Postat de: Teofil Stanciu | 02/09/2016

Când toți devin romani și vor sânge

Mi-a rămas ca un cui în minte o replică (pusă în gura lui Pilat) din filmul Ben-Hur: „Look at them [cu referire la spectatorii iudeii din tribunele arenei]. They want blood. They’re all Romans now.” (Uită-te la ei. Acum toți sunt romani și vor sânge.)

Replica apare în contextul în care, Ilderim, proprietarul carului și cailor cu care concurează Iuda Ben-Hur, merge să-și exprime părerea de rău (absolut formală) pentru faptul că Messala pierduse întrecerea și era grav accidentat. Iar Pilat răspunde că nici nu poate fi vorba despre vreo pierdere, după care își etalează – prin cuvintele menționate – adevăratul câștig.

Pericolul de a vrea sânge mi se pare a fi foarte prezent azi. Sub forma alunecării sub spectrul diverselor ideologii care împart oamenii în cei demni să trăiască și cei care nu merită să trăiască. Indiferent dacă această alunecare se produce sub imboldul fricii, al ignoranței, al urii sau al derutei, nu cred că există o scuză suficient de bună pentru justifica asemenea ideologie.

Mă surprinde disponibilitatea mare de a accepta (cel puțin teoretic) împărțirea oamenilor în vrednici să trăiască și buni de omorât. Pentru unii, pretextul e un câine mort, un animal împușcat la vânătoare. Pentru alții, împărțirea se face în funcție de principiile morale. Iar alții folosesc terorismul sau islamul ca criteriu. Evident, există o diferență de grad, pe care nu vreau s-o minimalizez, între gravitatea diverselor manifestări sau acțiuni.

Tristețea e că, deși ar trebui să reprezinte un refugiu din calea ideologiilor care propovăduiesc moartea semenului, creștinismul devine adesea o unealtă folosită pentru distribuirea indivizilor în cele două clase: vrednici să trăiască/vrednici să moară. Cum nu prea reușesc să coboare „foc din cer” peste diverși adversari, destui creștini s-ar mulțumi și cu o boală grea, cu un război, cu un accident fatal care să le mutileze iremediabil sau chiar să le ucidă dușmanii. Pe unii îi vedeți/auziți explicând senin de ce pot fi eliminate populații întregi prin diverse procedee mai mult sau mai puțin brutale.

De cele mai multe ori, nu e vorba, totuși, de o simplă și rudimentară delectare cu manifestări de violență brută, ci de o mai rafinată și teologic justificată dorință de a scăpa de amenițarea reprezentată de adversari. Mai ușor de înțeles e situația când la mijloc este setea de dreptate (exacerbată, poate) sau chiar dorința de răzbunare (greu de stăpânit). Dar tot sunt dificil de legitimat teologic și biblic.

Moartea unui torționar, a unui tiran, a unui criminal ar putea fi, la rigoare, un motiv de ușurare, poate chiar de bucurie (măcar în sensul că nu va mai avea prilejul să facă rău altora), dar etichetarea unor categorii largi de oameni ca fiind bune de ucis sau de lovit cu vreo urgie (musulmani, imigranți, evrei, țigani, homosexuali) nu poate trece niciun filtru creștinesc autentic.

În cuvintele lui Pilat, când vrei sânge, ai devenit deja roman. Iudeii din arenă au făcut pasul de la setea de dreptate la setea de sânge. Pe neobservate. Când Ben-Hur l-a învins pe Messala, bucuria pentru victoria prințului iudeu s-a îngemănat nefast cu satisfacția crudă că romanul a fost învins și părea rănit de moarte. Cred că aici undeva e pasajul care face trecerea foarte facilă dintr-o parte în cealaltă. De la celebrarea legitimă a unei victorii simbolice, la jubilația sardonică a nenorocirii celuilalt – care, în termenii dreptății vorbind, merita cu prisosință o pedeapsă.

E foarte greu să nu treci uneori granița. Dar e foarte periculos să o treci. Căci mereu găsești oameni care să-ți cânte în strună, să construiască argumentații laborioase în care toți cei din afara sferei protejaților (providenței!) sunt sacrificabili. E foarte greu să revii înapoi din această împărăție a sângelui. Carnea de tun a umanității este definită uneori în termeni propuși de creștini. Mai noi sau mai vechi.

Îmi pare că, în această logică, se ajunge la situația în care omenii trebuie să-și demonstreze meritele pentru a rămâne în viață sau, cel puțin, pentru a putea fi considerați eligibili. Creștinismul este folosit pentru a crea un fel de elită morală merituoasă a lumii, capabilă să judece – aici pe pământ – pe oricine și să împartă omenirea în virtuoși și (con)damnați.

Surprinzătoare imagine în oglindă: creștinii dispuși să moară ca martiri, de o parte, și creștinii dispuși să justifice uciderea altora, de cealaltă. Sau alta: creștini preocupați de toate leacurile și dietele miraculoase care le-ar putea îmbunătăți sănătatea sau prelungi viața și totodată dispuși să justifice teologic sângele vărsat al altora.


Responses

  1. Imi place ! Deocamdata doar atat , am vrut sa stii ca im place mult !

  2. Reblogged this on RoEvanghelica.

  3. […] via Când toți devin romani și vor sânge — Cu drezina […]

  4. […] https://drezina.wordpress.com/2016/09/02/cand-toti-devin-romani-si-vor-sange/ […]

  5. Teofil, atentie sa nu dai in relativism moral si sa spui ca, pana la urma, noi nu putem sti cine e pacatos si cine nu, asa ca singura cale este inactiunea.

    cred ca putem fi siguri ca cei care-l resping pe Domnul Isus nu sunt mantuiti, si nu vor fi atata timp cat nu se vor pocai. poti sa-mi spui ca hindusii sau musulmanii care-i persecuteaza pe crestini (in India, de exemplu) sunt oameni virtuosi? ca nu putem spune cu certitudine ca cei ce practica sclavia, violul, epurarile etnice si genocidul in Africa sunt oameni rai?

    pana la urma identificarea pacatului este un act de constatare, nu de judecata si ipocrizie. da, poate ca impartim lumea astfel, dar nu cred in minciuna ca pana la urma toti oamenii vor fi salvati, indiferent de religie, atata timp cat „au fost buni”. si ca noi, crestinii, ar trebui sa fim toleranti si sa acceptam si parerile altora despre Dumnezeu, ca, cine stie, poate nu detinem noi calea unica spre mantuire.

    stii ce a spus cineva? tot ceea ce e necesar pentru ca raul sa infloreasca este ca oamenii buni sa nu faca nimic. nu cred ca este crestineste sa stam cu mainile in san cat timp cei lipsiti de aparare sunt omorati. nu cred ca pot fi atat de naiv incat sa cred ca la orice dilema morala Dumnezeu va interveni miraculos si va opri raul, astfel incat noi, crestinii neprihaniti nu va trebui sa facem nimic altceva decat sa ne rugam. stii dilema cu evreul care-ti bate la usa si ofiterul nazist care vine sa te intrebe daca l-ai ascuns. Steinhardt descrie o situatie similara: minti ca sa-ti protejezi apropiatii sau nu? pana unde este legitim sa mergem cu intorsul obrazului si virtutea personala inainte de a da in egoism precum preotul si fariseul din pilda cu samariteanul milos?

    • Contest doar împărțirea în categorii ce pot fi ucise (de exemplu: „imigranții” sunt toți teroriști – să moară; palestinienii urăsc statul evreu – să moară toți).

      Nu propun pasivitate morală, ci dimpotrivă, o abordare care nu se limitează, comod la categorii, ci încearcă să înțeleagă ce se întâmplă acolo. A înțelege nu înseamnă a justifica. Dar poate însemna a găsi soluții mai potrivite decât „kill them all”.

      Dacă aș fi sigur că atacurile împotriva teroriștilor orchestrate de occidentali sunt întru totul legitime, atunci probabil că ar fi mai simplu. Dar experiențele recente demonstrează că occidentalii s-au retras fără să fi lăsat în urmă democrația pe care voiau s-o exporte, fără să oprească măcelurile din țările în care au intrat. Asta trebuie să dea de gândit. Trebuie schimbat ceva.

      Nu sunt un pacifist, dar nu pot accepta argumente „creștine” care spun că e „drept” să moară mii de oameni într-un tsunami doar pentru că-s mai păcătoși ca noi.

      Asta nu înseamnă să nu spunem pe nume păcatului. Ci înseamnă să vedem păcatul și în alții, și în noi. Nu înseamnă că nu ne interesează mântuirea altora, ci înseamnă că creștinismul nostru nu ne face aroganți, ci smeriți, suferinzi pentru răul lumii.

      Că tot ai citat autori care-mi plac, îți mai dau unul: Dostoievski, care zicea că (parafrazez) cine iubește omenirea în general (ca abstracțiune) nu neapărat iubește oamenii concreți.

      Încă o dată, în acest text am în vedere exclusiv acest subiect: setea de sânge care este ascunsă sub tot felul de pretexte biblice și teologice.

      • solutia la Orientul Mijlociu nu era si nu va fi democratia. ma intreb daca era nevoie de experimentele astea sangeroase pentru a se dovedi asa ceva. eu cred ca se puteau evita, numai ca unii conducatori prefera sa asculte profeti mincinosi. problema nu e nici pe de parte noua, doar ca in limbaj modern li se spune „consilieri lingai”.

        singurul care a recunoscut ca dictatura din Orientul Mijlociu era buna a fost Trump.

        • Cu Trump nu e bine să fii de acord nici când spune adevărul. E prea instabil în „convingerile” sale. Pare să aibă cam multe insonsecvențe.

          • i-ai ascultat discursurile, sau doar te-ai uitat la stiri?

            alegere realpolitik: intre Trump si Clinton eu il aleg pe Trump. democratii au dovedit ce vor sa faca si ce pot face in america:
            – politica externa dezastruoasa (Libia, Egipt, Irak, Afganistan, Crimeea, Siria, Israel), mai rea decat a lui GW Bush. da, s-a putut mai rau, spre surprinderea mea naiva.
            – promovarea casatoriilor homosexuale
            – promovarea politicii de gen (sexul este un concept realtiv, fiecare alege ce vrea sa fie cand se trezeste dimineata si are dreptul sa foloseasca orice toaleta publica are chef)
            – ocrotirea musulmanilor si negarea oricarei legaturi intre islam, terorism si ISIS
            – divizarea societatii americane prin exacerbarea conflictelor rasiale (miscarea BLM e tinuta in brate de catre presedintele a carui sotie mai ca nu se plange ca e oprimata, desi este SOTIA PRESEDINTELUI)
            – sustinerea unor acorduri internationale paguboase pentru tara in numele „globalismului”.

          • Eu nu cred în niciunul. Ambii sunt dezastruoși. Cum va arăta viitorul… nu cutez să mă pronunț. E un blestem să ai de ales între asemenea figuri. Apropo de discuția cealaltă, regina e de pus în ramă pe lângă ăștia😉


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: