Postat de: Teofil Stanciu | 05/08/2015

„Protestantismul” teologilor ortodocși (și câteva concluzii utile și pentru alții)

Alexander Schmemann, o voce importantă a Ortodoxiei contemporane, sancționează anumite năravuri (sursa)

Alexander Schmemann, o voce importantă a Ortodoxiei contemporane, critică în jurnal o seamă întreagă de năravuri ortodoxe care în alte părți ale lumii sunt „sfinte” (sursa)

Citind de-a lungul anilor mai multe dintre scrierilor unor autori ortodocși contemporani, am remarcat – la început cu surprindere și oarecare derută, iar pe urmă cu crescândă curiozitate – că sunt chestiuni dogmatice semnificative în care ei nu sunt de acord unii cu alții.

La primele lecturi, aveam impresia că teologii ortodocși nu fac decât să traducă Părinții Bisericii în limbaj contemporan și să caute la ei repere sau lentile pentru interacțiunea cu realitatea. Probabil că și lipsa familiarizării directe cu textele patristice (nu cred că lecturile mele sporadice și pe sărite pot conta) mi-a alimentat convingerea că aș avea de-a face cu un bloc monolitic.

Evident că se putea ridica întrebarea: dacă tot zic același lucru, de ce îl repetă atât de mulți? Și Lossky, și Evdokimov, și Mayendorff, și Florovsky, și Zizioulas, și Yannaras, și Stăniloae, și Schmemann etc.

Cu adevărat interesant e faptul că ei nu spun chiar același lucru. Ba se mai contrazic și ei în anumite privințe, și nu neapărat de mică importanță. De pildă, felul în care privesc eclesiologia, felul în care receptează Tradiția și tradițiile, felul în care interpretează antropologia, relația cu alte confesiuni, modul în care integrează achizițiile filosofice și culturale occidentale în demersul teologic, sunt tot atâtea chestiuni în care pot să aibă opinii diferite.

Când vine vorba despre organizare, ierarhii și jurisdicții, acolo e chiar mai grav. Cel mai recent exemplu este Institutul Teologic Saint-Serge din Paris, care ajunsese în pragul desființării din pricina unor conflicte care nu au nimic dogmatic sau liturgic în ele. Însă subiectul mi-e străin în detaliile sale.

Ce vreau să scot în evidență este selecția pe care fiecare dintre marii teologi contemporani pare să o facă din sursele patristice. Toți îl aclamează pe Atanasie cel Mare, toți privesc cu respect la precizările cristologice și trinitariene ale Capadocienilor. Nimeni n-ar îndrăzni să conteste învățătura antimonotelistă a lui Maxim Mărturisitorul.

Dar unii preferă îl preferă evident pe Irineu, alții au o slăbiciune pentru Gură-de-Aur, alții îi privesc cu simpatie pe Origen sau Evagrie ș.a.m.d. Acestea nu sunt simple opțiuni personale, ci îi pot aduce pe teologi în opoziție.

E inevitabilă observația că ei se poartă cu propria tradiție într-un spirit… oarecum protestant. Nu merg până acolo încât să mai inițieze o denominație, nici să „inventeze” dogme noi sau învățături nemaiauzite, dar pot ajunge să stabilească un curent de gândire, o școală, o direcție teologică (Lossky insistă pe teologia mistică, Schemann pe teologia liturgică etc.). Toate acestea rămân însă sub cupola cuprinzătoare a ortodoxie teologice și Ortodoxie confesionale.

Faptul acesta are mai multe consecințe nu doar pentru ei, ci pentru creștinătate în general. Prima e aceea că, dacă mizele fundamentale sunt împărtășite și acceptate, realmente există loc de dialog, de contradicție și de opoziție în alte privințe, care nu țin de esență.

A doua e aceea că Biserica, prin practica sanctificării unor scriitori de seamă, a validat exprimarea unor puncte de vedere divergente în sânul ei. Crouzel – un specialist în Origen – spunea că înțelepciunea Bisericii și totodată ortodoxia ei se văd uneori tocmai în felul în care a reușit să păstreze tensiunea între contrarii, orice încercare de anulare a lor soldându-se cu erezii (vezi, de pildă, cele două naturi ale lui Cristos sau natura relației dintre Tatăl și Fiul).

O a treia este că, după acest model implicit prezent în istoria bisericii, și creștinii de azi pot stabili un dialog în ciuda diferențelor dintre ei, iar pentru o mai bună comunicare, pot folosi din zestrea Bisericii puncte de vedere cu care se identifică.

O a patra este constatarea că Biserica n-a fost niciodată monolitică, iar puzderia de confesiuni de acum este într-un oarecare acord – dacă luăm în calcul și marile diferențe de mentalitate – cu ceea ce a existat dintotdeauna. Iar soluția nu o reprezintă excluderea tuturor celoralți din creștinism, ci comunicarea, confruntarea, dialogul – bazate pe recunoașterea reciprocă și pe căutarea adevărului.

În al cincilea rând, această diversitate demontează un mit: acela că tot ceea ce ține de creștinism și Biblie ar fi simplu și ușor de înțeles. Nu e adevărat! Și trebuie acceptat că sunt chestiuni mai complexe, care pot fi explicate în diverse moduri (ispășirea, providența, rolul faptelor bune etc.).

A șasea lecție ar fi aceea că disputele și părerile neunitare nu trebuie să fie cu necesitate un prilej de dezbinare. Dacă istoria Bisericii a tezaurizat o pluralitate de opinii în teologia considerată ortodoxă (excluzând totuși o sumedenie de erezii), acest fapt poate deveni un deziderat pentru fiecare comunitate locală, care nu trebuie să se rupă doar pentru că unii vor bănci roșii, alții mov. Catolicii au plătit scump această lecție, dar după Reformă, n-au mai expulzat cu aceeași ușurință diverse curente teologice.

În fine, o ultimă consecință benefică ar fi aceea că putem vedea cum se asumă critic o tradiție și cum poate fi valorificată ea într-un mod creativ, înțelept. Dar mai ales că ea poate fi prețuită și cunoscută, iar legătura cu trecutul nu e o chestiune de nostalgie și paseism sentimentalist, ci o îndeletnicire foarte contemporană, foarte vie și pe deplin justificată. E de bine, că nu trebuie să reluăm totul de la început, ci putem construi pe ce au zis alții.


Responses

  1. „după acest model implicit prezent în istoria bisericii, și creștinii de azi pot stabili un dialog în ciuda diferențelor dintre ei, iar pentru o mai bună comunicare, pot folosi din zestrea Bisericii puncte de vedere cu care se identifică.”

    ce spui e valabil mai mult la teologi si persoane cu studii serioase (chiar si la nivel de amator autodidact, dar tot aprofundat) in domeniul teologic. eu mai multe am auzit despre „patristica” si parintii Bisericii pe bloguri decat din predici.

    din nefericire „zestrea Bisericii” e cam trecuta cu vederea (sau eliminata, cum ai spus in articolul precedent) la multe denominatiuni evanghelice. si asta creeaza impresia ca numai acum avem divergente de opinie, sau, marog, de la data cand s-a infiintat o anumita denominatiune. totul era un consens pana cand unii s-au „trezit”, si apoi nu s-a mai inteles frate cu frate… pardon, „crestin” cu „ratacit”.

  2. […] https://drezina.wordpress.com/2015/08/05/protestantismul-teologilor-ortodocsi-si-cateva-concluzii-ut… […]

  3. Reblogged this on Pro(-)scris.

  4. […] Solutia la divort (rodiagnusdei) 16. Interviu la RVE Suceava cu Daniela Delibas (annemateas) 36. „Protestantismul” teologilor ortodocși (și câteva concluzii utile și pentru alții) (drezina) 45. Bill Gates: Viața ar fi mai bună cu un guvern mondial […]

  5. Reblogged this on Persona and commented:
    Teo face citeva observatii pertinente legate de diversitatea teologica prezenta in unitatea aparent monolitica a ortodoxiei.
    S-ar putea ca aceste observatii sa deranjeze putin pe cei care incearca sa promoveze iluzia ‘unitatii de monolit’ (ca sa folosesc o sintagma drago comunistilor) a spatiului confesional ortodox.

  6. Frumos bărbat!
    Și cînd nu ești de acord cu el, tot iubit rămâne în Biserică!
    Serafim Rose: Incercând să depăşească „robia apuseană” a liturgicii ortodoxe, Pr. Alexander „a devenit el insuşi robul ideilor raţionaliste protestante privitoare la teologia liturgică”, bazându-se in critica Tradiţiei ortodoxe pe izvoare, ipoteze istorice şi metodologii apusene, heterodoxe. ”
    Mai mult aici:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/10/18/parintele-mihail-pomazansky-teologia-liturgica-a-pr-alexander-schmemann/
    sau aici: http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/teologia_liturgica_pr_schmemann.htm

    • Exact ce spuneam. Opinii diverse. Serafim Rose are și el calitățile și defectele sale, așa că are liberatea să-și dea cu opinia. Practica e benefică, câtă vreme nu de ajunge la injurii gratuite, la calomnii răutăcioase și la acuze nefondate.

  7. in crestinism intodeauna a existat o pluritate de de opinii dar in anumite limite. Hotararile sinoadelor trebuiau acceptate in timp de toate bisericile, de majoritatea credinciosilor… Sanctificarea unor scriitori si teologi care au trait dupa 1800 a largit aceste limite asfel in eventualele polemici, fiecare aduce argumente din scrierile sf. preferat… A aparut si tensiunea intre „duh” si ”institutie”… In manastiri situatia este mai radicala… si protestantii si ortodocsii traiesc in aceasi lume globalizata si in acelasi timp… pe de alta parte ierarhiile bisericesti si conservatorii traditionali impiedica apropierea doctrinara… Teologii pe care ii amintesti sunt teologi stabiliti in vest care isi exprima parerile fara teama ca nu o sa primeasca binecuvantarea unui episcop. Acesti teologi critica formalismul religios manifestat in Biserica orodoxa. Spiritul nu este protestant ci occidental. Merita sa fie cititi si Romanides si Vlahos.

  8. […] „Protestantismul” teologilor ortodocși (și câteva concluzii utile și pentru alții) […]

  9. […] 2015 – Teofil Stanciu: „Protestantismul” teologilor ortodocși (și câteva concluzii utile și pentru … […]

  10. […] 2015 – Teofil Stanciu: „Protestantismul” teologilor ortodocși (și câteva concluzii utile și pentru … […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: