Postat de: Teofil Stanciu | 07/04/2016

Răsplătirea imediată a națiunilor – o teorie șchioapă și insuficientă

Lot și fiicele sale - Luca van Leyden (sursa)

Lot și fiicele sale – Luca van Leyden (sursa)

Încep cu afirmație care nu îmi e neapărat favorabilă: nu știu dacă și cum vin pedepsele divine peste țări, popoare, etnii, rase ș.a.m.d. Dar m-am confruntat de multe ori cu explicații destul de simpliste și mereu am avut senzația că ceva lipsește, că ceva nu se potrivește dacă privim mai atent la detalii. Iar în acest domeniu detaliile chiar contează.

Teoria la care mă refer – cea a răsplătirii imediate – spune în esență că unele popoare sunt binecuvântate de Dumnezeu, iar altele sunt pedepsite pentru diverse acțiuni naționale cu conotații morale. Ca să dau un exemplu recent, mai multe voci din spațiul creștin american anunțau pedeapsa divină peste SUA din pricina adoptării unei legi care permite căsătoria între persoanele de același sex.

O altă explicație celebră din aceeași sferă este cea potrivit căreia civilizațiile s-au prăbușit din pricina declinului moravurilor publice. Sunt invocate ca exemple Sodoma și Gomora, Pompeiul (unde pedepsele divine sunt mult mai ușor de identificat), dar și civilizația greacă, cea romană etc. În general, aceste explicații mizează pe argumente extrase din Vechiul Testament, unde poporul era cel ales.

Nu pot spune că n-ar exista un sâmbure de adevăr în astfel de explicații. Dar pot spune cu certitudine că aceste teorii care mizează pe răsplătiri sau pedepse acordate de Dumnezeu simplifică foarte mult lucrurile. În sine, asta n-ar fi așa mare problemă, dar adevărata problemă e că, pentru a ajunge la aceste explicații simpliste, sunt sacrificate și ignorate fapte, date, realități.

Să luăm cazul recent al SUA. Vocile care anunță damnarea (care e posibilă, fără-ndoială, mai ales dacă privim ce candidați propun partidele pentru președinție…) se vor oarecum purtătoarele unui mesaj profetic de tip vechi-testamental. Dar aceste voci prevestesc pedeapsa numai după ce homosexualitatea a beneficiat de un verdict favorabil în Curtea Supremă.

Nu existau până acum suficiente motive care să atragă o eventuală pedeapsă peste SUA? Dacă recurgem la exemplul VT, acolo profeții înfierau frecvent alte câteva practici: idolatria, nedreptățirea văduvei și a orfanului (adică a celor fără apărare), lipsa de fidelitate față de Legământ. Venind la zilele noastre, America are pe conștiință cel puțin cazul sclaviei pe care a practicat-o cu argumente teologice. Asta deși pornea ca un fel de stat creștin ideal, fugind de Europa catolică unde adevărata învățătură creștină fusese compromisă.

Despre idolatrie, ce să mai zicem? Există societate modernă pe lumea asta care să nu aibă proprii idoli? Face America excepție? Cu siguranță nu. De ce atunci pedeapsa vine numai ca urmare a încălcării conduitei sociale și matrimoniale? Această întrebare ar merita să capete un răspuns solid argumentat biblic și teologic.

Dar putem face incursiuni și prin alte părți ale lumii. Japonia. O țară care e între primele puteri economice și nucleare ale lumii. Dar o țară care încă de timpuriu a ucis cu sânge rece misionarii creștini, iar creștinismul este o minoritate aproape neglijabilă.

China. O țară dominată de comunism, unde creștinii sunt persecutați de zeci de ani, cunoaște o fulminantă ascensiune în ultimii ani, în ciuda faptului că în continuare are mari probleme pe toate liniile, când vine vorba de relația cu creștinismul și mai ales în contextul în care această dezvoltare accelerată are loc sub un guvern comunist ateu.

Rusia. Ascensiunea Rusiei ca mare putere geopolitică și nucleară a venit după celebra Revoluție din Octombrie, care lupta fățiș cu credința creștină și care a făcut o droaie de victime în sânul bisericii. S-a menținut o jumătate de secol pe culme, iar acum revine pozând în apărătoare a valorilor creștine. Asta fără să mai pomenim deloc milioanele (zecile de milioane, mai precis) de crime pe care s-a construit URSS-ul și marea sa ascensiune. Unde-i blestemul?

Franța. După ce se încheie războaiele religioase de după Reformă, Franța rămâne o mare putere a Europei (cea mai mare, după unii). Deja îi masacrase pe hughenoți în Noaptea Sf. Bartolomeu și îi forțase pe cei rămași să plece. Care va fi fost pedeapsa? Revoluția Franceză? Păi, și după aceste nefericit și diabolic eveniment, a continuat să fie o mare putere (vezi cazul Napoleon) și a jucat un rol important în secolul XX.

Imperiul Britanic. Deși abolește sclavia cu mult înaintea (mult mai cucernicei) Americi(i), imperiul intră în declin, asta chiar imediat după o perioadă de înaltă moralitate precum epoca victoriană. Un alt fapt interesant e că, după ce învinseseră invincibila Armada spaniolă, sub domnia Elisabetei I, puritanii englezi aveau oarece aere de „popor ales” (atestate istoric). Dar, la ceva vreme, când au fost nevoiți să migreze spre Colonii, aceiași puritani acceptă să folosească sclavi…

Trezirile spirituale. E greu de explicat cum se face că marile treziri spirituale din Europa nu au adus neapărat vreo binecuvântare notabilă locurilor în care s-au desfășurat. De asemenea, ar fi de studiat de ce nu au rezistat și nu au reușit să impună o schimbare de durată.

Mergând mai înapoi în istoria Bisericii, atât baptiștii, cât și penticostalii încearcă uneori să-și găsească printre sectele și grupările mai mult sau mai puțin eretice ale creștinătății o genealogie care le lege direct de Biserica Primară. Totuși, în ciuda pretinsei credincioșii și a unei spiritualități mai pure, aceste comunități au capotat pe rând, uneori în mod rușinos.

Experimentele foarte puritane din istoria Bisericii au născut adesea diverse forme de extremism de care trebuie disociate cu grijă pentru a putea păstra ceea ce e bun. Inclusiv cele mai celebre treziri spirituale de după Reformă au cazier bogat: Geneva lui Calvin, Scoția lui Knox, coloniile din SUA, trezirile lui Edwards.

America este, îndeobște, propusă ca exemplu prin excelență de țară binecuvântată. Nu contest asta, dar totuși au mai existat și alte încercări de reînnoire spirituală, consumate în alte spații, dar care nu au beneficiat de o binecuvântare aferentă, după cum am încercat să demonstrez prin exemplele de mai sus. De altă parte, America are și ea cazierul ei de păcate de anvergură națională (sclavagism, avorturi, desfrâu) fără ca toate astea să poată sista binecuvântarea.

De asemenea, o Japonie care e de vreo 25 de ori mai mică teritorial și de vreo 2,5 ca număr de locuitori este în vârful economiei mondiale de ani buni, imediat după SUA. Nu Scoția lui Knox, nu Elveția lui Calvin, Beza, Zwingli etc. Dar însoțite de Germania lui Luther. Și a lui Hitler. Care a persecutat tocmai „poporul ales”. Iar vina de a persecuta evreii este considerată de obicei mult mai gravă decât orice altă persecuție îndreptată împotriva unui popor.

România. După cele mai recente evoluții ale concepțiilor istorice, chiar și evanghelicii încep să susțină ideea că românii au stat de-a lungul secolelor ca un scut creștin în fața păgânilor musulmani. Or iată că nu pare să beneficieze de vreo porție specială de binecuvântare divină. Acum s-ar putea spune că tragem ponoasele avorturilor, probabil. Dar cum se explică „pleașca” comunistă? Ce vină a avut de ispășit poporul român? Doar Marea Unire a fost înfăptuită de oameni cu frică de Dumnezeu. Regele era credincios, liderii așijderea.

Asta în condițiile în care turcii au continuat s-o ducă destul de bine, chiar dacă a apus marele Imperiu Otoman. Și că tot veni vorba, cum am putea explica rezistența religiei musulmane în această optică a răsplăților? Dar ascensiunea ei care a avut o importantă componentă armată?

Dacă intrăm în detalii, putem ajunge la probleme și mai complicate. Binecuvântează Dumnezeu un popor? Dacă da, cine primește binecuvântarea (sau blestemul, după caz): etnia, teritoriul ocupat sau cetățenia? Aceste lucruri nu se discută aproape niciodată.

Cum am putea explica, de pildă, evanghelizarea tardivă a populațiilor din Africa și Americi, când afirmăm o Evanghelie care nu caută la fața omului și un Dumnezeu care „nu ține seama de vremurile de neștiință”? De ce i-a lăsat pe amărâții ăștia la cheremul unor descoperi geografice survenite abia în urmă cu 500 de ani?

Vor fi fost mai merituoși sângeroșii huni ai lui Atila sau alți migratori cruzi care au prădat Europa decât amerindienii sau africanii? Cum de unii au căpătat darul încreștinării atât de devreme, iar alții l-au primit adesea la pachet cu sabia și cu cruzimea unor oameni fără scrupule (care doar se foloseau de religie pentru a-și urmări scopurile)?

Ce vreau să zic nu e că ar fi greșit să credem că Dumnezeu poate binecuvânta sau pedepsi o țară (indiferent cum am înțelege această noțiune). Ci teoria răsplătirii imediate este în cel mai bun caz o explicație parțială, o teologie incompletă care nu trebuie impusă ca singura normă.

Există civilizații care au pierit fără să fi devenit cine știe cât de imorale, iar altele au rezistat milenii întregi practicând incestul sau canibalismul.

Un exemplu care ar trebui să dea serioase bătăi de cap oricui se repede la explicații simpliste este cel al teritoriilor de origine ale creștinismului. Fără să fi căzut vreodată pradă unor păcate de natură sexuală sau să fi adoptat imoralitatea ca normă, creștinii au fost alungați din Antiohia, Alexandria, Ierusalim. Cele șapte biserici din Apocalipsa nu mai sunt, majoritatea, sub control creștin. Corintul, deși prezenta probleme morale foarte seriose (incest și alte forme de desfrâu, dezordine, influențe eretice) e încă un oraș grec, ortodox, parte din Europa creștină.

Așadar, genul de „profetism” care anunță pedeapsa divină adusă exclusiv de un păcat sexual are un puternic iz puritan. Ceea ce, iarăși, nu e cea mai mare problemă. Mai semnificativ mi se pare că astfel de voci nu au anunțat pedepse similare din pricina unor crime, din pricina unor nedreptăți grave, din pricina unor războaie mai mult sau mai puțin necesare. Și că nu au de partea lor dovezi istorice solide, așa cum sugerează adesea.

Istoria pare mai degrabă să ateste că Dumnezeu lucrează cu mai multe criterii, nu doar cu unul singur. Că binecuvântarea și blestemul arareori vin direct și imediat și nu pot fi corelate, în general, cu o cauză foarte precisă. Că uneori aparenta binecuvântare (mai ales dacă e de natură materială) se transformă lesne în blestem. Iar aparentul blestem poate fi o binecuvântare mascată (cum se zice acum) sau pur și simplu poate fi o taină, pentru care nu vom avea probabil nicio explicație pertinentă în viața de aici.

Mi se pare un adevărat afront la adresa creativității și suveranității divine să sugerezi că există un singur mod în care Dumnezeu intervine în istoria națiunilor. Sau un model dominant. Nu văd de ce n-am discuta și despre un tratament al harului, inclusiv la nivel de popoare. Iar harul are ca trăsătură fundamentală tocmai lipsa oricăror merite din partea beneficiarului.

Este evident că există o dinamică a raporturilor de forțe, că actorii geopolitici principali se schimbă de la o epocă la alta. E clar și că în creștinism s-a asigurat o prosperitate fără seamăn multor factori care au creat o civilizația admirată, urâtă, râvnită, contestată, imitată, batjocorită deopotrivă. Dar când privești mai atent la detaliile istorice, la complexitatea cauzelor și efectelor, realizezi că principiul răsplătirii imediate nu face față explicațiilor necesare, ci e mai mult pentru confortul unor analize superficiale și ușor de crezut în vremuri de spaime apocaliptice.


Responses

  1. Mă bag eu primul la comentat.🙂

    Foarte interesant ce spuneți. Doresc doar să vin cu adaosul misticii crestinismului tradițional. Din tot ce povestiți lipsesc îngerii. (Despre sfinți poate vorbim altă dată).

    Fiecare nație are un înger păzitor, de regulă arhanghel. Orașele au și ele îngeri păzitori. Oamenii au și ei alți îngeri păzitori. Și toți îngerii se roagă către Dumnezeu pentru noi, pentru iertare și milostenie.

    Păcatul sodomei și gomorei este că au vrut să se împreuneze chiar și cu îngerii păzitori. … Mai sunt ceva pași până america ajunge acolo.

    Mai este un aspect.

    Pedeapsa de care discutați. Ea vine tot prin îngeri. Dumnezeu dă pedeapsa, dar îngerul vine și o îndeplinește. Puterile, începătoriile.

    Chiar în Vechiul Testament îngerul grecilor se luptă cu îngerul perșilor. Sau să spunem altfel (pentru că nu există predestinare) în lupta oamenilor au luptat și îngerii păzitori ai națiilor.

    Eu zic că tainele sunt mari. Și se cuvine doar să le privim, să medităm, să comentăm cuviincios. Așa poate ajungem la contemplație și apoi la înțelegerea unor aspecte istorice.

    Să fie oare Americile ispita catolicilor și protestanților?

    – catolicii au primit și ei un tărâm al evanghelizării. Și în loc de minuni au evanghelizat cu ultima tehnologie: pușca? Primul mileniu de evanghelizare eu îl socot creștin. Necatolic. Neortodox. Doar creștin.

    – protestanții au primit și ei un tărâm al evanghelizării. Toți au plecat în america să arate lumii noul ierusalim. WASP. Și au făcut ca faraon. Sclavie.

    Posibil ca noi ortodocșii să fi ieșit din cărți de mult. Sau poate ne vine rândul să cădem în ispită. Dar mai bine stăm în spate și nu ieșim să cucerim lumea🙂.

    • Da, putem spune ca America a facut sclavie dar tot ea a suprimat-o. Da, Occidentul european a facut sclavie dar tot in Occidentul european a aparut si Iluminismul care condamna sclavia. Si inainte de Iluminism chiar Biserica Catolica a facut-o (a se vedea numai actiunile fratilor iezuiti in acest sens).

      Deci, daca mergem pe logica pedepsei, Occidentul si-a cam spalat pacatele in acest sens.

      Iar cu privire la noi ortodocsii, suntem in carti de speriem pe toata lumea prin Mama Rusie. Pai nu se vrea Moscova a treia Roma si mai recent salvatoarea crestinismului european. Culmea ar fi sa-i si reuseasca …

  2. Reblogged this on Romania Evanghelica.

  3. Nu ne lasi, Teofil, nicicum sa luam aer…

    • Unele dintre astea erau scrise deja de o vreme, doar le-am revăzut și le-am „dat publicității”.

  4. A se vedea in acest context si articolul lui Andrei Plesu despre ,,Teologia penala”.

  5. Isaia 55:8: „Pentru că gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, nici căile voastre, căile Mele“, zice Domnul.

    dar nu, noi ne incapatinam sa-l tragem pe Dumnezeu dupa noi, sa-l inghesuim in optica noastra limitata. si cand nu reusim, ori ne facem ca nu observam, ori abatem atentia catre altceva („uite, acolo, homosexuali atei!”).

    versetul asta e foarte important, si din pacate nu prea i se da atentie. cu cat ma gandesc mai mult la el, cu atat mi se pare mai miraculos ca Dumnezeu ni s-a descoperit, ni s-a tradus noua, intr-un fel in care sa putem incepe sa intelegem cate ceva despre El. asta nu inseamna ca trebuie sa luam aceasta actiune drept definitiva si sa ajungem la concluzia ca, daca am citit Biblia si niste comentarii, gata, stim exact cum gandeste Dumnezeu. putem intelege cat de cat, dar nu putem presupune vre-odata ca am sti si ca am putea prezice. si de aceea se cheama „crestin cu frica de Dumnezeu”.

    pentru un exercitiu de imaginatie recomand romanul Solaris al lui Stanislaw Lem. nu filmele, pentru ca amandoua au mutat subiectul pe alte aspecte mai usor digerabile.

  6. […] Răsplătirea imediată a națiunilor – o teorie șchioapă și insuficientă […]

  7. […] Răsplătirea imediată a națiunilor – o teorie șchioapă și insuficientă […]

  8. […] Răsplătirea imediată a națiunilor – o teorie șchioapă și insuficientă […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: