Amintiri necruțătoare din copilărie

By Harry Clarke (sursa)
By Harry Clarke (sursa)

Sunt convins că, dacă aș avea cumva acces la cele mai palpitante, impresionate, grozave evenimente care mi s-au păstrat doar ca „amintiri din copilărie”, aș avea o surpriză neplăcută. Dacă, adică, aș putea să le văd în mod „obiectiv”, nu înconjurate de aura pe care le-o conferă vârsta de atunci și timpul care a trecut.

Ceea ce li se întâmplă copiilor din ziua de azi are un aer de cruzime. Când ei vor ajunge la vârsta maturității și își vor depăna amintirile, vor avea posibilitatea să verifice dacă sunt așa cum le-a păstrat memoria lor sau nu. De ce e o cruzime această „facilitate? Ei bine…

Cum să nu fie crud să constați că ziua de naștere cea fabuloasă, de care îți amintești ani întregi cu nostalgie, ba chiar reușești să te transpui în acea clipă intensă, a fost, în realitate, de o banalitate înfiorătoare? Că, de fapt, a fost o aglomerație fără noimă de copiii care se înghesuiau la masă, se băteau, urlau și așteptau să mănânce odată tortul.

Cum să nu te lovească decepția când calul pe care ai călărit prima oară, bidiviul din basm, e doar o mârțoagă ordinară, cu urme de baligă pe șold și cu coama tunsă strâmb?

Cum să nu îți dea lacrimile când marele concurs de… ce-o fi fost el… pe care aveai impresia că l-ai câștigat în uralele mulțimii n-a fost decât o îmbulzeală de țânci împiedicați dintre care tu ai fost cel mai puțin împiedicat?

De unde vor ști copiii noștri toate astea? Citește mai mult »

Reclame