Cu fiecare an ce trece, mineriadele devin un coșmar tot mai îndepărtat. Sunt destui pentru care nici nu mai contează. Iar unii au chiar explicație teologică pentru indiferența lor. Nu neapărat față de mineriade, ci față de… trecut.
Totuși, a dori să se ajungă la judecarea făptașilor nu ține de răzbunare, ci de dreptate. De adevăr. Nu e o obsesie, ci consecvența cu un principiu.
E adevărat că nu are rost să te fixezi pe trecut. Dar e la fel de adevărat că trecutul nu poate fi ignorat. Și că nu trebuie ignorat.
Nu e vorba despre mineri, că ei au fost, cel mai probabil, manipulați. E vorba despre mineriade, fiindcă astea au fost organizate și girate.
Nu e vorba atât despre a pedepsi făptași (deși trebuie căutați criminalii), e vorba despre a restabili adevărul despre fapte și evenimente.
Nu e un exercițiu de masochism, nici o formă de frustrare nerezolvată, ci un demers reparator, o privire sinceră în oglindă.
Mineriadele și Revoluția sunt totuși minciuni plătite cu sânge. Măcar față de morți să arătăm un dram de respect și să le acordăm post-mortem un pic de demnitate.
N-a fost o singură mineriadă, ci mai multe. Deci nu vorbim de un incident izolat, ci de un tipar.
Mineriadele au fost un prilej de antagonizare a unor categorii sociale. În continuare, se practică această formă de învrăjbire. „Minerii” au lovit, dar mii de muncitori au aplaudat.
Mineriadele au ridicat și au coborât oameni. Poate ar merita să aflăm cum, pe cine și de ce.
Mineriadele au fost manifestări de ură, violență brută și nebunie colectivă girate de către instituții ale statului.
Tot ceea ce înconjoară acele evenimente de tristă amintire este suspect de minciună, manipulare, interese ascunse. Și avem deja destule astfel de schelete prin dulapurile istoriei recente.
Nu cred că mineriadele ar trebui aruncate în „Marea Uitării” dintr-un imbold fals teologic. La minciună, nedreptate și crimă colectivă trebuie răspuns și cu adevăr, dreptate și sancțiune. Cel puțin la nivel simbolic.
Sunt eroi care trebuie reabilitați și impostori care trebuie denunțați. Sunt victime care trebuie să primească niște compensații, iar profitorii să fie deposedați de privilegii obținute ilicit. De aceea e bine că s-a redeschis și dosarul Revoluției.
Cu drezina 
[…] https://drezina.wordpress.com/2016/06/15/mineriadele-si-marea-uitarii […]
cine sunt cei care indeamna la uitarea mineriadelor in biserici si unde erau ei cand acestea s-au produs? e usor sa ierti niste evenimente la care nu ai participat nici macar indirect.
mineriadele au afectat toata Romania din punct de vedere al reputatiei, si au fost si oarecare consecinte economico-politice nationale. insa nu toti au fost afectati la fel ca bucurestenii (si eventual locuitorii de pe traseul ultimei mineriade, facuta „la pas” pe vremea lui Radu Vasile). e usor sa predici uitarea si iertarea cand n-ai stat cu frica in san ca vin minerii peste tine sa te bata fara motiv.
apropo de mineriade, de sloganul „IMGB face ordine” nu mai zicem nimic? pentru cei ce nu stiu, IMGB nu era in Valea Jiului, si nu avea legatura cu mineritul.
cand vorbesc despre „uitare” si „iertare” ma refer mai ales la aspectul juridic.
cred ca Romania a evoluat peste nivelul la care un anume grup de oameni condus de un anume individ poate ameninta ca vine la Bucuresti si face el ordine cu bata. asta nu inseamna ca trebuie sa lasam asemenea initiative nepedepsite daca legea o impune. adica sa le dam „cu suspendare”. or fi fost unii manipulati, dar cred ca atunci cand au omorat niste oameni si dadeau foc cladirii Guvernului trebuiau sa-si puna niste intrebari. nu si le-au pus. a cui e vina? pai ori suntem pocaiti si credem in responsabilitatea individuala, ori nu mai suntem!
paranteza: am auzit niste teorii mai demult cum ca minerii erau special pregatiti (sau conditionati) de catre PCR pentru a fi o forta de soc „populara”. ei nu cred ca stiau asta, dar se explica felul in care au actionat la mineriade.
O istorie a mineriadelor cred că ar trebui să sondeze după explicații și în trecutul nu foarte îndepărtat: Revolta din Valea Jiului, din 1977. Reprimarea și măsurile ulterioare acelei greve aduc niște elemente de care trebuie ținut cont: http://www.revista22.ro/greva-minerilor-din-valea-jiului-1977-1051.html
eu maine trebuie sa ma scol la 6 si sa merg la drum cu masina si tu ma ispitesti cu istorii comuniste bine scrise!
ma intreb cum arata manualele de istorie dupa care invata elevii de azi. cand eram eu in scoala istoria se oprea pe la 1945. lucrurile astea ar trebui scrise in manuale – s-ar evita aparitia multor tineri cu simpatii marxiste prostesti. macar in tara noastra sa nu lasam acest sistem oribil sa renasca.
Nu mai citi bloguri noaptea. :))
[…] Mineriadele și „Marea Uitării” […]