Postat de: Teofil Stanciu | 29/03/2016

Sunt evanghelicii români pregătiţi să gestioneze deznodământul unui demers important?

Colocviul de la Marburg - anonim (sursa)

Colocviul de la Marburg – anonim (sursa)

Precizez din start că speranța mea este că familiile aflate în vizorul Barnevernet își vor recăpăta cât mai curând copiii. O astfel de luptă inegală cu un sistem ce ridică numeroase probleme deja denunțate și recunoscute trebuie să fie istovitoare și chiar numai privind la asta îți dorești să se termine odată.

Urmează însă un punct culminant al demersurilor evanghelice de susținere a cauzei acestor familii, dar și a cauzelor conexe. Oricâtă silință și-ar da cei foarte implicați în aceste acțiuni, cazul nu va mai putea fi ținut în atenția publică la aceeași intensitate, deja înregistrându-se o scădere, chiar și pe site-urile cele mai… efervescente.

Aceste demersuri de anvergură internațională au fost promovate într-o anumită lumină, în care cumva creștinismul ieșea la trântă cu un sistem infernal („nazist”, „diabolic”, „demonic” etc.). Exista pe alocuri chiar sugestia că singurii creștini autentici sunt cei care se situează de partea celor care țineau partea familiilor – această nuanță este foarte importantă, fiindcă se sugera că există o singură abordare sau o singură atitudine cu adevărat creștină. Iar oricine nu o împărtășea exact așa cum era mediatizată de către unii se chema că luptă împotriva… creștinismului.

Va urma însă un deznodământ, fie el și de etapă. Repet, ținând cont de situația familiilor, chiar aș dori ca lucrurile să se termine cât mai repede cu reunirea părinților și copiilor lor. Dar acel deznodământ, oricare va fi el, va trebui digerat de către evanghelici și mai ales de către cei care au participat foarte intens afectiv, logistic, organizatoric și… propagandistic.

Mă întreb dacă acum mediul evanghelic dispune de capacitatea de a gestiona un astfel de deznodământ. Presupunând că a doua zi după marele protest global din aprilie, copiii ar fi lăsați să revină în familii (iar dacă s-ar întâmpla mai repede, cu atât mai bine), evident că întregul demers ar fi considerat un succes notabil. Și pe bună dreptate.

Dar experiența anilor trecuți ne învață că evanghelici pot avea mari probleme cu gestionarea succeselor. Căci aceste proteste au scos în față destui oameni, de diverse nuanțe confesionale, care s-au asociat foarte mult, deliberat sau nu, cu diversele etape ale lor sau cu coordonarea lor. Va fi greu să nu se găsească cineva care să culeagă niște lauri.

Evident, vom auzi replici precum „Slava să fie a lui Dumnezeu” etc., dar știm prea bine că ele pot să fie niște formule tipizate, care să se stingă curând într-un conflict, într-o luptă pentru popularitate sau pentru influență. Desigur, ar fi urât și neavenit, dar există precedente…

Spun aceste lucruri incomode pentru că cel mai important demers la care evanghelicii și-au revendicat o importantă contribuție explicită și activă a fost, cred, schimbarea de regim din 1989. Țin minte că, în repetate rânduri, Iosif Țon prezicea la Europa Liberă și se ruga pentru căderea comunismului. Românii care îl ascultau abia dacă aveau curajul să spere la așa ceva…

La scurtă vreme după ce faptul s-a produs, Țon a revenit în țară și a pus împreună cu alții bazele a ceea ce azi se cheamă Universitatea Emanuel din Oradea precum și a altor instituții precum Radio Vocea Evangheliei, Liceul Teologic Baptist din Oradea, a inițiat construcția actuală a Bisericii Emanuel etc.

Dar a urmat un răsunător divorț dintre Iosif Țon, care se ruga din străinătate pentru căderea comunismului, și alții care se rugau din țară pentru același obiectiv. Toți erau oameni în aparență foarte uniți inițial, care aveau pe lista lor de dorințe „radiouri”, „televiziuni”, „predici pe stadioane” etc. Iar toate acestea se întâmplau deodată sub ochii tuturor. Evanghelicii trăiau libertatea după care tânjiseră decenii întregi.

Însă acest succes n-a putut fi gestionat cum se cuvine, n-a putut fi valorificat într-un spirit de bună cooperare între diversele facțiuni din interiorul mediului evanghelic – de dimensiuni modeste, la scară națională –, deși exista o alianță evanghelică. Mai mult, nici măcar în interiorul confesiunilor baptistă și penticostală succesul n-a rămas fără consecințe nefaste.

Putem lua și cazuri mai mici, precum construcțiile de biserici (iarăși un deziderat îndelung râvnit de către evanghelici), care s-au sfârșit cu scindarea comunităților sau cu scandaluri tocmai când ar fi trebuit să se bucure toată lumea la marea inaugurare așteptată poate zeci de ani. În Bihor aș putea enumera cu ușurință vreo 10 cazuri. Existau cercuri în care se instalase un fel de teamă că o clădire nouă va atrage automat dezbinarea.

Există și situații când realizări de succes (local sau regional) au rămas pur și simplu fără ecou. Ceea ce dovedește totuși o neputință sau un blocaj.

Având astfel de exemple în minte, mi se pare necesar să se pună problema gestionării unui posibil viitor succes. În așa fel încât beneficiile de imagine (inevitabile şi meritate), capitalul de popularitate, euforia și bucuria legitimă care ar putea însoți o astfel de reușită să nu dăuneze pe termen lung nimănui. În primul rând, celor direct vizați – familiile în cauză –, iar pe urmă celor care și-au manifestat solidaritatea.

E posibil și un eventual eșec – cu totul nedorit îndeosebi pentru familiile implicate. Și acesta va trebui explicat, mai ales după ce s-a pus atât de mare accent pe imaginea unui război spiritual între forțele binelui și forțele răului. Schematizarea excesivă poate fi foarte costisitoare. În paranteză fie spus, nici măcar un succes nu validează derapajele la care s-a ajuns în această dialectică a războiului în care evanghelicii români deveneau un soi de eroi ai planetei necredincioase.

Nu insist prea mult asupra eșecului tocmai pentru că nu-l doresc. Însă el va trebui (dacă va fi cazul) explicat și celor din exterior, care au asistat la acest „spectacol” pus în scenă cu contribuția multor lideri evanghelici. Și celor din interior, dintre care unii a ajuns să vorbească direct cu instituția blamată dându-i porunci în numele lui Dumnezeu.

Mai există însă și varianta unui demers lung, de uzură. Dacă lucrurile merg lent și dacă procedurile își vor urma cursul legal, e posibil să fie nevoie de multă perseverență. Acesta – iarăși nu-l doresc chiar deloc – ar fi un test complicat pentru evanghelici, fiindcă încet-încet se estompează partea senzațională, se diminuează potențialul sentimental al subiectului, intervine uitarea și obișnuința. Rutina poate eroda mai tare decât eșecul.

Neavând darul de a anticipa lucruri viitoare (nici prin talente înnăscute, nici prin daruri spirituale), nu pot prevedea care va fi deznodământul. Reiau ideea că în primul rând contează să fie bine pentru familiile despărțite din Norvegia. Dar e o certitudine că acel deznodământ va trebui gestionat în mediul evanghelic cât mai bine cu putință. Indiferent ce credem acum, acel deznodământ va avea consecințe printre evanghelici. Lucrurile de asemenea anvergură nu se sting pur și simplu, nu dispar în uitare.

Poate că de această dată evanghelicii vor dovedi o înțelepciune pe care în anii din urmă par s-o fi exclus, în bună măsură, din relațiile lor interconfesionale și din prezența lor publică mai ales instituțională. Poate că totuși se va dovedi că există capacitatea de a acționa împreună, pe termen lung, inclusiv alături de bisericile tradiționale din România. Poate că, date fiind condițiile diferite de alte situații, lucrurile vor rămâne mai clare și efectele vor fi mai bine gestionate.

PS: Un prim test ratat al cooperării proaspăt lăudate și clamate (de la toate microfoanele oficiale) pentru cauza „valorilor morale creștine”, a „valorilor familiei” a fost „Marșul pentru viață”, la care n-a fost nici urmă de oficialități evanghelice de rang înalt. Cel puțin în Oradea. După discursurile răsunătoare din urmă cu doar câteva săptămâni, te-ai fi așteptat ca și această valoarea creștină și familială să beneficieze de mai mult sprijin. În schimb, episcopul ortodox și cel greco-catolic au fost și au însoțit marșul până la final.


Responses

  1. Reblogged this on Romania Evanghelica.

  2. Reblogged this on Hunedoara Evanghelică and commented:
    „Va urma însă un deznodământ, fie el și de etapă.”

  3. ai grijă pentru ce te rogi că s-ar putea să primești…

    căderea comunismului a fost cea mai mare cacialma pentru gîndirea evanghelicilor. nu eram pregătiți pentru așa ceva și se vede și azi. sistem mai totalitar ca-n biserică nu (prea) găsești.

    dănuț mănăstireanu a scris o carte despre perioada post-comunistă. ar fi fost interesantă și o carte a mai multor autori pe această temă, cum cred că ar fi una cu post-barnevernet.

    apoi ce pretenți să avem de la conservatori decît că sunt conservatori în toată gîndirea? și ne mai întrebăm de ce nu se schimbă nimic în biserică. de metanoia, d-aia!

  4. greseala cred ca consta in principal in preocuparea militanta excclusiva cu acest caz. asta e singura problema a zilelor noastre, daca se rezolva am scapat de toate. intre timp crestinii din Pakistan, despre care nu prea auzi vorbindu-se, sunt ucisi in parc de Paste. dar stai, erau si catolici pe deasupra…

    ori se incearca o abordare gen „revolutie continua”, in care mereu militam pentru o cauza, ori mai bine o luam mai usor cu triumfalismele si misiunile divine. sa nu se inteleaga ca nu mi-e mila de familiile din Norvegia, insa cat timp exista viata exista speranta. pe cei ucisi de musulmani de ce nu-i sustinem public? de ce se predica de la amvon ortodoxofobia (cred ca tocmai am inventat un cuvant) in legatura cu ce s-a intamplat in urma cu zeci de ani prin niste sate ale Romaniei cand in ziua de azi musulmanii radicali ucid crestinii chiar in capitalele tarilor lor? si chestia asta e mediatizata peste tot, nu e doar povestita de vre-un frate. nu zic sa se predice islamofobia, insa sunt foarte rare indemnurile la rugaciune si pentru acesti frati ai nostri de foarte departe, care n-au nimic sa ne dea si pe care probabil nu-i vom vedea niciodata fata in fata pe lumea asta.

    cat despre certurile de la „ajutoare”, nici alte culte sau regiuni ale tarii nu stau mai bine. asta explica intr-o oarecare masura nostalgia unora pentru vremurile comuniste: nu aveam mare lucru, dar eram uniti.

    • http://www.bbc.co.uk/news/magazine-35654804

      asta e masura in care Natiunile Unite si Thailanda considera ca ajuta niste oameni nenorociti. dar la adresa lor nimeni nu protesteaza.

    • erau catolici? protestanții sărbătoresc paștele împreună cu catolicii oricum.

      • cum am zis, erau catolici. e normal sa ne rugam numai pentru membrii confesiunii noastre? in tarile in care nu sunt baptisti sau penticostali inseamna ca nu sunt crestini?

  5. […] – UK’s Prime Minister Makes Huge Announcement About Christianity (dininimapentrutine) 52. Sunt evanghelicii români pregătiţi să gestioneze deznodământul unui demers important? (drezina) 64. COMUNICAT cu privire la declarația d-nei Ana Costea, Ministrul Muncii […]

  6. cine a organizat marsul? cum se raporteaza neoprotestanti occidentali la familie in comparatie cu catolicii?…

  7. […] fondurile bisericii pentru achitarea datoriilor a 48 de familii nevoiase (dininimapentrutine) 95. Sunt evanghelicii români pregătiţi să gestioneze deznodământul unui demers important? […]

  8. […] Sunt evanghelicii români pregătiţi să gestioneze deznodământul unui demers important? […]

  9. Se cam leagă cu ce a spus dl Lolek și Bolek.

    Și ce câștig dacă dragoste nu e? Doar palmares și diplome?

  10. […] Sunt evanghelicii români pregătiţi să gestioneze deznodământul unui demers important? […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: