Postat de: Teofil Stanciu | 03/08/2015

(Neo)protestanții care s-au născut „ex-nihilo”

Nu știu dacă știați, dar există niște curente (nu știu cum să le zic altfel) în perimetrul creștinismului care s-au născut… din nimic. Promotorii lor nu mai vor să aibă de-a face cu TRECUTUL. Odiosul trecut. Nici cu rânduielile omenești. Totul e nou, totul e aktual, totul e spontan, miza e pe autenticitatea ultimă, deplină, pe simțământ, pe dialogul direct cu Dumnezeu și… și gata.

Dar există vreo câteva problemuțe, așa mititele care rămân cumva nerezolvate. După cum nici măcar despre primii oameni de pe pământ – Adam și Eva – nu ni se spune că ar fi fost parașutați din neant, legile firii ne obligă să observăm că toți avem un tată și o mamă (fie ei și donatori la eprubetă). Că, adicătelea, lăsând la o parte universul care a fost creat ex-nihilo, nimic altceva nu prea apare din… nimic.

Biblia. Biblia o avem de la niște antici care, sub inspirație divină, au eliminat anumite scrieri, au inclus altele și au dat posterității cele două testamente. Ea, Biblia, n-a picat din cer, un exemplar gata scris în 500 de limbi de circulație internațională sau tribală, ci a luat chip într-o varietate de contexte culturale, sub influența diverselor tradiții (între care cea ebraică și cea greacă se datașază net). Peste toate astea, a mai fost și tradusă. Deci e o chestie veche, moștenită, transmisă, interpretată și situată într-o tradiție interpretativă.

Credința. Credința creștină este arareori rezultatul unei revelații divine explicite, directe și individuale și mult mai frecvent (cel puțin în partea noastră de lume) consecința unor predici, discuții care devin prilejul pentru metanoia. Cu siguranță că Dumnezeu s-ar descurca și fără aceste mijloace omenești destul de tradiționale, dar se pare că a ales să se folosească de ele.

Preceptele fundamentale – precum definirea Sfintei Treimi, persoana divino-umană a lui Isus Cristos, nașterea Bisericii și rostul ei în lume – plătesc toate un mare tribut trecutului și unor inși care s-au bătut pentru adevăr, invocând foarte frecvent în aceste confruntări tocmai argumentul tradiției. Proști cum or fi fost ei, poate că totuși știau ceva și înțelegeau câte ceva.

Cântarea. Fără-ndoială, cântarea este prevăzută în Biblia picată direct din cer, dar felul în care se cântă, prin nu știu ce nefericită împrejurare, este preluat din moda vremii. Nu prea am văzut pe nimeni cântând la vreun fluier de os sau la vreo țiteră cu corzi din păr de cal (sau cum se vor fi făcut în vremurile biblice), ci pe instrumentele sofisticate ale timpului nostru și, culmea, pe ritmuri prestabilite în memoria măgăoilor electronice. La care se adaugă, nu o dată, jocuri de lumini – de care e puțin probabil să fi avut parte și Isus cel din Biblie.

Cântarea este un obicei omenesc străvechi, dar înscrierea în tendințele actuale nu înseamnă decât conformarea cu niște tipare culturale – e drept că sunt mai greu sesizabile decât alte decât obiceiurile bisericești atât de nasoale, dar la fel de reale.

Ritual și rutină. Nu ar exista viață pe pământ fără anumite ritualuri, fără niște ritmuri ale naturii. Rutina este responsabilă pentru faptul că oamenii pleacă la serviciu și se întorc acasă. În cazul bisericilor, rutina și tiparele stabilesc locul și ora la care se întâlnește comunitatea. Și e bine că e așa.

Ritualul, de altă parte, este foarte prezent în Biblie. Și nu ritualul e rău în sine, ci sensul care i se dă, idolatrizarea lui. Dar și refuzul oricărui ritual poate fi o formă de idolatrie și de aroganță nejustificată. După cum tot un păcat poate fi și disprețuirea celor care respectă un ritual.

Tradiția. În general, în curentele născute ex-nihilo, cuvântul tradiție stârnește fiori reci. Atâta că la originea Bibliei au fost mai multe tradiții. În Vechiul Testament, cărțile istorice (Regi și Cronici) au folosit materiale și tradiții evreiești din epocă. În Noul Testament, evangheliile a fost scrise în a doua jumătatea a secolului I, având la bază informații păstrate în tradiții orale.

Respectul pentru înaintași și pentru credința lor reprezenta o valoare atât în iudaism cât și în creștinism. Pavel insistă în scrierile sale pe continuitatea și discontinuitatea învățăturii pe care o propovăduia cu tradiția iudaică și VT.

Singurele grupări care pot trăi fără tot acest „moloz” omenesc sunt cele născute ex-nihilo, care depind direct de Isus Cristos, fără intermediari, fără tipare, fără rânduieli omenești. În ele există numai vibrație spontană pură, autenticitate absolută, libertate deplină.

Un pic de dreptate. Serios vorbind însă, înțeleg tedința contestării unor mode idolatrizate, a unor tipare considerate sfinte. Dar asta nu justifică anularea oricărei legături cu tradiția. Nu poți să scuipi în cap părinților care ți-au pus la dispoziție tot ce pretinzi că ai avea „din cer”. Recunosc și nevoia de nou, de ieșire din inerție, dar asta în sine nu este o valoare. Trebuie observat că acest spirit contestatar este foarte răspândit în multe sfere ale societății, ceea ce trebuie să fie un mare motiv de precauție, fiindcă seamănă cu ceea ce se întâmplă în „lume”.

Nu cred că cei ce ar vrea să inventeze o biserică întru totul separată de ceea ce a însemnat biserica istorică sunt singurii răspunzători de ciudățenia acestei situații. Insensibilitatea cultivată programatic la nevoile noilor generații (sub pretextul că nu căutăm relevanța), inerția unor tipare considerate că ar reprezenta o formă de sfințenie, lipsa de receptivitate la problemele de actualitate ale societății sunt vinovate, în parte, de situația creată.

Un fenonem ca acesta, oricât de bizar și de ilogic, nu ar trebui expediat cu aroganță și sfântă mânie. Ar merita un ceas de reflecție, fiindcă el trădează niște nevoi autentice, transmite un mesaj ce trebuie descifrat și conține indicii cu privire la durerile și sensibilitățile unei generații. Dacă n-am fi o particulă atât de mică procentual, probabil că sociologii ar face studii pe această temă. De ce nu ar face același lucru și mai-marii cultelor evanghelice, într-o încercare de a-și înțelege mai bine vremurile, lepădând pentru un ceas măcar morga didacticist-încruntat-moralistă?


Responses

  1. Reblogged this on Pro(-)scris.

  2. toata treaba asta cu „originalitatea”, „autenticitatea” si „tabula rasa” merge pana la un punct. sa zicem, pana la un eveniment major in viata enoriasilor. poti sa fii spargator de tipare, dar daca n-ai idee ce sa faci la o cununie, o inmormantare, un botez, n-o sa rezisti prea mult. sunt anumite lucruri care, daca nu sunt facute cu un ritual bine asezat, cu o traditie, suna a gol si a frauda. si tocmai chestiile astea sunt vag discutate in Biblie, poate pentru ca sunt lasate la latitudinea oamenilor.

  3. 🙂

  4. […] (Neo)protestanții care s-au născut „ex-nihilo” […]

  5. […] 2015 – Teofil Stanciu: (Neo)protestanții care s-au născut „ex-nihilo” […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: