Postat de: Teofil Stanciu | 24/06/2016

Brexit, ipocrizia „elitelor” și eșecul educației progresiste

(Sursa)

(Sursa)

Știm că noi, românii, suntem cei mai barbari, medievali și ignoranți locuitori ai UE. De aceea nu reușim nicicum să ne raliem valorilor lumii occidentale. Ne batem copiii, ne pălmuim femeile, ne comportăm ca niște rude sărace și needucate de la țară venite în vizită la neamurile lor civilizate de la oraș. Așa că, atunci când se nasc la noi tot felul de naționalisme gregare și agresive, n-ai cum să te miri. Deoarece n-am beneficiat, iată, nici de exercițiu democratic cu tradiție, nici de educație civică adecvată, nici de adeziunea la valorile europene – care sunt văzute îndeobește ca un standard al umanității contemporane.

Și iată că, totuși, printre cei civilizați, instruiți după toate valorile corespunzătoare și crescuți în spiritul libertății, al toleranței și al umanismului de cea mai înaltă ținută, apar niște manifestări numite adesea „naționaliste”, „xenofobe”, „extremiste”. Se manifestă spirit de „discriminare”. Adică exact chestiile alea de care eram acuzați noi, barbarii needucați cum trebuie.

Cum se poate explica totuși, că, după decenii sau chiar secole de educație de cea mai bună calitate, de cea mai rafinată esență umanistă și de cea mai progresistă ideologie, lovește iarăși reacționarismul desuet chiar în inima Europei?

Elitele noastre mediatice și politice – mai ales cele euroentuziaste sau progresiste – tratează cu condescenență aceste fenomene „extremiste” sau „populiste”. Și totuși, cum poți să cataloghezi ca „extremiste” asemenea tendințe care reunesc jumătate din populația Austriei, aproape o treime din populația Franței (mare patrie a valorilor umaniste luminate, care le-a exportat în toate direcțiile), segmente importante de cetățenii din Belgia, Danemarca, Grecia, și, în fine (dar cel mai elocvent) peste jumătate din populația Marii Britanii? Fiindcă există o tendință de a identifica euro-scepticismul și protestul față de UE cu propensiunea către „extremism” sau, cel puțin, cu un „conservatorism” sau „naționalism” nociv.

E clar că undeva trebuie să fie o eroare. Mai întâi, se pare că educația în spirit european – aia pe care vor „elitele” UE să ne-o exporte și nouă, retrograzilor – n-a reușit să rezolve probleme fundamentale ale indivizilor și ale societăților. Dacă ar fi reușit, atunci oamenii nu s-ar fi orientat în număr atât de mare spre alte ideologii, mai promițătoare. În paranteză fie spus, pare că aceste valori progresiste au succes numai în revizuirea moralității pe Bătrânul Continent.

Apoi, deși este evident că aceste largi segmente de populație au niște probleme pe care le vor rezolvate, iată că elitele – care chiar și-au însușit valorile – se dovedesc oarbe ca noapte la realitate. Această meteahnă îmi pare că reprezintă un eșec mult mai grav și mai răsunător al educației și al valorilor care ne sunt mereu prezentate ca model de urmat. Preferă să țină ca gaia mațul de „hate speech” și alte cuvinte pe care le rostogolesc abrambura în discursuri. Însuși faptul că știau deja de cel puțin 2 ani că există o reacție anti-sistem în multe țări europene, dar n-au reușit să facă mare lucru, dovedește cât de mare e inerția și cât de incapabil este sistemul să producă soluții prompte.

Cred că e de o aroganță sinucigașă să ai tupeul ideologic să ignori sau să dai vina pe Rusia pentru neliniștile a zeci de milioane de europeni sub pretextul că ar fi vorba despre „extremisme”, „naționalisme” (etichetele din această sferă semantică sunt folosite cu extrem de multă imprecizie și prezumțiozitate). Și chiar dacă ar fi toți așa cum se spune despre ei, cea mai normală și umană atitudine ar fi ca acești „extremiști” să fie ascultați, tocmai pentru a evita ca – pe fondul acumulării unor frustrări – să-și câștige celebritate și legitimitate politică adevărații extremiști, cei care nu doar vorbesc, ci acționează în moduri la care nici nu dorim să ne gândim.

Educația elitelor se pare că le-a alimentat impresia fudulă că înțeleg totul și că nu au nevoie să asculte ceea ce au oamenii de zis. Liderii de opinie care cred în valorile toleranței, diversității și multiculturalismului se consideră singurii îndreptățiți să decidă care sunt problemele vrednice de atenție și care nu.

De mulți ani mocnesc – și uneori mai răbufnesc – peste tot în UE nemulțumiri vizavi de diverse politici și decizii luate în forurile de conducere, dar n-am văzut decât cel mult „îngrijorări” față de euroscepticism. Nimeni nu părea cu adevărat interesat să afle cauzele și posibilele soluții, ci mai degrabă să stigmatizeze partidele „populiste” și să șicaneze liderii care le conduc.

Exact acest tip de atitudine infatuată nu face decât să sporească și să acutizeze orice nemulțumire. Cu cât sunt oamenii mai ignorați și mai batjocoriți, cu atât frustrările lor au șanse să se intensifice și să se radicalizeze. Poate fi doar o chestiune de timp până când se găsește cineva suficient de abil încât să speculeze în mod brutal toate aceste tensiuni acumulate de ani și ani.

UE devine tot mai puțin credibilă din pricina unor lideri care sunt incapabili să privească o realitate în față și să admită că, dincolo de etichetele împărțite cu cinism („extremism”, „populism”, „naționalism”), există niște crize reale, niște neliniști legitime. Stupidă obtuzitate să te bucuri că în Austria, de pildă, nu a învins „extremismul” când candidatul „populist” a fost la un pas să câștige.

O elementară judecată de bun-simț ar trebui să îi pună în alertă pe cei din elitele conducătoare și mediatice că acești oameni care împărtășesc scepticismul față de UE nu dispar dacă sunt ignorați, nu se volatilizează dacă sunt așezați sub o infectă etichetă disprețuitoare (condiționată ideologic). Ei trebuie ascultați și auziți fie și numai pentru faptul că sunt foarte mulți și pentru că fac parte din această structură. Dar și pentru că au familii, alcătuiesc comunități, deci sunt reali, vii, concreți. Nu sunt niște abstracțiuni teoretice, așa cum le-ar plăcea elitelor să creadă.

Brexit demonstrează eșecul elitelor arogante de a înțelege și gestiona situația, dar și eșecul educație în spiritul unor valori care, chipurile, ar fi trebuit să anihileze tendințele gregare, izolaționiste. Iată că spaimele realității n-au putut fi liniștite de consolările ideologiei sau ale spiritului umanist – așa cum a ajuns el la europeanul obișnuit.

Dacă „extrema dreaptă” din Europa ar fi fost luată în seamă și adusă periodic la masa discuțiilor, dacă spaimele care au dat apă la moară unor lideri ce s-au pus în fruntea celor îngrijorați (pe bună dreptate), chiar cu prețul unor întârzieri de parcurs, atunci nu s-ar mai fi ajuns ca spectrele întunecate ce într-adevăr animă extremismele (cele reale, nu cele etichetate astfel din neputința de a înțelege realitatea) să se afirme și să devină periculoase.

Chiar și acum, mi se pare mult mai important faptul că aceste sciziuni ideologice în rândul populației țărilor europene nu se traduc, decât arareori, în divergențe sociale și conflicte interumane. Această realitate a umanității comune ar trebui să fie un argument suficient pentru a asculta cu atenție pe toată lumea, indiferent dacă e euro-sceptic sau euro-entuziast. Altminteri, ce sens mai pot avea așa-zisele valori „umaniste”?

Din acest punct de vedere, Brexit-ul nu e o surpriză. Iar însuși faptul că este tratat de elitele „responsabile” ca o surpriză trădează lipsa de realism și de contact cu oamenii pe care îi conduc (și pretind chiar că îi reprezintă) ale celor care ne spune și chiar ne impun ceea ce știu ei ar fi mai bine pentru noi (și politic, și economic, și ideologic).


Responses

  1. […] https://drezina.wordpress.com/2016/06/24/brexit-ipocrizia-elitelor-si-esecul-educatiei-progresiste […]

  2. […] Brexit demonstrează eșecul elitelor arogante de a înțelege și gestiona situația, dar și eșecul educație în spiritul unor valori care, chipurile, ar fi trebuit să anihileze tendințele gregare, izolaționiste. Iată că spaimele realității n-au putut fi liniștite de consolările ideologiei sau ale spiritului umanist – așa cum a ajuns el la europeanul obișnuit. https://drezina.wordpress.com/2016/06/24/brexit-ipocrizia-elitelor-si-esecul-educatiei-progresiste/ […]

  3. […] Brexit, ipocrizia „elitelor” și eșecul educației progresiste […]

  4. am urmarit in ultimul timp Brexitul, si spun acum un gand rapid: spui, ironic, ca suntem rudele sarace si needucate ale Europei. pai ne si comportam ca atare: in loc sa respectam dreptul englezilor de a-si alege singuri viitorul tarii noi sarim sa-i facem cu ou si cu otet ca ne inchid in nas usa emigratiei. adica cum au ei tupeul sa nu ne mai vrea? betivi nostalgici dupa Imperiu!

    nu ca n-as crede ca Anglia si vestul Europei nu datoreaza ceva Estului pe care l-au vandut rusilor pentru a-si cumpara pacea, dar pana la urma ii inteleg pe cei 52% din englezi care au votat sa iasa din UE. motivele sunt multe si acumulate in timp. si, atentie, prezenta la vot a fost 72%.

  5. una din multele perspective anglo-americane:

  6. la cat se trambiteaza in presa in ultimul timp ideea ca votul popular (si implicit democratia) de fapt este o idee foarte proasta, incep sa-mi fac griji. se pregateste terenul pentru o dictatura. dar bineinteles ca nimeni nu semnaleaza cenzura si derapajele antidemocratice din UE. vad ca ne intoarcem in secolul 19, intr-o europa anchilozata intr-un status quo dictat de catre o mana de „elite”. pana la urma america nu s-a umplut de europeni pentru ca acestia se saturasera de peisajul de acasa si doreau ceva nou.

    plus ca atitudinea asta, „cine iese din uniune este un tradator” este fix atitudinea lagarului comunist. nimeni nu paraseste utopia, nu?

