3 milioane de… „homofobi”? – despre proști, drepturi și morală

(Sursa)
(Sursa)

Pornesc de la fapte. 3 000 000 de români (unii îi numesc „proști”) au semnat pentru schimbarea unui articol din constituție. Deocamdată nu contează care. Potrivit regulilor jocului, e nevoie de doar 500 000 de cetățeni cu drept de vot pentru a iniția un proiect de revizuire.

Cifra semnatarilor reprezintă, grosso modo, sub 15% din populația totală a României și peste 15% din populația cu drept de vot. E, așadar, un eșantion mai mult decât reprezentativ. Procentual, este vorba despre o minoritate. Ar fi însă de discutat cât de reprezentativă, fiindcă e de presupus că între cei care n-au semnat părerile sunt împărțite și nu toată lumea e la fel de progresistă precum se sugerează.

Indiferent însă ce părere ar avea despre ideile și cerințele lor, cel mai bun lucru pe care un om cu capul pe umeri l-ar putea face e să încerce să asculte cu multă atenție ce vor atâția oameni să spună și să încerce să înțeleagă mesajul transmis. Acest lucru ar fi valabil și invers, dacă 3 milioane de cetățeni ar iniția un proiect în favoarea căsătoriilor homosexuale.

Orice altă atitudine denotă dispreț sau lipsă de interes pentru opinia celui de altă părere. Jurnaliștii și-o pot permite, fiindcă se reprezintă, în ultimă instanță, doar pe ei înșiși (sperând poate să convingă și pe alții), dar mult mai cinstit ar fi să li se acorde oamenilor respectivi posibilitatea să-și susțină punctul de vedere înainte de a fi judecați.

Un alt fapt de care trebuie ținut cont este că modificarea ce se vrea introdusă are două aspecte, unul principial, iar celălalt tehnic. La nivel de principiu, demersul vizează consolidarea unei cutume normative – de la care Biserica creștină nu s-a abătut niciodată – care a stabilit că familia este heterosexuală și monogamă. În ce privește aspectul tehnic, acest principiu devine operant prin limitarea căsătoriei  la uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie.

În acest moment, Codul Civil definește căsătoria astfel (art. 259, alin. 1): „Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiata în condițiile legii”); și „în sensul prezentului cod, prin soți se înțelege bărbatul și femeia uniți prin căsătorie (art. 258, alin. 4). De asemenea, Declarația Universală a Drepturilor Omului (vezi art. 16) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (vezi art. 12) operează exact cu această definiție restrictivă: căsătoria se încheie între un bărbat și o femeie.

Important este, prin urmare, ce se clădește pe aceste definiții restrictive și aici intervin, evident, perspective concurente și contradictorii. Se vădește însă un fapt greu de contestat: definiția propusă de Coaliția pentru familii și cei 3 000 000 de semnatari este în acord deplin cu normele internaționale. Deci acuza de „homofobie” sau sugestia de bigotism ar trebui extinsă, strict vorbind, inclusiv la aceste acte normative și convenții internaționale!

Merită menționat că în comunism, la apogeul ideologiei și idealurilor stângiste, familia a fost păstrată în definiția restrictivă a creștinismului. Iar aspectul semnificativ ce trebuie luat în seamă e faptul că regimurile comuniste se opuneau fățiș creștinismului, negând existența vreunui Dumnezeu. Cu toate acestea, e interesant că păstrează ceea ce stângiștii de azi consideră a fi o definiție retrogradă, medievală, bigotă, restrictivă a familiei. Această normă morală ateistă este sărită din discuție și se sare doar la gâtul creștinismului. C-așa e acum la modă…

Modificarea articolului din constituție atrage după sine două implicații: (1) constată o stare de fapt, inclusiv sub raport juridic, și o consfințește ca principiu normativ; (2) previne o reformulare și o reinterpretare mai laxă a sintagmei „doi soți” care ar putea deschide posibilitatea ca și cuplurile homosexuale să aibă același statut.

Fără-ndoială că mai cu seamă această a doua consecință este avută în vedere de către Coaliția pentru familii. Și, de asemenea, această posibilă urmare este cea care scandalizează în acest moment. Căci, concret vorbind, nu se anulează vreun drept, ci s-ar putea bloca (sau îngreuna) demersuri viitoare ale grupărilor LGBT de a obține un astfel de „drept”. Deci, iarăși, cei care vorbesc despre „limitarea” sau „anularea” unor drepturi, ignoră realitatea și o înlocuiesc cu un construct ideologic.

E adevărat că, în acest moment, se limitează legal căsătoria, dar nu se limitează – și nimeni nu va putea face asta într-un stat laic – posibilitatea unor parteneriate civile cvasi-egale, în fața legii, cu statutul celor căsătoriți. Nu se va putea nici interzice cuplurilor gay să se declare familii, fiindcă nu există monopol pe cuvinte și concepte.

Un alt element important este acela că nu se legalizează comportamentul sexual moral printr-o eventuală includere în constituție a modificării discutate. Oamenii se pot iubi după cum doresc și după cum le e orientarea sau opțiunea. Discuția despre iubire, dormitor și libertatea de alegere a unui partener este o pistă falsă!

Acest demers pune în discuție – indiferent dacă intenționat sau nu – valorile ultime după care se conduce democrația și societatea românească. Decredibilizarea celor 3 milioane de semnatari nu rezolvă nimic, ci e doar o fumigenă cu iz manipulator. Dar spune involuntar mai mult decât spune voluntar: în spatele atitudinii unor CTP, Florin Iaru, Dragoș Butuzea sau Vlad Viski există niște valori în numele cărora ei acționează.

Despre aceste valori ar trebui să se discute. Și, în acest scop, primul pas ar fi recunoașterea reciprocă a pozițiilor beligerante și a legitimității lor. Abia pe urmă se poate negocia ce se înțelege prin binele societății, morala publică sau alte chestiuni similare.

Se prea poate să existe în rândurile creștinilor și chiar în demersul Coaliției pentru familii o aroganță morală. Dar și în reacțiile virulente ale contestatarilor există o atitudine elitistă care trădează o concepție cel puțin problematică despre semeni (fără teama de a greși, poate fi sintetizată astfel: „mulți și proști”). Prin tot felul de tertipuri se evită, practic, o discuție pe fondul problemei. Se impune o dictatură a progresului care anulează axiomatic validitatea oricărei opinii divergente. Or această tendință are iz puternic de totalitarism.

În această privință, mult hulita Inchiziție medievală devine o instituție mai mult decât onorabilă din cel puțin două motive esențiale: (1) oferea ereticului posibilitatea unei audieri și a unei retractări și (2) invoca drept motiv ultim pentru practicile sale interesul pentru mântuirea sufletului. Atacurile agresive și autoritariste dezlănțuite împotriva celor care nu gândesc cu turma progresistă poartă marca sinistră a practicilor totalitare, care permit un singur mod „corect” de gândire.

Chiar dacă reacția vine în numele emancipării, a progresului, a libertății sau a dorinței de a-i apăra pe cei persecutați, ea nu se validează exclusiv prin valorile pe care le revendică, ci prin justețea argumentării, prin disponibilitatea de a asculta și punctul de vedere contrar, prin refuzul de a începe de la concluzii preconcepute. Diabolizarea apriorică a adversarului e un tertip incorect. Acuzația de „homofobie” este o formulă strict ideologică, fără vreun argument logic sau de altă natură, e o axiomă cu care se lucrează în virtutea faptului că sunt destui cei care o cred.

Va fi foarte greu ca cele două tabere ce se formează să își recunoască reciproc bunele intenții (dacă le au). După cum va fi foarte greu să-și analizeze și să-și expună public motivele mai puțin evidente. Fricile, deruta, îngrijorările, fobiile, tendințele autoritariste, disprețul față de semeni sau față de păcătoși, părerea despre cealaltă tabără, lipsa de empatie și multe altele.

Coaliția pentru familii este preocupată de deteriorarea morală generală a societății și de consecințele pe care această tendință le are asupra familiei, de aceea vrea să acționeze împotriva disoluției morale. Avocații libertății depline sunt interesați de păstrarea caracterului laic al societății și par să se teamă de impunerea moralității religioase prin lege. Dacă e să fim onești, fiecare punct de vedere are argumentele sale legitime, cel puțin până la un punct. Și fiecare va considera că ceea ce apără este mai important decât ceea ce propune preopinentul.

(Aici introduc o paranteză importantă. Față de militantismul gay, am propriile rezerve ce vin mai ales din strategiile incorecte folosite adesea în discursul public. Dacă singura stratagemă este diabolizarea adversarilor și autovictimizarea grupărilor LGBT, nu se va putea ajunge vreodată la o dezbatere cinstită. Ca exemplu de strategie mincinoasă aș semnala includerea lui David, Ionatan, Pavel sau Augustin într-un dicționar al personalităților gay, dar, citind conținutul articolelor aferente, afli că nu există vreo dovadă, ci e pură speculație.)

Fondul problemei însă e că se confruntă două concepții despre lume. Poate pare filosofic și abstract, dar din felul în care fiecare concepe sensul vieții, binele, libertatea, dreptatea, adevărul decurge ceea ce apără și susține în existența cotidiană. În esență, cele două perspective asupra realității sunt ireconciliabile în asbolut. În practică, se ridică întrebarea în ce măsură se pot negocia diverse teme în spațiul public.

Ca să nu vorbesc doar despre abstracțiuni, aș aminti că, în pledoariile susținătorilor LGBT, căsătoria este tratată ca un „drept”. Dar în tabăra conservatorilor, ea n-a fost niciodată privită în primul rând ca un drept – decât cel mult când e vorba de câteva interdicții firești: vârstă, rude de sânge. Trecând-o în sfera drepturilor, cei care sunt nemulțumiți de definiția ei actuală o revendică pentru modificare. Tradiționaliștii spun că nici măcar nu stă în puterea lor o asemenea decizie, ci e un dat divin, iar, pentru cei care nu cred în Dumnezeu, o chestiune de bun-simț consfințită în cutumele culturale milenare.

Sau, ca să iau alt exemplu, când CTP susține că homosexualitatea nu e imorală, el deja are o concepție despre ce înseamnă moralitate și în funcție de ce este definită. Creștinește vorbind, comportamentul homosexual este un păcat – iar răstălmăcirea Bibliei e joc de gleznă inutil –, dar în sistemul propus de CTP, homosexualitatea este încadrată la iubire și plasată în sfera de acțiune a individului liber.

În fine, cred că cei care au semnat acest document ar trebui să evite să intre în logica „războiului cultural” de tip american, căci s-a cam dovedit o logică perdantă. Creștinii trebuie să lupte pentru prezența în spațiul public, trebuie să ia parte la dezbateri ce vizează binele societății, dar fără constructe conceptuale fals creștine. Și distingând clar între strategiile civice, politice și cele spirituale.

În momentul de față însă, cele 3 milioane de semnături sunt doar o declarație de principiu. Cu ce se va solda ea rămâne de văzut. E legitimă, juridic și democratic vorbind, dar poate fi supusă discuțiilor și e normal să fie așa. Semnatarii vor trebui să-și asume și faptul că acest demers public s-ar putea să constituie o trambulină folosită de militanții (angajați sau doar ocazionali) pentru revendicarea unor drepturi. Altfel spus, e posibil să se obțină exact efectul opus celui intenționat.

Anunțuri

18 gânduri despre “3 milioane de… „homofobi”? – despre proști, drepturi și morală

    • I usually thoroughly enjoy your blogs but i got to say that this is a poor post. The argumentation is weak considering that the change in law will not change anything about the lives of the 15% of the voters themselves….They have voted to influence and limit freedoms of other people for something that – if allowed by law – requires the consent of two adults. They have not voted for something that will influence their own freedoms and religious practices. They have not voted for the annulation of something that would otherwise victimize or abuse their fellow man. Their fellow man is not victimized or abused by being allowed to get marry with who ever they want if there exists mutual consent.
      If society somehow limited marriage to be allowed to non-religious people or if society limited marriage of religious people to be with same sex only, and then that 15% of the population would rally and vote against this, they’d be perfectly right. Because society is wrong to limit the freedoms of one group of consenting adults and promote another group’s freedom of consenting adults….

      But now they are only poking their nose in some elses business and deciding for OTHER ADULTS how they should live their lives. They wish for OTHER ADULTS (not their own kids) to live according to convictions that are not theirs, but are the convictions of 15% of the population that isn’t even gay or lesbian themselves.

    • Esther, adultii pot trai cum vor, si cu ce convingeri vor. Numai sa nu oblige pe alti adulti, care nu le impartasesc convingerile, sa accepte ideea ca mariajul homosexual este legitim. Pentru acestia din urma el nu este legitim.

  1. Apreciez articolul tau. Este si lung dar si concis. Este lung pentru ca si problema pusa in discutie este … lunga.

    Eu am sa o scurtez dupa cum vad lucrurile. Adica filozofic.

    Totul pleaca de la definirea homosexualitatii. Este o practica normala ? Este o perversiune ? In functie de asta putem merge mai departe cu morala, constitutia, legile, cutumele, progresul s.a.

    Daca se va considera in mod ,,oficial” ca homosexualitatea e normala inseamna ca milioanele de oameni care n-o accepta sunt intr-adevar prosti. Iar cei care i-au educat astfel timp de secole sunt si ei prosti. Urmarind acest fir ajungem la institutiile religioase care inseamna ca timp de milenii au cam batut campii. Daca homosexualitatea este o practica normala atunci homofobia devine abuziva pentru ca genereaza incalcarea unui drept natural.

    Lupta se da nu la nivel juridic ci la nivel de paradigma (iertat fie-mi termenul pretentios). Daca se accepta ca homosexualitatea este normala atunci cei care n-o accepta devin culpabili moral. Iar de la a fi culpabil moral si pana la a fi culpabil juridic nu mai e mult.

    In urma cu vreo 15 ani sa ti se spuna ,,bai homosexualule !” era una dintre cele mai mari insulte. Acum incepe sa devina insultator apelul ,,bai homofobule !” . Schimbare mare ! … Cam prea mare … !

    Rasismul a fost candva pe larg acceptat. Apoi a fost proscris moral si in final juridic.

    Antisemitismul a tinut candva de discursul normal al unui politician. Astazi este proscris atat moral cat si juridic. O seama de insi se intreaba cata consideratie ar mai trebui sa-i oferim lui Eminescu dat fiind faptul ca a scris si articole cu tenta antisemita.

    Nationalismul, pana mai deunazi aproape poilitica de stat astazi incepe sa fie si el proscris. Am citit recent o indrumare scolara in care elevii erau indrumati sa combata printre altele si nationalismul. In curand factorul juridic isi va spune cuvantul si aici.

    Si am ajuns la homofobie. Daca homosexualitatea e normala atunci cel ce o practica are dreptul natural sa o faca. Iar cel care-i restrange acest drept devine abuziv. Textele rasiste se vand azi pe sub mana, cele naziste la fel, cele nationaliste la fel. Sa fie asta si soarta Bibliei peste vreo doua decenii ? Pai nu spune Biblia ca homosexualitatea este ,,uraciune inaintea Domnului” ? si ca ,,homosexualii nu vor mosteni Imparatia Cerurilor” ? Razboiul a inceput.

    • A nu se intelege ca regret proscrierea rasismului, nazismului sau antisemitismului. Dimpotriva, le sustin. Am ceva indoieli in ceea ce priveste nationalismul.

      Dar problema pe care am pus-o in discutie este ca rasismului, antisemitismului si nazismului tinde sa le fie alaturat in curand si crestinismul.

      Rasismul incalca dreptul minoritatilor de culoare, antisemitismul si nazismul incalca dreptul minoritatii evreiesti, nationalismul incalca dreptul minoritatilor nationale iar crestinismul, in final, pe cel al minoritatilor sexuale.

      Rasismul, antisemitismul, nazismul si nationalismul sunt deja proscrise. Pe cand crestinismul ?

      • „progresul” e sa consideram orice nebunie ca fiind normala, ba mai mult, s-o incurajam si s-o impunem cu forta celor ce nu vor s-o imbratiseze de buna voie.

        transsexualii erau considerati oficial oameni cu dereglari pshihice. azi sunt sarbatoriti ca niste eroi. la fel si cei ce se cred pisici, caini, fetite de 6 ani… stii ceva, si cancerul e normal, hai sa-l sarbatorim si sa nu-l mai tratam. cine se trateaza de cancer e cancerofob. la fel cum se procedeaza cu obezitatea – acum e la moda sa nu-ti fie rusine ca esti gras ca o morsa adulta, daca tu „te simti bine”. deci hai sa nu mai tratam nici bolile, ca si alea sunt „naturale”, nu?

        https://www.youtube.com/results?search_query=man+identifies+as+6+year+old
        https://www.youtube.com/results?search_query=man+identifies+as+dog
        https://www.youtube.com/results?search_query=girl+identifies+as+cat
        https://www.youtube.com/results?search_query=fat+acceptance

        asa-mi vine sa trag niste injuraturi acuma, ca astia ma scot din sarite!

        apropo: nazismul nu inseamna ura anti-evrei. nazismul si antisemitismul s-au imbinat in Germania si Italia anilor 30-40, insa nu inseamna ca sunt interschimbabile. si daca tot vorbim despre asta, din nou a fost lasat afara comunismul. daca nu condamnam si comunismul totul e degeaba!

        eu sunt impotriva „proscrierii” si a reintroducerii delictului de opinie sau de gandire. n-am invatat nimic din vremea comunismului cand ajungeai la inchisoare daca criticai partidul sau pe Ceausescu? iar ne intoarcem la asta? da, sunt oameni care au si vor avea idei ce pot duce pana la genocid. numai ca aceste idei trebuiesc combatute tot cu alte idei, cu comportamente, nu cu incriminarea unor vorbe. in occident oamenii isi pierd locurile de munca pentru anumite postari pe retelele sociale ce sunt considerate de catre altii (ultra-sensibili si mereu vigilenti) ca fiind rasiste, antisemite, islamofobe, etc. de la a incrimina anumite idei pana la a le vedea si unde sunt e un pas mic. si in aceste cazuri foarte subiective esti vinovat pe veci, nu doar pana la proba contrarie.

        nationalismul nu vad de ce ar trebui combatut. chiar nu vad. pana si in Biblie vedem ca Dumnezeu incurajeaza statele nationale. e undeva un verset care spune ca Domnul a hotarat fiecarui popor o vreme a sa. si din istoria turnului Babel vedem ca oamenii au fost impartiti intentionat in natiuni. asa ca nu avem nici un argument biblic sa dispretuim statul national.

        • Am scris deja mult, ai raspuns si tu. Nu vreau sa ma intind pentru ca subiectul e destul de sensibil. Cred ca in general corespundem in pareri.

          Eu vad chestiunea cu homofobia intr-un context mai larg de actiuni conjugate pentru discreditarea vechii Europe crestine. E doar o schimbare de paradigma ce va duce la instaurarea unei noi stapaniri. Se pregateste terenul.

          Prin stigmatizarea homofobiei ni se induce sentimentul vinovatiei. Iar atunci cand stai cu capul plecat poti fi considerat un fel de rob. Exista tactica supunerii unei comunitati prin forta armelor sau prin presiuni financiare dar acum se doreste ceva mai mult: supunerea prin inducerea culpei morale. ,,Alo, bai crestinilor, voi care ati facut cruciadele si Inchizitia, voi care i-ati persecutat pe evrei, voi care l-ati ars pe rug pe Giordano Bruno si l-ati condamnat pe Galilei, voi care in final, i-ati persecutat pe homosexuali care iata fac ceva cat se poate de natural, voi indrazniti sa mai ridicati capul ? „. Despre asta vorbim …

  2. Impunere a unei moralități religioase prin lege? O chestiune atât de greșită și totuși în România anului 2017 e în curs de desfășurare ceva de genul ăsta. Urmează să li se retragă cetățenia și orice drept celor care nu sunt creștini cu carte de membru în oarece biserică? Sau o luăm treptat, în 10 pași, până acolo, nu așa brusc. Dar de ce să ne oprim aici, când putem cocheta cu ideea introducerii pedepsei de ardere pe rug a ateilor declarați? Sau una din favoritele mele, uciderea cu pietre a domnișoarelor care se dovedesc a nu fi virgine în ziua nunții, în public. Ce distractiv ar fi să le alergăm pe străzi cu câte un rucsac de pietre în spate; entertainment pur, frate! Și culmea, ar fi și biblic, cum îi place poporului român format din 98% credincioși devotați care-și respectă cartea sfântă până la ultima literă!

    Lăsând puțin „entuziasmul” de mai sus, aș împărtăși fanilor ideii de moralitate religioasă un scurt filmuleț în care nenea Richard Dawkins îi dă replica unui habotnic fix pe acest subiect. Se găsește pe youtube destul de ușor. Nu fac vreun efort să-l împărtășesc pe aici fiindcă oricum nu cred că ar fi gustat de audiență. În plus, cine e sătul de „Europa seculară” e liber să încerce viața în Arabia Saudită, un stat unde legile chiar se fac conform religiei. Mai sunt și altele, după preferințe.

    E o mare greșeală să cedezi în fața presiunii grupurilor religioase precum Coaliția pentru Familie și să dai legi favorabile lor și mă îngrijorează predispoziția guvernului actual de a face asta. Legile ar trebui să urmărească binele tuturor cetățenilor.

    Moralitatea religioasă e un concept volatil și toxic, i s-au văzut efectele negative din vremuri străvechi și până azi. Era poate datoria moral-religioasă a oricărui roman să nu-și supere zeii și să-i dea pe creștini în ghearele leilor în arenă. Creștinii din România (căci despre ei e vorba zilele astea) nu se pot pune de acord nici măcar ei între ei în ceea ce privește așa-zisa moralitate religioasă. Deci ce impunem, până la urmă, o furtună de idei inspirate din versete sângeroase necitite sau prost înțelese, gusturi și opinii proprii și o nebuloasă de concepte mai mult sau mai puțin ancorate în realitate?

    • cat curaj, sa vii si sa-l propovaduiesti pe Dawkins aici. si sa ne dai lectii despre „versete sangeroase necitite sau prost intelese”… desi nu am inteles cum niste idei pot fi inspirate de ceva ce nu este citit. dar sunt sigur ca Dawkins sau TJ Kirk ma pot lamuri si in legatura cu asta.

      acum, noi nu ziceam nimic, dar daca tu vrei sa fii martir pentru cauza ateismului si sa arzi pe rug… te invit in Arabia Saudita sau in Bangladesh, tari cu populatie majoritar… ia uite, nu erau crestini. un detaliu, un fleac, nu conteaza. la fel ca detaliul ca in Romania nu s-a practicat niciodata dictatura teocratica descrisa de tine, care e specifica mai multor „republici musulmane” contemporane. dar nu, sssst, crestinii sunt de vina, ca asa ti-au zis tie Dawkins si Ateul Uluitor.

    • Dutzu,

      La gogoșile lui Dawkins au răspuns deja cred că zeci de oameni, unii dintre ei atei sau agnostici, considerându-le nu doar lipsite de fundament științific, ci de-a dreptul minciuni gogonate. Dar nu înseamnă că n-o mai avea omul și câte ceva de spus, măcar din când în când. Ce spune cel mai tare și cel mai convingător e că el nu crede și nici nu vrea să creadă în Dumnezeu. Ceea ce e ok, e dreptul lui.

      Acum, dacă însă vrei să faci o paralelă între creștinism și țările cu regimuri islamiste fundamentaliste, cred că trebuie să fii mai puțin evaziv. Adică, în primul rând, ai putea foarte bine să compari creștinismul cu orice alt stat în care religia are o rol important. Și aici poate fi vorba de orice altă religie. După aceea, dacă tot vrei să-l compari cu islamul, poți compara cu țări care în prezent sau în trecut au avut societăți foarte liberale: Iran, Iordania, Tunisia etc. E mult prea grosier și manipulator să îți alegi preferențial o țară care îți convine pentru că e un exemplu de regim în care religia este folosită politic și extremismul religios stabilește regulile jocului social.

      După câte știu eu, și poate și tu, nicăieri în lumea creștină nu a existat vreo țară care să aplice cândva, la scară largă, vreo regulă „sângeroasă” a VT. Ba chiar, dacă au existat (și au existat!) comunități extremiste, acestea au fost considerate exact ceea ce erau: devieri de la normă, de la regula conviețuirii creștine.
      Morala e normal să fi jucat un rol important, fiindcă oamenii aveau nevoie de asta. Societatea occidentală din asta s-a născut. O spun nu doar creștinii, ci oameni care nu au interesul să denigreze creștinismul din motive ideologice.

      Revin însă la un alt aspect. Uite o formă de ipocrizie progresistă absolut de neînțeles: dacă discutăm despre religie, atunci orice cutumă, orice obicei, orice gest este retrograd, diabolic. Religia e REA!!!!! Dacă însă totul este pus în termeni de CULTURĂ, atunci, pardon, ne scuzați, cum o doriți pe soția dumenavoastră, prăjită sau tocăniță? Că noi, progresiști cum suntem, nu interferăm decât cu habotnicii religioși, care sunt RĂI (de unde or fi având o definiție pentru RĂU?), dar obiceiurile culturale nu avem căderea să le JUDECĂM, nu putem fi JUDGEMENTAL. Doriți și un copil la cină? Să fie alb sau mulatru, pardon, cu origini culturale mixte?

      Sigur nu-ți place jocul ăsta, că, vezi bine, mergem într-o zonă extremistă, că doar NIMENI nu ar accepta un comportament canibal. Ei bine, cam așa ai încercat și tu să explici povestea cu creștinismul, ducând totul către o zonă nebuloasă, extremistă, unde religiile sunt toate o apă și un pământ și tot ce contează e să poată fi declarate RELE. Iată însă că nenorocita asta de natură umană joacă această colosală festă oamenilor și îi ține în zona „obscurantismului” din totdeauna până în prezent, ba religia chiar continuă să fie o miză crucială pentru miliarde de oameni pe glob, le dă un sens existenței, timp în care progresismul occidental se străduiește să-i izbăvească de ceva ce ei nu vor să fie izbăviți. Se vorbește printre progresiști de imperialismul alb și despre îndoctrinarea religioasă făcută de albi celor de pe alte continente. Dar iată că vine și progresismul alb care vrea să-i elibereze (tot cu forța) de RĂUL pe care l-au făcut creștinii. Dar ăsta nu mai e imperialism, nu mai e îndoctrinare, e „progres”, e „iluminare”, e „emancipare”. Dacă te știi juca frumos cu cuvintele, poți face orice dorești, important e să-i dai un nume care să te pună într-o lumină favorabilă.

      Cât privește chestiunea cu familiile, e clar că unii ar dori legiferarea unei morale creștine. Dar știi și tu că nu se va ajunge vreodată la asta. Știi foarte bine (sau sper că știi) că acum e vorba mai mult de oportunism politic. Probabil că se pregătește o lovitură nasoală în altă parte, iar lichelele noastre politice vor să cumpere tăcerea celor au sprijinit acest demers.

      Și hai să-ți întorc ultima întrebare. Dacă nu impunem o nebuloasă de concepte mai mult sau mai puțin ancorate în realitate (ne referim la cele creștine), de ce am impune unei majorități concepțiile unei minorități care, în trecutul ei, are multe episoade de care se rușinează (dar pe care le ascunde abil și interzice altora, prin lege dacă e cazul, să le dezgroape)? Problema la care vreau să ajung e următoarea: creștinismul este obligat să-și asume tot trecutul „sângeros” (și, de voie, de nevoie, o face), dar minoritățile n-au nimic de asumat, ele pur și simplu își ascund trecutul sub preș, convenabil și ipocrit. Păi, să punem toate cărțile pe masă, să arătăm cu toții care ne sunt bunele intenții și să negociem acest spațiu public în care trăim.

      Nu susțin jubilația unor evanghelici care consideră că au repurtat o „victorie” împotriva homosexualității. Păcatele nu se înving, în creștinism, prin legi. Aici e vorba doar despre regulile generale care ne guvernează conviețuirea. Când vorbești despre „binele” tuturor cetățenilor, cum definim acest „bine”?

  3. Teo,

    Ultima chestiune e banală şi mi se pare firesc să jucăm cu cărţile pe faţă, tocmai asta era şi ideea. Eu ţi-am zis ceva concret, poţi lua Vechiul Testament şi să citeşti ce scrie clar acolo. Dacă vrei să afli situaţii abuzive ale oamenilor religioşi, cred că este material suficient accesibil ca să te delectezi mult şi bine cu el. Dacă, în schimb, ai ceva de dezvăluit despre minorităţile astea care te incomodează aşa de tare, eşti invitatul meu să le dezvălui! Adu-ne referinţe şi surse adevărate şi le voi citi cu curiozitate, cât timp nu sunt pe site-uri greţoase de propagandă ieftină gen answersingenesis sau mai ştiu eu ce..

    Revenind la ce ai zis la început, şi mie mi se pare grosier să aleg preferenţial ţări cu care să compar societăţile creştine, tocmai de aceea aleg Arabia Saudită, sau Yemen sau regimul din Siria. În mod semi-aleator din mulţimea de state islamice care există! Păi religia e practica prin care te apropii de perfecţiunea în care trebuia să fim, deci oricine o practică se îndreaptă vertiginos spre a fi bunătatea întruchipată şi soluţia tuturor problemelor din jur! De ce să aleg între unii islamişti şi alţii? Sau… există nuanţe? Păreri şi opinii diferite? Creştini mai perfecţi şi mai puţin perfecţi? Există mai multe tipuri de creştini, care poate nici nu se suportă şi au teologii foarte diferite? Nu era vorba de chestiuni absolute aici? Religioşii sunt buni şi au dreptate, homosexualii sunt nişte bolnavi, sunt anomalii ce trebuie extirpate de pe faţa pământului înainte să-i infesteze pe ceilalţi şi să-şi bifeze agenda secretă. Deci, dăm legi în consecinţă!

    Sau da, PSD-ul se lansează de pe rampa Coaliţiei pentru Familie. Este un moment excelent pentru ei să mai bifeze probabil ceva de pe agenda LOR care nici nu e ultrasecretă, doar românii sunt prea chiori să vadă încotro se îndreaptă. Iar în absenţa unor acţiuni de dirijare proactive, stau şi fură la greu cum au făcut de 27 de ani încoace de când avem impresia că am scăpat de comunism.

    Politică şi religie, mereu o reţetă de succes. Ştii, mă amuză de numa când văd cum se adaptează religiile actuale contextului în care se află. De la martirii ucişi de lei în arenele romanilor, la crimele şi ororile comise de societatea catolică, la protestanţii care erau creştini dar vânaţi de celălalt tip de creştini iubitori de aproape, la bisericile actuale din SUA care sunt mai mult entertainment şi shopping decât spiritualitate, mormoni, martori etc. De la panteonul lui Indra care îi sufoca cu ritualurile şi tradiţiile pe bieţii credincioşi prin intermediul castelor de preoţi la căile vedice de azi devotate lui Şiva sau Vişnu. De la Jihad-ul împotriva infidelilor europeni la o religie a păcii şi armoniei. Care ocazional mai pune bombe în zone dens populate. Nu pot să spun decât că e o adevărată splendoare, încă un exemplu viu că supravieţuieşte nu cel mai inteligent, nici cel mai puternic, ci cel mai adaptabil, care va duce specia mai departe şi contribuie la metamorfoza continuă a sa. Principiu fundamental al Universului în care trăim, indiferent de ce religie alegem să practicăm!

    Tocmai de aceea e posibil ca multe religii actuale să dăinuie mii de ani de acum încolo. Însă nu te aştepta ca în 4017 să mai aibe vreo legătură cu personajele şi situaţiile propovăduite acum de la amvon..

    P.S.: Chiar dacă nu-i înghiţi ideile lui Dawkins, replica la „moralitate absolută” a fost scurtă, simplă, amuzantă şi bună de pus cu botul pe labe orice fanatic cu barbă (sau cravată, după caz).

    • Dutzule, câtă vreme pentru tine toate religiile sunt o apă și un pământ, discuțiile îmi par cam inutile.
      Nu sunt nici eu altceva decât un creștin care vrea să te căsăpească fiindcă nu-mi împărtășești perspectiva. Abia aștept să te întâlnesc ca să o rezolv și pe asta. De altfel, e dovedit că toți creștinii din toate timpurile sunt setoși de sânge.
      De la Cristos încoace e plin de ei: Pavel, Ioan, Petru, Policarp, Antonie, Origen, Francisc, maica Tereza etc etc. Toți au fost niște criminali notorii sau au susținut oameni care urmăreau să facă răul și să se folosească de semeni.
      Pe când marea evoluție intelectuală a umanității ne adus exclusiv lucruri bune, după cum stă mărturie secolul XX. Fără războaie, fără ură între popoare. A fost minunat.

    • PS: După cum probabil știi, idealul suprem predicat în creștinism e să ajungi la nivelul la care omul să fie suficient de puternic pentru a-și putea anihila competitorii prin orice mijloace.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s