au fost arestate in Franta un grup de sase persoane care se pregateau sa comita atentate in Franta in seara de Craciun. Poate fi generozitatea naivitate sau suntem chemati chiar de textul biblic sa exersam discernamint?
Diferenta o face distinctia dintre a fi un roman mandru si a fi mandru ca esti roman. A doua varianta ma lasa rece. La prima situatie jumatate de problema e rezolvata de la nastere restul este work in progress permanent.
Falsul nationalism este rezultatul tentativei de a scurtcircuita procesul asumandu-ti o iluzorie identitate colectiva.
Vroiam sa scriu mai sus UNIREA ARDEALULUI CU TARA. Au fost vieti care s-au stins in tumultul acela. Le putem uita? Putem uita IP si atrocitatile comise acolo? Putem sa uitam Padurea Spanzuratilor, putem uita pe Rebreanu? Daca ar fi fost francez, daca ar fi scris in Franta era mai mare in romanul realist decat marele Balzac,
Cand e sabatoare sarbatorim si nu ne apucam sa facem reprosuri. Daca sarbatoriti aniversarea casatoriei nu veti incepe sa spuneti sotiei ca in urma cu zece ani nu v-a calcat bine o camasa sau nu a facut o ciorba cu gustul pe care il alsteptati.
Si apoi nu trebuiec transpuse problematici cu care au de a face tarile din Vest in Romania. Pe un canal de televiziune german am vazut ieri ca a fost o incercare de atentat in orasul german Kholn? Sper ca nu scriu gresit. Deci nu este de gluma. Ca exista mizerie? Da, ca trebuie sa avem compasiune’? Da, nu exista compasiune si dragoste crestina fara discernamint.