  7. […] Brexit, ipocrizia „elitelor” și eșecul educației progresiste […]

  8. […] Brexit, ipocrizia „elitelor” și eșecul educației progresiste […]

  9. […] Brexit, ipocrizia „elitelor” și eșecul educației progresiste […]

  10. Oh la la nu sitam ca romanii au toatea etichetele acesta, de barbari si mai stiu si eu ce. Stiu insa ca birtanicii sunt foarte arogantii si fata de francezi, uimitor de aroganti. Vin sa se trateze in Franta, la Dunkerque exista chiar o clinica care se ocupa doar de ei, uinde se opereaza de proteze de solduri, proteze de genuchi, oriche ortobpedie avansata. Si spun ca sistemul lor medical este mai bun decat cel francez. Va asigur ca veti gasi cu greu in francez care sa se duca sa se trateze in Anglia. Deci cat despre englezi ei sunt arogantii si chiar imi spunea saptamina trecuta un cuplu ca ei au dorit o Europa condusa de la Londra si nu de la Berlin.

    Pe de alta parte avem de a face cu demagogie, demagogia de la Bruxelles care urmeaza idologi ai mondializarii, a ideii marelui sat planetar, intre care Hervé Morin; se pare si Jacques Attali; dar fara indoiala nu numai; care traiesc intr-o utopie si care sunt desprisi, detasati de realitate. Se pare ca la Bruxelles este o indiferenta de ce vor natiunile membere si o raminere intr-o mentalitate utopica.

    Daca Brexitul a dat o palma mondializarii BRAVO. Dar in palma data fara indoiala ca sufera si ei. Pe de alta parte Europa va trebui sa invete ca e formata din state autonome si independente care au dreptul sa i-a deciziile lor si a caror decizii trebuiesc respectate. Daca nu se poate ca exiturile vor conntinua.

  11. Brexit-ul a fost un semn care poate sa duca la reconsiderarea atitudinii unor ,,progresisti” fata de noi. Am fi tentati sa spunem: ,,iata ca se intampla si la case mult mai mari”. Daca Marea Britanie a decis asta atunci e groasa cu ideea europeana. ,,Cutia Pandorei” a fost deschisa.

    Un progresist intelege mai greu ca prin renuntarea totala la traditie renunti si la memorie. Iar traditie inseamna identitate nationala. Cum puteau sa renunte la asta tocmai britanicii care sunt cei mai conservatori din Europa ? De ce s-ar infrati ei cu state precum Romania, Bulgaria sau Slovenia cand au o problema sa se puna pe picior de egalitate cu Franta ?

    Acum in disperare de cauza progresistii agita marota numita Rusia la care iata ca se adauga una mai mica – Turcia. Dar Europa toata fara SUA e oricum un biet copil firav in fata Rusiei (ma refer la posibilitatea unui eventual conflict + conducta de gaze). Noi esticii am avut multa vreme un ,,tatuc vitreg” la Moscova. Acum ne-am procopsit cu unul la Bruxelles ceva mai spilcuit e drept dar tot tatuc vitreg. Spre deosebire de britanici noi esticii n-avem taria sa spunem ,,nu”. S-ar putea ca in curand (cel putin noi romanii) sa nu mai avem cum sa spunem nici ,,da” (de nu ne va da Cel de Sus mintea de pe urma).

    Norvegienii au descoperit de mult ca pot trai foarte bine si singuri. Englezii s-au prins si ei. Acum vin turcii la rand. Se pare ca ideea nationala acum 150 de ani a avut fundamente mult mai solide decat vor unii sa ne-o arate.

    • tatucul vitreg rus venea noaptea beat acasa si ne lua la palme ca i-a mers lui prost. ba uneori venea si pe la pranz treaz si ne lua la palme, ca „stim noi de ce”.

      tatucul bruxellez vine calm si relaxat de la birou, la 5:30, ca are program de functionar, si zambeste gales. problema e ca a doua zi dimineata ne trezim cu dureri in unele locuri in care n-ar trebui sa avem dureri. el ne intreaba zambitor de ce ne schimonosim, noi, rusinati, spunem „nu-i nimic, poate a fost mancarea”, el pleaca la servici, si ne vedem dupamiaza. de curand a spus senin ca i-ar place sa mai avem un tatuc, la fel ca el, dar cu mustata. a zis ca-i mai bine sa ai doi tati, ca-i mai multa iubire.

    • E posibil. Personal, nu cred că tot ce ține de „național” e primit doar prin educație, mitologie națională, ideologie. Există și ceva imponderabil, greu de pus în cuvinte. Ca, de pildă, plăcerea și libertatea de a te exprima în limba maternă. Sau familiaritatea cu un anumit relief.

  12. […] Brexit, ipocrizia „elitelor” și eșecul educației progresiste […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: