Islamizarea lui Dumnezeu

(by Arild Vågen - sursa)
(by Arild Vågen – sursa)

Mă tot gândesc cum se explică, din punct de vedere creștinesc, alarmismul aproape generalizat în fața „valului de imigranți” care ar pregăti, de fapt, „invazia islamică” a Europei. Spaime, ideologi(zăr)i, scenarii apocaliptice, diabolizări.

În rezumat, ideea e că, cu contribuția ocultei mondiale, isalmiști fundamentaliști travestiți în refugiați nenoriciți aflați în căutarea unei sorți mai bune, ne vor cotropi, iar noi probabil vom fi uciși, convertiți sau cine mai știe ce.

Adicătelea, cei… câți să fie? 2.000.000 (sau 5) de refugiați vor fi capabili să supună o Europă de peste 700 (sau pe cei peste 500 din UE) de milioane? Prin frică? Prin violență? Prin convertire? Cine vor ceda primii, cei peste 70% de creștini declarați sau ateii neînduplecați? Cine se teme cel mai tare de islamizare?

Să lămurim de la început un lucru. Islamizarea poate afecta, în cel mai rău caz, un teritoriu și o populație, dar destinul creștinismului e independent de civilizația vremelnică pe care a creat-o. În orice caz, chiar dacă s-ar produce preconizata islamizare, cu siguranță ar fi un proces mai complex decât sugerează mesajele alarmiste. De exemplu, până și refugiații refuză România, care are iarăși șansa să devină bastionul creștinătății în fața musulmanilor.

Înțeleg că ne este amenințat confortul, înțeleg că neasimilarea grupurilor musulmane poate crea reale probleme, înțeleg că se revoltă xenofobii sau că se panichează dezorientații. Înțeleg și că acest val de imigranți reprezintă realmente o problemă pentru o Europă condusă potrivit unei mentalități ce se arată a fi falimentară.

Oricum ar fi însă, oricât de gravă ar fi situația, directivele fundamentale ale creștinului nu se prea pot schimba. Iubirea aproapelui impune ca el să fie privit ca om, nu ca „pixel” într-o categorie ideologică.Citește mai mult »

Reclame