Postat de: Teofil Stanciu | 22/07/2016

Disprețul nejustificat al rațiunii față de credință

(By benoitpetit)

(By benoitpetit)

Am remarcat adesea în disputele ce se stârnesc în jurul credinței și valorilor că una dintre nemulțumirile de fond ale celor care se consideră „raționali” este legată de „obscurantismul” credincioșilor. La limită, tot ceea ce ține de credință este considerat lipsit de lumina rațiunii, plonjon în irațional.

Mergând mai departe pe acest fir argumentativ, se ajunge la concluzia că tot ceea ce nu e rațional, logic, rezonabil trebuie considerat nociv, periculos și ar fi de dorit să fie eliminat cel puțin din viața publică. Uneori se ajunge chiar la sugestia că credința e un fel de boală, de care credincioșii ar trebui să se trateze printr-o infuzie de rațiune.

Găsesc însă la Theodule Ribot – un psiholog francez care și-a desfășurat cercetările la sfărșit de secol XIX, început de secol XX – o teorie foarte interesantă (în cartea Logica sentimentelor). Mai întâi, trebuie spus că Ribot este un pozitivist care crede puternic în rațiune și în supremația ei. Iar ceea ce ține de sentiment se definiște prin deficitul de raționalitate.

Cu toate acestea, el admite că raționamentul afectiv sau emoțional este o realitate care nu poate fi nici ignorată, nici eliminată decât dacă se produce o schimbare atât de radicală, încât omul să arate cu totul altfel decât arată în prezent.

Ba mai mult, autorul recunoaște că un raționament logic pur rămâne doar un demers în căutarea adevărului, dar fără vreo consecință asupra comportamentului. Căci tot ceea ce ține de voință, de dorință, de aspirație, de decizie implică raționamente afective. Mobilul schimbărilor este în afara zonei strict raționale. Valorile (indiferent de natura lor) sunt tot din afara sferei raționamentului pur logic.

Credința, ca să vin la subiectul meu, se înscrie și ea, zice Ribot, în categoria raționamentelor afective, atât prin convertire (care, atenție, nu se limitează la religie, ci se poate produce și în ce privește convingerile politice, morale, sociale), cât și prin felul în care este trăită.

Ca mărci specifice ale raționamentului afectiv sunt considerate subiectivismul, lipsa de rigurozitate logică, stabilirea dinainte a concluziei, argumentarea prin mijloace mai degrabă oratorice decât logice.

Mergând înapoi la acuzațiile care se aduc credinței și credincioșilor, trebuie remarcate câteva inconsecvențe și deficiențe în argumentul martorilor acuzării. Mai întâi, există o dublă măsură în ce privește dragostea, care ține tot de sfera raționamentului afectiv, și credință. Una e admisă și cealaltă contestată deși ambele au dificultăți de natură logică. Ceea ce înseamnă că, în ultimă instanță, nu problemele de logică ale credinței sunt cele care deranjează, ci altceva.

Apoi, raționalismul militant este un nonsens. Fiindcă demersul rațional strict exclude orice dorință de a-i convinge pe alții prin mijloace retorice (ironie, pledoarie pătimașă, diatribă etc. – căci toate acestea țin de arsenalul afectiv), orice acțiune de impunere a unor valori mai raționale. Toate aceste demersuri sunt din sfera voinței, a valorilor și a credințelor, ceea ce îi determină pe militanții raționaliști să comită exact același gen de inconsecvențe precum credincioșii pe care-i acuză. Dar iată că lor și le scuză sub diverse pretexte ce țin de…. emancipare, progres și alte lucruri care nu sunt adevăruri obiective.

E adevărat că a spune că e perfect normal și profund uman să crezi sau să lași loc pentru credință nu ne spune nimic despre obiectul credinței. Dar asta e deja o discuție separată. Ar mai fi de adăugat aici și faptul că, zice Ribot, nu la toată lumea se manifestă această facultate a credinței, dar asta nu înseamnă că poate fi extirpată sau suprimată în cei care se manifestă.

În această cheie, credinciosul este în deplină legitimitate psihologică și logică atunci când face apologetică. Dar un raționalist care urmărește stârpirea credinței sau care urăște credința sau care pur și simplu luptă pentru combaterea ei se află într-o postură contradictorie: se folosește de un raționament emoțional pentru a contracara ceea ce el consideră a fi o manifestare a lipsei de logică.

În plus, a dori să evacuezi cu totul credința din sfera preocupărilor și activităților umane (cum sugerează unii) înseamnă a trunchia realitatea în numele… adevărului rațional. Ribot însuși, un pozitivist raționalist, nu pare încântat de latura mai puțin rațională a psihicului, dar o acceptă cu onestitate științifică și-i recunoaște rolul. Nu spun că sunt de acord cu tot ce susține autorul francez, dar apreciez onestitatea profesională de care dă dovadă.

Fiind un adept al evoluționismului, Ribot consideră că raționamentul logic, obiectiv este mai recent decât raționamentele emoționale. Ceea ce plasează credința și sentimentele înaintea demersurilor strict logice. Și se poate argumenta, chiar dacă nu sună bine pentru contestatarii credinței, că raționamentul afectiv a favorizat dezvoltarea celui intelectual obiectiv.

Ciudat e că traducătorul cărții, Leonard Gavriliu, pare în continuare blocat în ideea că rațiunea trebuie să învingă și să domnească. Doar că nu mai spune cum și prin ce mijloace și-ar putea obține victoria și și-ar impune autoritatea asupra umanității. Și pare să scape din vedere că o eradicare a intruziunii raționamentelor afective în sfera vieții psihice s-ar putea face doar prin ignorarea adevărului că suntem ființe care exact în acești parametri funcționăm. Iar asta ar fi profund neștiințific, lipsit de onestitate intelectuală și ar presupune o abatere de la rigoarea și coerența rațiunii.


Responses

  1. Referitor la afirmațiile dv. din ultimul paragraf, traducătorul își expune părerile în cuvânt introductiv/prefață/posfață, sau ele se deduc din felul în care traduce prin stil/nota traducătorului?

  2. Reblogged this on RoEvanghelica.

  3. Remarc în acest eseu personalizarea rațiunii, cel puțin după cum pleacă din titlu; realitatea este că nu rațiunea disprețuiește credința, ci că există oameni care se consideră raționali (cu nuanțe precum exclusiv, pur, în cele ale cunoașterii etc) și care, din această perspectivă, privesc cu condescendență sau chiar cu dispreț la cei ce recunosc și implicarea altor facultăți ale spiritului în alegerile pe care le fac.
    De pildă, ultimul paragraf, se „înmoaie” până la ridicol când ești atent la distincția asta, căci rațiunea nu învinge și nu va domni niciodată; afirmația traducătorului e mai degrabă o expresie a unui proiect politico-ideologic în virtutea căruia cei ce se bizuie în primul rând pe rațiune ar fi și cei mai potriviți pentru a conduce lumea. Fapt infirmat de istorie, din câte îmi dau seama.
    În spatele oricărui concept biruitor poate fi identificată o armată care își împarte prada de război …

    • Comentariul tău ar merita inclus în text😉

    • „afirmația traducătorului e mai degrabă o expresie a unui proiect politico-ideologic în virtutea căruia cei ce se bizuie în primul rând pe rațiune ar fi și cei mai potriviți pentru a conduce lumea”

      pai nu asta ni se spune cu fiecare ocazie? pilotul automat va reduce accidentele, mai nou in domeniul auto (vezi toate proiectele astea mediatizate pana la refuz de automobile autonome). computerele „nu comit greseli” tipic umane. este un curent foarte puternic de inlocuire a factorului uman in anumite domenii si procese de luare a deciziilor. am impresia ca aceasta ideologie este proliferata de catre oameni care s-ar inchina la calculatoare daca ar crede in „misticisme” de-astea. si nici macar nu sunt o aparitie recenta, asemenea persoane exista de zeci de ani. pentru ei conceptul marxist de „om nou” nu prea implica omul, ci par mai degraba interesati de transhumanism. totusi au o oarecare asemanare cu marxismul, pentru ca utopia pe care o propun este una in care omul „nou”, de fapt un cyborg, nu prea va mai avea nevoie sa munceasca, deoarece robotii ii vor da tot ce are nevoie. pentru ca vor fi corporatii care sa faca robotii aia asa, pe gratis…

  4. […] Disprețul nejustificat al rațiunii față de credință […]

  5. asta e un fel de mic manual de psihologie al Omului Nou. ratiunea e buna, credinta nejustificata pe dovezi concrete e rea. un fel de Mr. Spock dus un pic mai departe (personajul deja era o incarnare a dorintei de fiinta complet rationala).

  6. […] Disprețul nejustificat al rațiunii față de credință […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: