Pro și contra abstinenței

By Bibleknowledge  (sursa)
By Bibleknowledge (sursa)

Eu sunt pentru abstinență. Dar mi se pare important ce înțelegem și cum vorbim despre abstinență în contextul în care ne aflăm.

Terminologia

Lipsa de informare nu înseamnă abstinență. Refuzul oricărei forme de educație sexuală nu cred că-i face pe tineri abstinenți, ci naivi. Oricum, trebuie să-i închizi pe copii într-un glob de cristal (sau să te iluzionezi că poți face asta) ca să ai certitudinea că nu se vor „informa” din folclorul urban.

Naivitatea și ignoranța costă foarte mult, atunci când omul este prins în vârtejul realității și, cu totul nepregătit, devine o victimă cvasi-inocentă a unor versați fără scrupule. Lipsa experienței de viață, dublată de informarea din „surse” neautorizate și de o eventuală revoltă a vârstei poate face ravagii în viața celor aflați în plină explozie hormonală și în calea mesajelor media sexualizate până la refuz.

Abstinența nu poate fi impusă ca normă. Dacă e impusă, atunci nu mai e abstinență, ci o interdicție, o lege. Din punctul meu de vedere, e absolut necesar să se știe că e cea mai sigură, cea mai sănătoasă, cea mai benefică „metodă contraceptivă”, dar rămâne, în societatea contemporană, doar o opțiune – fie că ne place, fie că nu. Regulile familiale sunt una (și asta e altă discuție), norma socială e altceva.

Abstinența nu e un motiv de fală, nici garanția pentru vreo binecuvântare specială obligatorie (cum se acreditează uneori ideea). Orgoliul abstinenței (recunosc că nu mă entuziasmează deloc paradele americane de profil!) nu face decât să înlocuiască un păcat potențial cu altul concret. Abstinența în sine nu merită un premiu de performanță, iar împlinirea într-o familie nu depinde de un singur aspect premarital – simplificările astea sunt păguboase. Chiar credeți în reușita unei familii dintre doi abstineți desăvârșiți, dar roși de invidii, orgolii, răutăți, dispreț, ură etc.?

Abstinența e bună la locul ei, are beneficiile ei pentru viitoarea familie, dar nu trebuie idolatrizată, nici transformată în criteriu unic al succesului unei viitoare căsnicii. E doar unul dintre criterii și doar una dintre numeroase alte virtuți ce merită cultivate. E un exercițiu benefic și necesar, însă izolarea ei de restul conduitei persoanei o reduce la o simplă chestiune sexuală (adică exact imaginea în oglindă a preocupării pentru „educația sexuală”).

Abstinența nu este o practică religioasă desuetă. Chiar dacă se face repede legătura între abstinență și morala mai restrictivă a creștinismului – pentru ca apoi să fie bagatelizată și persiflată -, o analiză onestă relevă altceva. Abstinența înseamnă refuzul angajării în activități cu conotații sexuale. Or, într-o societate atât de îmbibată de erotism, e o dovadă certă de voință puternică. De asemenea, poate fi un semn de respect pentru valoarea semenului.

Haideți să răsturnăm puțin raționamentul și să ne referim la opusul abstinenței care, în cazul fericit, ar fi, probabil, comportamentul sexual informat și responsabil. Ar trebui să fie absolut evident că, oricât ar fi de preacaut, un individ care are escapade amoroase (cu tot arsenalul de protecție aferent) riscă semnificativ mai mult să lase sau să dobândească sechele, să se aleagă cu o boală, să trebuiască să gestioneze o sarcină surpriză decât un abstinent. Fie și numai din aceste considerente, ideea de abstinență tot ar merita atenție și un tratament cinstit, nu șiretlicuri care s-o scoată din discuție în mod viclean.

Întrebarea „ce ne facem cu cei care nu se mai însoară până la 30 de ani?” e parșivă, fiindcă mută discuția într-o altă zonă. Întrebarea corectă ar trebui să evalueze virtuțile abstinenței, urmările ei, raportul dintre riscuri și beneficii. Abstinența poate fi în continuare o opțiune validă, dezirabilă, chiar dacă realitatea ne spune că este prea puțin viabilă în practică. A contesta abstinența pe motiv că e o opțiunea prea dificilă și nerealistă pentru tineri e ca și cum ai contesta valoarea omeniei pe motiv că e mai simplu să fii un ticălos.

Cine face educația sexuală

Mulți au sărit ca arși când inițiativa pentru promovarea abstinenței a ajuns să fie mediatizată. Adevărul e că, la cât de prost argumentează și la cât de încrâncenați sau de revoltați privesc unii (nu toți!) dintre promotorii abstinenței tot ceea ce ține de viața sexuală, e destul de greu să le ții partea.

Să aberezi grațios despre castitatea înaintașilor înseamnă să nu fi fost niciodată într-un sat românesc în care se practica „furatul” miresei – procedeu care uneori se lăsa cu o despărțire rapidă, urmată de o nouă tentativă. Fie nu știi, fie te faci că nu știi despre lupanarele în care se inițiau tinerii români din mult-lăudata perioadă interbelică.

Nu e cazul să ne mințim că dacă n-am avea pornografie n-ar exista nici desfrâu sexual… Cu siguranță că influențează amploarea fenomenului, dar el a existat tot timpul inclusiv în societatea bucolic-pastorală pe care o idealizăm nejustificat. Folclorul ne poate ajuta să ne lecuim de iluzii.

Afirm însă cu toată convingerea că nu am încredere în educația sexuală promovată prin școală. Iar aici, cei care insistă că ministerul cutare ar trebui să facă și să dreagă dau dovadă de o ipocrizie crasă (sau, în varianta blândă, măcar de inconsecvență suspectă).

Adică, ne văităm zi de vară până-n seară cât de slabă e școala, ne trebuie experți britanici care să ne explice situația, cerem reforme, ne plângem că trimitem degeaba copiii la școală, pentru că învață lucruri care nu le vor folosi niciodată în viață (de câte ori n-ați auzit asta?), însă, dintr-odată, constatăm că există un domeniu (și încă unul foarte delicat) în care avem deplină încredere în discernământul diriguitorilor învățământului. La orice putem comenta, inclusiv la științele exacte, dar când vine vorba despre educația sexuală, trebuie să luăm de bun ceea ce va face școala.

Ceva pute foarte urât în povestea asta. Cum adică să încredințezi educația sexuală unor instituții pe care, în general, le consideri depășite, corupte, rupte de necesitățile vieții și societății, uzate moral?

Sună foarte clar a tentativă de îndoctrinare. Fiindcă este singurul instrument disponibil – școala publică adică –, îl folosim ținându-ne de nas, că altfel vin „bigoții” și ne conving copiii să nu-și mai bată joc de corpul lor, și atunci se duca de râpă toată distracția…

Nu sunt de acord că „progresiștii” ar trebui să stabilească ce se face la ora de educație sexuală, fiindcă e un subiect prea important ca să fie lăsat în seama unor oameni suficient de orgolioși încât să creadă că ei știu ce e mai bine pentru toată societatea, fără să dea oamenilor libertatea să aleagă dacă vor sau nu să fie educați după cele mai noi teorii. După cum nu trebuie lăsată această sarcină nici în seama bigoților pentru care viața intimă este un rău necesar, având drept unic scop procrearea.

Tot împotriva educației sexuale de masă se ridică și argumentul că, fiind un subiect sensibil, numai distrugând pudoarea și contaminând inocența se poate crea un cadru necesar pentru întrebările pe care, cu siguranță, fiecare adolescent le are pe astfel de teme. Poate că judec eu excesiv de subiectiv, dar îmi amintesc că toți ne jenam la lecțiile de anatomie dintr-a VIII-a, singura soluție fiind să le luăm în râs, vulgarizându-le. Însă, din câte înțeleg, educația sexuală nu are drept scop oficial vulgarizarea, ci informarea.

Cel mai bine ar fi s-o poată și s-o știe face părinții. Căci știm deja cam ce tip de discurs se promovează prin portavocile societății, unde sexul este prezentat ca un fel de sport de obște, disociat de răspunderi, de urmări, de implicații, dar și de cadrul său moral, psihologic și afectiv mai larg.

În esență, mesajul celor care se burzuluiesc la ideea de abstinență ne conduce la ideea ești un fel de obiect conștient de sine, cu dreptul deplin de a te folosi oricum dorești (câtă vreme nu vrei să fii moral, credincios sau creștin în public, fiindcă atunci trebuie să părășești scena, că ești „fundamentalist”). Ești o marfă „liberă”. Sau un animal ce se poate împerechea și în afara sezonului, pentru că are la dispoziție tehnici de protejare eficientă.

Toată umanitatea reprezentată de angajament, fidelitate, suferință, răspundere pentru decizii și acțiuni, prudență, moderație (adică toate acele lucruri care sunt specifice voinței, rațiunii și afectivității umane) este lepădată ca o zdreanță, pentru a lăsa loc pentru așa-zisa „libertate” cu o singură calitate: este neîngrădită. Nu spun că trebuie anulată „libertatea”, ci trebuie pusă în contextul ei uman, demn, nu într-un context specific obiectelor sau animalelor, fiindcă acolo nici nu mai putem vorbi despre libertate în sensul propriu al cuvântului.

Conținuturi

Reiau ideea că e necesară o anumită educație sexuală. Fie și numai pentru a-i ajuta pe adolescenți să înțeleagă ce se întâmplă cu corpul lor. Toate modificările din această perioadă au legătură inclusiv cu sexualitatea. Dar nu exclusiv!

În funcție de cine stabilește programa, se decide și ce va cuprinde ea. Vestea mai degrabă proastă e că aproape sigur se va încerca ceva prin școală. Rămâne de văzut cum va arăta materialul „informativ” conceput după normele ideologice ale luminaților zilei.

Din punctul meu de vedere, așa cum ora de religie este una opțională, la fel ar trebui să fie și cea de educație sexuală. Numai că atunci rămâne în seama părinților (și a bisericilor?) să vină cu ceva care să răspundă acestei nevoi. Nu e ușor de găsit un echilibru între a aduce lămuriri necesare – de natură biologică, psihologică, experiențială – și detalii dătătoare de idei.

Incontestabil însă, această „materie” scoate în evidență (mult mai mult decât altele) ideologiile celor care „informează”. Adevărurile trebuie rostite și nu măsluite. Important mi se pare să se înțeleagă, în acest moment al dezbaterii, că abstinența e o opțiune validă, responsabilă și întru totul posibilă pentru cine dorește. Beneficiile ei sunt reale, demonstrabile (măcar în parte), însă nu trebuie hiperbolizate, pentru a nu crea un orizont de așteptări înșelător. Educația sexuală este necesară, dar nu sub orice formă și în orice condiții.

Anunțuri

32 de gânduri despre “Pro și contra abstinenței

  1. Abstinenta nu-ti garanteaza nimic ! Daca intelegi acest crunt adevar si , totusi, continui sa te abtii , inseamna ca ai invatat ceva … Ai invatat ca esti mult mai mult decat ceea ce ti se spune ca esti …

    P.S.
    Provocare la discutii ! Poftiti in ,,arena” , Teofil n-a facut decat sa arunce ,,manusa” …

    • Hai ca o ridic eu. Sunt sigur ca nu voi fi singurul.

      In general vorbim despre abstinenta ca despre o constrangere impusa din afara si deseori ca pe un demers inutil. In plin consumism nu poti lauda abstinenta decat cu mari riscuri. In primul rand riscul de a parea ridicol. Acum cand mari companii traiesc practic din ispitirea noastra cum sa mai fie loc pentru abstinenta ? Pai v-ati gandit ce ar mai fi capitalismul intr-o societate de abstinenti ? In cel mai bun caz ar supravietui gafaind. Va imaginati un magazin de tip Cora la poalele Muntelui Athos ?

      Vorbesc de abstinenta in general si nu neaparat de cea sexuala.

      Cred ca am ridicat o manusa de jos si am aruncat alta. Nu stiu de ce dar simt ca va fi ridicata. Nu-mi inselati asteptarile 🙂

      • Hai s-o ridic şi eu : abstinenţă sexuală prin asumare a sexualităţii sau abstinenţă sexuală prin negare a sexualităţii ?

        Tatonăm deocamdată … Eugen, hai să nu ne ,,pornim” încă …, ,,om vorbi” numa-n-tre noi ! Din tot sufletul o spun că sunt pentru abstinenţă , dar nu pentru abstinenţa promovată de la anvon( au ortodocşii ăştia nişte anvoane , între ,,cer şi pământ” sunt poziţionate , să se simtă de unde vin ,,veştile bune”)! O asemenea abstinenţă schilodeşte suflete , schilodeşte pentru că promite o căsnicie fericită şi împlinită … Am văzut cu ochii mei asemenea drame , am trecut printr-o asemenea dramă , am învăţat cât de frumos poate să fie un suflet construit din cioburi…
        De-aceea zic să aşteptăm , poate apar ,,lozincarzii” !? Dacă nu , vom avea în curând o conversaţie frumoasă … Faină şi aia , ca între prieteni ! Poate se bagă şi Teofil …., şi încă câţiva , pe care deja îi am în inimă !?

      • Eugen, întrebi: „v-ati gandit ce ar mai fi capitalismul intr-o societate de abstinenti?” Să știi că, dacă Max Weber are dreptate, atunci exact așa a fost capitalismul la originile sale: o societate de abstinenți care, chiar din pricina autocontrolului lor acumulau capital și îl reinvesteau. Dar auster, strict, econom 🙂

        • Erau abstinenti doar cei care acumulau capitalul. Capitalistul autentic e de obicei zgarcitul patent. Dar cei pe baza carora se acumula capitalul nu erau abstinenti.

          Uite cate porcarii sa fac astazi pe baza unui singuir principiu enuntat chiar de cei care le fac: ,,asta face rating” sau ,,asta se cere”. Intrebarea ar fi cate astfel de porcarii s-ar mai face daca am fi o societate de abstinenti. Ar mai exista cererea care sa justifice oferta ? Sa ne gandim spre exemplu la industria alcoolului … Si nu merg mai departe.

          Eu gandesc simplu (sper nu simplist): daca nevoile sunt mai reduse, cererea e mai mica si o gama larga de oferte s-ar anula.

          Cred ca esti de acord cu mine Teofil, ca multe companii traiesc si traiesc bine exploatand lacomia oamenilor.

          • Categoric de acord. La explicația ta simplă adaug că se justifică consum(erism)ul prin aceea că dăm de lucru celor care produc lucruri care ne sunt aproape inutile. Un cerc vicios interesant de analizat din punct de vedere etic.

  2. Reblogged this on Persona and commented:
    Teo Stanciu despre un subiect care tine de normalitate, dar care este delicat pentru spatiile religioase, si care stirneste palpitatii pudibonzilor de orice ‘secta’, inclusiv cea ortodoxa.

  3. Păi ar mai fi ceva. Paralel cu discuţia:

    – este moral sau imoral ca educaţia sexuală să fie făcută de părinţi?
    – este scripturistic sau nu să facem educaţie sexuală copiilor nostri?

    Nu sunt troll, :). Întrebarea a doua este sinceră pentru protestanţi pentru că au o viziune mai strictă la ce este şi ce nu este biblic. Dar este şi pentru dl Eugen şi dl Betea. Pentru că eu nu ştiu să răspund. Nu am un exemplu în minte.

    Adică dacă ne-am afla cu Hristos în faţă, la anul 32 şi am întreba dacă este bine să le facem educaţie sexuală copiilor … pffff oare ce am auzi? (Fraţilor mi se face frică! Parcă mă şi văd smochin fără fructe)

    • Depinde ce intelegem prin educatie sexuala. Daca ne referim la problema din punct de vedere strict medical eu zic ca nu-i nicio problema. Cred ca un copil in perioada preadolescentina (12-14 ani) trebuie sa stie ce inseamna ciclu menstrual sau ejaculare.

      Ce mi se pare exagerat, un surplus nenecesar, un moft este sa-i invatam pe copii cum sa abordeze un partener de sex opus (si mai nou poate de acelasi sex !), care este pozitia sexuala cea mai buna in functie de zodie, ce replica sa-i dea partenerului dupa orgasm s.a. Daca educatie sexuala inseamna aceste ultime randuri atunci nu subscriu la ea. Si nu o fac din pudibonderie ci pentru ca pur si simplu mi se pare un exercitiu nenecesar si stupid pe alocuri.

    • @ krabul

      Sunt multe lucruri despre care nu ne putem imagina vorbind cu Isus. Dar vă spun sigur că există o formă de educație sexuală care se practică în zona evanghelică.

      Înainte de căsătorie, e cam ce spunea Eugen, chestiuni care trebuie știute. În perimetrul căsniciei, există cărți, cursuri, seminarii care abordează și această problemă, fără detalii fizice, ci mai degrabă din perspectivă psiho-afectivă și cu recomandări gen „discutați”, „spuneți ce așteptări aveți” etc.

  4. pai nu ni se tot spune ca „X a renuntat la inhibitii si a acceptat provocarea de a poza intr-un pictorial incendiar”? deci trebuie sa renunte tinerii la inhibitii, sa nu mai fie asa de fricosi, sa umble in chiloti la metrou iarna! progres, taica!

    cred ca am prins vant pe internet ca sunt unii care spun ca Cantarea Cantarilor e tot ce trebuie sa stie tinerii despre subiectul intimitatii. eu nici pe aia nu i-as lasa sa se ocupe de educatie sexuala. imi amintesc unele naivitati dezinformate care-mi umblau prin cap la pubertate, si nu, de data asta nu Biblia este solutia. adica pe fond, da, dar nu ca si solutie punctuala.

    • A propos de inhibitii, acum se confunda lipsa de rusine cu curajul. Cu cat esti mai dezinhibat cu atat esti mai puternic, mai stapan pe sine, mai bun de dat ca exemplu. Astia-s eroii zilei: dezinhibatii. Pe vremuri se cinsteau mai mult cei care mureau pe campul de lupta. Acum e suficient sa-ti dai nadragii jos. Cu conditia s-o faci in buricul targului.

      • Eu înțeleg că lipsa de inhibiții este echivalată unei stări de evoluție a individului. Este superior primitivilor încuiați și ipocriți care nu dau frâu liber tuturor ideilor care le trec prin cap. Omul nou, evoluat, nu are inhibiții. Dacă mai e și homo sau transsexual, de altă rasă decât cea albă, atunci deja ai de-a face cu un ubermensch.

      • Eugen & FS,

        Când definești omul prin instinctele sale, atunci întreaga perspectivă se schimbă. Evoluția capătă alt sens, e vorba de – oare cum îi zice? – eliberarea de normele și tabuurile sociale învechite. În această perspectivă, cu cât mai dezinhibat, cu cât mai „libertin”, cu atât mai bine.

        • pana la urma e un fel de revolutie marxista, numai ca in loc de clase sociale definite prin raporturile de munca avem clase de oameni definite prin pofte trupesti. dar celelalte caracteristici ale revolutiei marxiste raman in vigoare, inclusiv „revolutie cu orice pret”, „religia este un drog de care trebuie sa te eliberam” si „mitul omului nou”.

  5. Cantarea Cantarilor , de la un capat la altul este impregnata de erotism ! Am citit niste , hai sa nu le zic studii , nici nu stiu ce , Cantarea Cantarilor , legatura dintre Hristos si Biserica …. Da , da nu asa cum zic ei , ci in cel mai primar mod … Suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu , nu putem sa negam acest chip , putem sa distrugem frumusetea lui din noi, putem sa ajungem sa nu ne mai intelegem , sa nu mai simtim ! E un mare pericol pentru o fata abstinenta sa se indragosteasca de inteligenta unui baiat iar cand acesta o saruta sa-si dea seama ca de fapt ea nu simte nimic ! La fel si pentru un baiat , sa-si piarda interesul pentru ea , barbatul ca sa simta ca iubeste trebuie sa-si satisfaca fantezia sexuala ! Altfel , se stinge in el acea flacara … si nici nu stie daca mai simte sau nu , pentru ca lui ii este rusine de ceea ce simte ! Insa aceste probleme delicate nu pot fi educate decat cu dragoste si mai ales cu intelegere pentru cei care se avanta in viata … Disciplina si-o impun ei , bazati fiind pe increderea pe care o au in tine , tu care ii calauzesti ! Altfel , totul e un fiasco , o manipulare de cea mai joasa speta ! Si cand te gandesti , ca luat separat , nu la ,,pachet” , pacatul sexual e cel mai mic dintre pacate …. Ce ziceti de ,,nevinovata” minciuna , sau de ,,modesta” mandrie , sau de ,,saraca” bogatie …

    Abstinenta asumata poate sa nasca sfinti , abstinenta anulata s-ar putea sa dea nastere demonilor … ,,Virgina perversa” ,cum zicea candva cineva drag mie …

    Despre abstinenta asumata , altadata …

    Eugen , …???

    • Nu stiu cat de mare sau de mic este pacatul sexual dar stiu ca-i cel mai pervers si mai greu de controlat. Nu scapi de el, te atinge intr-un fel sau altul. Poti trece prin adolescenta fara sa pacatuiesti macar cu gandul ?

      Domnul Isus ne atrage atentia prin ,,uitatul” simplu ca fiind deja pacat ca suntem deja pacatosi prin natura noastra: ,,e suficient doar sa te uiti poftind ca deja ai pacatuit”.

      Portam in noi aceasta pacoste care ne macina marunt, marunt

      Florin, poate te asteptai la alt raspuns dar intr-un dialog despre abstinenta si mai ales despre cea sexuala am din ce in ce mai multe intrebari si din ce in ce mai putine raspunsuri.

      Cred totusi ca abstinenta devine posibila atunci cand ajungi sa simti ridicolul patimei. Un simt se anuleaza doar printr-un alt simt. Cui pe cui se scoate. Aici vedem deseori cum ratiunea pierde in fata instinctului. Ramane ca instinctul sa fie blocat de un alt instinct.

      Poate bat campii … Iertati-ma.

      • Subscriu. Nici eu n-aș merge pe ideea de „cel mai mic”, fiindcă e în rândul celor șapte capitale, totuși. Deci e una dintre rădăcinile altora, nu poate fi chiar așa mic. Drept dovadă, o societate care îl folosește ca stimulent inclusiv pentru a promova produse de tăiat lemne.

        E limpede însă că diferența dintre asumare benevolă și impunere e una semnificativă mai ales prin consecințe. Dar m-aș feri să spun că orice e impus e deja rău în sine. În principiu, nu impui altora binele tău, de acord, dar existaut totuși căsătorii aranjate în care se putea naște dragoste. Plus că mulți nici măcar nu știau că există altă posibilitate.

  6. Nu-i buna expresia ,,abstinenta anulata” , se poate intelege altceva ! ,,Abstinenta prin negare” e cea mai potrivita forma a expresiei de anulare unui impuls normal !

    Da , Dumnezeu ar intelege intrebarile de acest gen pe care i le-am adresa si nu ne-ar privi cu mustrare ! Doar sa fim sinceri , pentru ca la sinceritate nu se poate raspunde decat cu sinceritate , si nu e pacat sa intrebi , mai ales cand inaintea ta te trezesti cu ,,Inginerul Proiectant „… 🙂

    • oamenii de azi nu prea mai functioneaza conform specificatiilor initiale. societatea, lumea imping omul in niste situatii care nu sunt naturale, si genereaza conflicte. si sa te incapatinezi sa sustii (ipocrit) ca ce era aplicabil (relativ mai usor) in vremea patriarhilor sau in urma cu 200 de ani se poate aplica la fel de usor si azi, dar „tinerii astia sunt razvratiti si nu vor” este ori naivitate, ori impietrire. atentie, ma refer la usurinta aplicarii, nu la posibilitatea in sine.

      oamenii se casatoresc mai tarziu, si au mult mai mult timp sa fie supusi ispitelor. ca sa nu zicem nimic de mesajele cu care sunt bombardati.

      si pana si evolutia psihologica e mai intarziata. in urma cu, sa zicem, 100 de ani, la 20 de ani erai barbat, azi esti considerat un copil mai mare. chiar si tinerii, in general, asa se vad.

      nu cred ca e bine sa vina unii trecuti deja prin viata, in alte vremuri, cu hormonii de mult potoliti, care au toti sacii in caruta (sotie, copii, nepoti, casa, etc.) si sa arunce solutia magica a abstinentei fara sa incerce sa inteleaga si de ce tinerii fac ce fac.

      • Omul a fost condus de instincte mereu. Ce deosebeste societatea de astazi de cea din trecut este mediatizarea, explicizarea si pe caele de consecinta ieftinizarea subiectului. Unui produs la care ai acces usor ii scade pretul.

        Poate nu sunt singurul care spune asta dar iata ca s-ar putea ajunge la abstinenta prin satietate. Iti dam pana nu mai poti sa duci. Pana te saturi.

        Eu stiu cum reactionau oamenii la astfel de stimuli in urma cu vreo douazeci si cinci de ani. La lucruri care astazi ni se par ,,apa chioara”.

        Nu stiu daca am sau nu dreptate, poate simplific mult dar s-ar putea ca desfraul sa se hraneasca prin abstinenta. Si nu-i exclus nici reversul medaliei: dupa un anume stadiu, desfraul sa alimenteze abstinenta.

        • Pe principiul fructului oprit sau al mâncării aceluiași fel până la saturație. Poate ai dreptate, dar semnele apar cam încet. Poate când vor falimenta niște companii mari se vor trezi cei rămași la realitate. Deja cred că dictonul „sexul vinde” nu mai e atât de funcțional, însă e folosit pentru că factorii de decizie nu au învățat altceva în decursul formării lor.

    • Îmi place de voi.

      FS, sunt de acord că trebuie să fim foarte atenți să privim realitatea exact așa cum e și nu cum am vrea să fie. Cred că e un important punct pe ordinea de zi a creștinilor evanghelici, care tind să se raporteze numai prin prisma a ceea ce ar dori să vadă la realitate. Plus că, privind mereu doar din unghi moralist, ratezi înțelegerea unor fenomene sensibile, care țin de suflet. E drept că societatea pare să se țicnească, dar indivizii continuă să aibă nevoi care pot fi împlinite de către Biserică și nu vorbim aici de capricii, ci de nevoia de semnificație, de nevoia de sens, de nevoia de a fi ascultat.

      Eugen, am auzit și eu o discuție despre renunțarea la păcat prin exces. Nu cred că e o rețetă, dar am auzit cazuri. Lehamitea totală și lipsa de sens care și-au arătat chipul și au determinat oameni să nu mai privească (în sfârșit) spre tot desfrâul ca spre un fruct oprit.

      Și social, se observă deja o respingere a ofertei consumeriste prin revenirea la bio, la viața simplă. Bine, de multe ori ia forme hilare și sunt doar niște soluții hibride. Însă transmit un mesaj…

  7. Ziceam in al doilea comentariu :

    ,,…am învăţat cât de frumos poate să fie un suflet construit din cioburi…”

    Imi aduc aminte de spusele unui calugar anonim :

    ,,Ne este permis totul , pana la destrabalare , numai sa nu ne batem joc unii de altii”

    Sau , Luther :

    ,,Pacatuieste cat de mult , dar sa crezi si mai mult , si sa te bucuri in Hristos”

    Sau , Sfantul Augustin:

    ,, Iubeste si fa ce vrei”

    Acestea toate nu se invata ,,puscand din degete” ci asumandu-ti viata pe care o traiesti pentru ca a vorbi despre viata fara s-o traiesti si dand sfat altora e ca si cum le-ai arata un izvor de apa pictat si sa le zici : Simtiti prospetimea apei ?

    Suflete construite din cioburi , oameni care si-au scos inima din piept si si-au lasat-o strivita in noroiul viciilor ! Au fost ridicati , nici ei nu stiu de cine , si au devenit ceea ce au devenit … Viata nu se invata din carti , n-ai cum sa devii batran si intelept daca n-ai fost candva tanar si prost! Nu degeaba este pusa in Biblie pilda Fiului Risipitor ! Nu in a face sau a nu face consta secretul mantuirii , ci in a nu ne judeca unii pe altii si a trai in armonie ! Toate acestea se invata ….

    O abstinenta asumata inseamna , pe departe , sa-ti asumi un fel de-a fi fara a cere nimic , fara pretentii , fara vise …. Visezi , dar nu pentru ca te abtii pentru ca s-ar putea , la un moment dat , sa te abtii si de la vise , nu cumva sa-L superi pe Dumnezeu ! Altceva il intereseaza pe Dumnezeu ! De fapt , mai dur , nimic nu-L intereseaza pe Dumnezeu , ca sa nu-si faca cineva iluzii! Intelegand aceasta realitate , doar intelegand-o , intelegi ca de fapt pe Dumnezeu il intereseaza Totul … pentru ca din nimic a creat o Lume , o Lume care acum ridica pretentii fiind convinsa ca e totul ! Totul , la un moment dat se va transforma in nimic conform aceleiasi reguli , aceluiasi principiu cosmic , al entropiei universale … Ne transformam , nu ne pierdem , ne transformam pentru a ne transforma din nou … Venim din focul vesnic si ne vom intoarce in focul vesnic …, asa gandeau vechii daci candva , inainte de-a se fi tranformat in crestini !

    • ,, Nu judecati ca sa nu fiti judecati”

      Desigur, pentru ca si de veti judeca si de nu veti judeca, tot sunteti vrednici sa fiti judecati.

      Nu putem spera decat la iertare.

    • Florin, ai făcut o tocană în toată regula.

      În primul rând, mi s-a atras atenția că e foarte posibil ca Augustin să nu fi zis niciodată această vorbă. Așa că devin circumspect și cu privire la Luther.

      Dincolo de asta însă, a nu judeca și a iubi nu garantează nicidecum o viață „în armonie”. Exact așa procedează Dumnezeu, iubirea și-o revarsă spre lume, dar, după cum se vede, asta nu înseamnă că oamenii îi răspund la fel.

      La nivel de familie, iubirea nu garantează (deși e esențială pentru a obține) armonia. Copilul pe care îl iubești nu e lăsat de capul lui, ci, dimpotrivă, „suferă” educația pe care i-o faci. Dacă e mai zburdalnic, poate e necesară mai multă asprime. Armonia deplină se obține numai prin indiferență totală, ceea ce marchează și maximum de dezagregare a relațiilor. Un astfel de exemplu erau comunitățile hippie, unde fiecare se oferea de bună voie tuturor… câtă vreme avea ce oferi, după care era înlocuit cu „prospătură” și „babalâcii” se refugiau în meditații, în filosofie, în diverse practici compensatorii. Ce să facă?

      După părerea mea, nu toată lumea trebuie să reia toate experiențele dezmățului pe cont propriu ca să învețe ceva. Drept, viața nu se învață numai din auzite, dar există niște experiențe care se pot comunica într-o anumită măsură. Nu-i musai să gustăm toți acizi sau otrăvuri ca să știm că-s nocive, e de ajuns să-i credem pe cei care se pricep. La fel stau lucrurile și aici. Însă nici așteptarea ca, în virtutea experiențelor acumulate de părinți, bunici și alți educatori, să eviți orice cădere (însoțită inclusiv de un standard corespunzător) nu mi se pare mai realistă sau mai brează.

      • Tocăniţă cred că ar suna mai bine !? Pentru ,,tocană” cred că e necesară mai multă ,,pregăteală” , … başca , mai pui şi faptul că totul trebuie întreţinut la ,,foc mocnit”… ,,Reţeta ,,după ureche” se cheamă ,,tocăniţă” ….., sau poate , ,,tocăniţă la cap ” … 🙂

  8. Si totusi abstinenta este necesara , ascunde in ea o taina , un fel de-a fi care aduce echilibru in suflete pentru ca omul este identitate unica ! Sunt intru totul de-acord cu faptul ca mintea omului se lasa ,,inbalsamata” de tot felul de perversiuni , dar atata timp cat raman la nivel mental e bine , gandurile vor trece cum au venit , cu prima pala de vant , si vor veni cu urmatoarea … Se cheama concupiscenta , placerea de-a cocheta cu pacatul… Stai , cuminte , va trece , te inversunezi sa te impotrivesti …, hop, frustrarea , sau preconceptiile … Partea buna e sa fii sincer cu tine insuti …Din aceasta sinceritate se naste nejudecare de semeni … E bine sa se intample asa …., Se intampla daca iti asumi trairile interioare , esti puternic prin recunoasterea acestor slabiciuni , esti echilibrat prin faptul ca ceri ajutor divinitatii sa nu te lase in voia mintii tale …

    Si totusi ce urmareste abstinenta ? In primul rand , este o vorba : ,,intr-un fel gandesti la 18 ani , altcumva la 20 , si altcumva la 30 „! Esti dezvoltat fizic ca adult dar sufleteste esti departe , mult prea departe ! Abstinenta asumata ajuta sa invete ca nu-i bine sa te grabesti ! Un barbat care se abtine invata sa vada mai mult in femeia din fata lui , abstinenta il va invata ca si in viata sexuala viitoare , un act reusit este acela in care el se abtine cat mai mult , intarziind momentul culminant ! Pe langa acestea , abstinenta e regeneratoare si in casnicie , se cheama viata sexuala pe termen lung! E un act spiritual nu o activitate de larg consum . In maxim doi ani s-ar satura unul de celalalt daca n-ar gestiona corect abstinenta sexuala …

    Si mai e o chestie : noi , oamenii , de foarte multe ori asociem bunul cu frumosul ! Cadem in capcana ca niste miei inocenti ! Abstinenta are rolul de-a ne deschide ochii pentru ca miza e cu totul alta !

    Sa nu mai povestim de faptul ca orice barbat pretuieste cu adevarat doar ceea ce obtine greu , ceea ce se descopera doar pentru el , ceea ce este altcumva decat instinctul primar care-l devoreaza , femeia care prin atitudine il invata cum e s-o priveasca in ochi … nu doar ….

    Cam astea mi le-am amintit , asa , la prima ,,gandire” …..! 🙂

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s