Postat de: Teofil Stanciu | 28/10/2015

Nevoia copiilor de părinți PREZENȚI

Indieni din Santa Clara Pueblo (sursa)

Indieni din Santa Clara Pueblo (sursa)

Tata, abia aștept să nu mai mergi nicăieri la lucru.

(Parafrază după spusa plină de încântare a Soniei)

Copiii au multe nevoi pe care le exprimă cum pot, potrivit vârstei și capacităților cu care sunt înzestrați. Din săraca mea experiență, trebuie să recunosc că sunt unele pe care nu reușesc să le înțeleg în spatele crizelor de plâns sau îndărătul unor manifestări mai… antisociale.

Există însă și nevoi exprimate extrem de transparent și care ar merita o atenție pe măsură. Dintre ele, nevoia copilului să stea cu părintele mi se pare una fundamentală și totodată foarte ușor de neglijat.

Dacă ar fi doar cazul meu, poate că m-ar încerca ispita să spun (deși sper că NU!) că probabil e o nevoie hipertrofiată, însă am mai văzut și la alții exact aceeași situație: copiii ar vrea ca părinții să nu fie atâta vreme plecați la serviciu (fiindcă nu discutăm cazurile de neglijare deliberată a copiilor pentru diverse scopuri mai mult sau mai puțin justificate), ci să poată sta mai mult timp împreună.

Dar, când banii nu te dau afară din casă, e foarte greu să îndeplinești această dorință a copilului, știind că, și dacă ar fi posibil logistic, ar presupune un preț destul de mare. Și aici trebuie să fac o mențiune ca să tai apa de la moara celor care te povățuiesc sfătos să te mulțumești cu mai puțin. Da, există și astfel de situații, după cum există și oameni care muncesc zi de vară până-n seară doar pentru asigurarea subzistenței. Să nu fim ipocriți și exagerat de dăscăloși, că nu se cade!

N-am soluții, asta ca să știți din start. Însă nu cred că toate problemele pe care le ridic trebuie să primească și soluție (de la mine). Uneori e destul să le avem în vedere și să căutăm – perpetuu și dinamic – o soluție zilnică, periodică, temporară, inedită, ingenioasă.

Textul acesta este scris, în primul rând, ca un tribut pentru copiii noștri care își doresc să stea cu părinții lor. Cât încă își mai doresc. Poate că încă de acum începe înstrăinarea care capătă forme acute și chiar agresive în adolescență.

Această nevoie specifică cred că e una cât se poate de legitimă. Oamenii în general au nevoie să stea unii cu alții. Toată istoria omenirii stă mărturie că s-au încercat diferite tipuri de organizare pentru ca să-i țină pe oameni laolaltă.

Șezătorile, clăcile, horele, invaziile, sectele etc. au avut, pe lângă diverse scopuri specifice, și pe acela de a coagula sau de a destructura coeziunea unor comunități umane.

Mereu m-am gândit că în epocile anterioare modernității și în societățile tradiționale, șansele ca un copil să petreacă timp mult cu părinții pe parcursul unei zile erau foarte mari. Abia de puțină vreme – la scara istoriei – trebuie ținuți copiii separat minim 8 ore pe zi, iar dacă se poate, chiar mai mult.

Mama și fata găteau împreună, tata și fiul arau sau vânau împreună. Era în firea lucrurilor ca ei să stea alături. Acum avem nevoie de „quality time”, alocat special din resursele noastre limitate, și dirijat intenționat către ceva substanțial.

Astea-s vremurile, cu astea defilăm. Alternativele sunt puține și, la scară largă, greu aplicabile (gen homeschooling – nu poți face homeschool cu părinți semianalfabeți, de exemplu).

Dar mici corecții tot se pot face. Din păcate, nu cred că sunt suficiente (și nicidecum eficiente) măsuri compensatorii de mare magnitutidine, gen vacanțe cu familionul care să contrabalanseze toată înstrăinarea de peste an. Sau shopping de weekend pentru a cumpăra bunăvoința copiilor neglijați peste săptămână.

Pe lângă lipsa lor de viziune, astfel de măsuri corective (neînsoțite de alte demersuri) strică foarte mult, fiindcă sugerează copilului că dragostea e o chestie ce ține de bani și de posesiuni. Or, deja societatea transmite insistent mesajul că ai valoare în măsura în care faci bani sau îi ajuți pe alții să facă. E o nefericită suprapunere de mesaje…

Mai degrabă poate că ar funcționa gesuri minore: un telefon oprit, o amânare a unor lucruri care nu sunt urgente sau mai știu eu ce. Cum spuneam, nu am soluții.

Mi-e clar însă că simpla ședere în aceeași casă nu e suficientă pentru a construi și menține o relație. Plus că, cu cât casa e mai mare, cu atât oamenii care o locuiesc se intersectează mai rar și mai puțin.

Și mai e ceva: în relațiile astea, cele mai apropiate, dacă lucrurile nu au o doză importantă de naturalețe, dacă nu se găsesc făgașe firești, sunt mari șanse ca la un moment dat să se iște conflicte cu rădăcini chiar în acel artificial al relațiilor.


Responses

  1. Și prezența părintelui în viața odraslei sale se vede în orice abordare ulterioară a relațiilor, iar la școală unii caută în ceilalți adulți ce nu au acasă: acceptarea, vorba buna, sau atenția cu orice preț. Sunt tot mai multi copiii ce cresc singuri pe lângă părinții lor, și numa cum zici, e nevoie de soluții zilnice, îngenioase, potrivite…

  2. Cand veniti sa predicati in biserica noastra?

    http://www.asiiromani.com/sens-giratoriu/26959-de-ce-in-the-world-la-americani-predica-doar-unul.html

    Pastorul local de abia asteapta…

  3. […] Sandu Onucu – 30.981 de … zile si …zile… (petricamoisuc) 69. Nevoia copiilor de părinți PREZENȚI (drezina) 86. Interviu Viorel Iuga (dininimapentrutine) 99. „De neînvins”, despre autoarea […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: