Ce-o fi vrut să spună poetul?
Hello darkness, my old friend
I’ve come to talk with you again
Because a vision softly creeping
Left its seeds while I was sleeping
And the vision that was planted in my brain
Still remains
Within the sound of silence
In restless dreams I walked alone
Narrow streets of cobblestone
‘Neath the halo of a street lamp
I turned my collar to the cold and damp
When my eyes were stabbed by the flash of a neon light
That split the night
And touched the sound of silence
And in the naked light I saw
Ten thousand people maybe more
People talking without speaking
People hearing without listening
People writing songs that voices never shared
No one dared
Disturb the sound of silence
„Fools,” said I, „you do not know
Silence like a cancer grows
Hear my words that I might teach you
Take my arms that I might reach you”
But my words like silent raindrops fell
And echoed in the wells of silence
And the people bowed and prayed
To the neon god they made
And the sign flashed out its warning
In the words that it was forming
And the sign said „The words of the prophets are written on the subway walls
And tenement halls
And whispered in the sound of silence”
Cu drezina 
Mă gândeam că se referă la faptul că există un vis care îl urmărește, dar pe care nu-l poate rosti celorlalți; fie pentru că nu ar fi înțeles de ei, fie pentru că e imposibil de realizat. Toate se retrag în tăcere, care e dureroasă.
Apoi m-am uitat pe wiki și am găsit cuvintele lor:
”Simon stated in interviews that the song was written in his bathroom, where he turned off the lights to better concentrate. „The main thing about playing the guitar, though, was that I was able to sit by myself and play and dream. And I was always happy doing that. I used to go off in the bathroom, because the bathroom had tiles, so it was a slight echo chamber. I’d turn on the faucet so that water would run (I like that sound, it’s very soothing to me) and I’d play. In the dark. ‘Hello darkness, my old friend / I’ve come to talk with you again’.” According to Simon, Garfunkel originally wrote the lyric as „Aloha darkness, my old friend.” Garfunkel once summed up the song’s meaning as „the inability of people to communicate with each other, not particularly internationally but especially emotionally, so what you see around you are people unable to love each other.”
Uneori, dezvăluirile autorilor reușesc să ascundă la fel de mult pe cât relevă. La limită, sunt șanse ca nici măcar ei să nu fi înțeles cât de subtil și de pătrunzător e un anumit mesaj. Plus că, în epoca noastră, fiecare interpretează cu sensibilitatea lui, de nici nu mai contează aproape deloc ce avea autorul în minte.
Dar bune precizările, de ce nu?
Ignoranţa şi superficialitate în relaţiile interumane. Putem să mergem mai departe şi să credem, măcar o secundă, că Simon & Garfunkel au anticipat în 1960, ce se va întampla după anii 2000. Dependenţa de reţele sociale, sms-urile la degetul mic şi standardele de azi ale societăţii ne-au transformat în indivizi incapabili să atingem suflete, să vorbim cu mintea cuiva sau să rezonăm cu spiritul unui alt om.
Ten thousand people maybe more
People talking without speaking
People hearing without listening
People writing songs that voices never shared
Versurile citate mi se par și mie dintre cele mai percutante. Cred în capacitatea „profetică” a acestor artiști. Există lucruri bine intuite și inspirat spuse la Cohen, Beatles, Pink Floyd etc.
Dependenţa de reţele sociale, sms-urile la degetul mic şi standardele de azi ale societăţii ne-au transformat în indivizi incapabili să atingem suflete, să vorbim cu mintea cuiva sau să rezonăm cu spiritul unui alt om.