Postat de: Teofil Stanciu | 27/04/2015

Adevăruri care trebuie rostite

(Sursa)

(Sursa)

Există lucruri pe lumea asta care, dacă nu sunt puse în cuvinte, au o existenţă destul de obscură şi chiar precară. Foarte interesant e că lucruri cunoscute de aproape toată lumea par să devină certe şi reale abia când cineva le spune cu voce tare. Uneori, pentru ca ele să existe, trebuie rostite de către o persoană cu vizibilitate.

E cu atât mai fascinant cu cât acest fenomen se înregistrează într-o epocă a inflaţiei de cuvinte şi de adevăruri concurente. N-o să mă apuc de filosofia adevărului, însă iată că încă persistă o forţă inerentă în rostirea publică a adevărului. Ironică mai e realitatea şi nărăvaşă. Cum nu se lasă ea supusă de paradigmele interpretative, ci se încăpăţânează să răzbată de sub pojghiţa filosofiilor la modă.

Las în seama altora interpretarea, şi mă mulţumesc să semnalez câteva astfel de adevăruri care par să ţâşnească violent în spaţiul public, obligând oamenii să ia act într-un fel sau altul de existenţa lor.

Genocidul împotriva armenilor. Până să spună papa că masacrul comis de turci împotriva armenilor e un genocid, cu siguranţă că această opinie exista, însă a dobândit o forţă excepţională abia când pontiful a rostit cuvântul necesar. În acest moment, orice luare de poziţie faţă de tragicele evenimente din urmă cu un secol trebuie să conţină şi o raportare la ideea de genocid.

Mineriadele. Acelaşi lucru e pe cale să se întâmple şi în cazul mineriadelor. Nu ştiam noi că mineriadele au fost făcute în colaborare cu regimul iliescian? Ba da. Însă acest adevăr trebuie rostit şi confirmat juridic. Unii întreabă, oarecum dezamăgiţi, ce rost mai are, fiindcă oricum e tardiv şi nu ne spune nimic nou. Nu ştiu exact ce rost are, dar odată rostit, acest adevăr nu va mai putea fi ignorat, se deschide o nouă etapă, imposibilă până atunci, iar în această etapă urmează să aflăm ce posibilităţi ni se relevă.

Masacrarea creştinilor. Într-adevăr, presa occidentală nu pare foarte dornică să relateze despre persecuţiile împotriva creştinilor. Dar până la urmă, cu ezitări, cu amânări, o face, fiindcă realitatea se impune mai cu seamă când o seamă de lideri – iar cel mai notoriu e din nou papa – atrag atenţia asupra acestui adevăr. După ce cuvintele „magice” sunt rostite, încep şi analiştii să-şi dea cu părarea şi, ca prin miracol, li se dezleagă limba.

Militantismul pentru „drepturi” şi „libertăţi”. Aici problema deja se complică, fiindcă adevărurile realmente sunt formulate de pe poziţii axiologice, teologice, filosofice şi etice distincte sau chiar divergente. Însă, în momentul în care îţi asumi o poziţie, ai mari şanse să devii o ţintă. E loc aici de „mărturie creştină” temeinic formulată, argumentată, echilibrată, documentată şi mai ales nuanţată şi respectuoasă, în contextul în care contraatacurile pot lua uneori aspect jignitor şi agresiv.

Pentru mediul evanghelic, cred că există cel puţin două pericole majore atunci când se formulează anumite adevăruri în spaţiul public. Unul este cel al anacronismului pseudobiblic. Adică, sunt destui care au impresia că, dacă papagalicesc nişte versete biblice, e suficient ca să mărturisească „adevărul”, fără să se mai obosească să înţeleagă contextul, să asculte destinatarul sau să verifice măcar dacă versetul se potriveşte sau nu cu problema în discuţie.

Celălalt pericol este al falsificării realităţii. Pentru că privesc lumea printr-o lentilă destul de afumată, unii preferă să reformuleze fiecare problemă pe care o remarcă în societatea contemporană astfel încât să se potrivească cu răspunsurile lor gata fabricate. Desigur că adesea această perspectivă deformată este livrată drept „perspctiva biblică”, dar ea are în comun cu Biblia numai terminologia, iar cu realitatea, doar faptele – interpretarea îi aparţine în totalitate emitentului de adevăruri.

Se impune, aşadar, concluzia că nu oricine poate rosti orice adevăr, oricând şi oriunde astfel încât să-l facă să devină viu, inevitabil, scandalos, şi să-l impună opiniei publice. Nu-i de ajuns să ai de partea ta (sau, mai precis, să ai impresia că ai) Biblia, ci trebuie să deţii şi o tribună corespunzătoare şi să găseşti şi termenii în care să-l formulezi.

Ceea ce nu înseamnă însă că fiecare, în dreptul lui, n-ar putea susține niște adevăruri, câtă vreme ține totuși seama de context și le formulează în așa fel încât să găsească termenii potriviți și adevărurile potrivite.


Responses

  1. Frumos și gândit articolul, ca de obicei. Poate că-i off-topic, dar mi-a atras atenția expresia ”să ai Biblia de partea ta”. În rostirea adevărului nu-i de-ajuns, ar trebui să fim noi de partea ei. Jocul de cuvinte exprimă un joc al perspectivelor: Dumnezeu de partea noastră / noi de partea lui Dumnezeu. Pe măsură ce trece timpul mi se arată ca fiind printre cele mai importante teme de meditaţie pt a ne înţelege în modernitate şi postmodernitate sau oricum am numi perioada pe care o trăim. Mulţumesc!

    • Mulţam de intervenţie şi de observaţie. Da, cred că subliniezi o chestiune esențială.

  2. „Genocidul împotriva armenilor. Până să spună papa că masacrul comis de turci împotriva armenilor e un genocid, cu siguranţă că această opinie exista, însă a dobândit o forţă excepţională abia când pontiful a rostit cuvântul necesar. În acest moment, orice luare de poziţie faţă de tragicele evenimente din urmă cu un secol trebuie să conţină şi o raportare la ideea de genocid.”

    eu sunt un pic mai sceptic in privinta acestui punct.

    nu pot sa nu observ momentul geopolitic in care, ca prin minune, toti iau atitudine in privinta unui fapt pe care, pana in urma cu 6 luni, il evitau. in urma cu cativa ani a mai fost o incercare de a numi acel eveniment „genocid”, facuta de catre un oficial francez (asa-mi amintesc, sper sa nu ma insel). Turcia s-a inflamat foarte tare si totul s-a trecut sub tacere.
    insa, in ultimul an, vedem cum Turcia aluneca tot mai mult spre est:
    – se imprieteneste cu rusii
    – devine din ce in ce mai satula de o Europa care o tine vesnic la usa, neoficial pe criterii religioase (ar exploda numarul musulmanilor din UE)
    – are tensiuni cu aliatii NATO care nu-i sustin interesele regionale in conflictul din Siria. nu numai ca nu au facut nimic concret la timp pentru a opri razboiul (care impinge emiganti in Turcia, o tara care, totusi, nu e chiar foarte bogata), dar ideile americanilor si europenilor de a-i srpijini pe kurzi, minoritate care „detine” o organizatie recunoscuta ca si terorista nu numai in Turcia (PKK), dar si pe plan international (inclusiv in Romania), nu cred ca le-a picat deloc bine turcilor. am vazut ca se incearca manipularea opiniei publice pentru a-i srpijini pe kurzii (si kurdele, mai ales cele tinere si frumoase) ce lupta impotriva ISIS, insa nu se spune nimic de incercarile acestora de a rupe din teritoriul Turciei folosind mijloace violente. in aceste conditii, nu e de mirare ca Turcia s-a racit fata de aliatii sai vestici.
    – noul presedinte turc este un admirator al islamului ca si religie de stat, ducand tara intr-o directie opusa aliatilor vestici, care propovaduiesc secularismul si casatoriile homosexuale (si, sa recunoastem, astea-s noile valori ale vestului; cine le ataca are parte de un linsaj mediatic de toata frumusetea).
    – comunitatea turca (si musulmana) din Germania tot are probleme de integrare. alaturarea, chiar si indepartata, a unei etichete de genocid ar putea sa le mai tempereze ambitiile, si sa ii calmeze pe germanii anti-emigratie care au trait de 70 de ani cu stigmatul de popor ce infaptuieste genocid (ceea ce nici rusii nu au avut, cu toate ca ei au omorat mai mult oameni).

    in aceste conditii, vestul, ca sa-i dea o palma Turciei pentru obrazniciile sale, s-a hotarat sa recunoasca oficial ceea ce se stia de ani de zile: genocidul armean. cu alte cuvinte, daca nu stati cuminti, imediat va punem pe acelasi picior cu Germania nazista, si sa vedem cine-o sa mai vrea sa faca afaceri cu voi. chestia asta poate fi o baza pentru o eventuala rupere a aliantelor cu Turcia, mai ales pentru opinia publica.
    desigur, e ridicol sa vii dupa 100 de ani si sa zici „aha, deci de fapt ati facut epurare etnica, nu mai vrem sa fim prieteni!”. dar totusi vorbim de tipul de public care este mai interesat de legalizarea casatoriilor homosexuale sau a marijuanei decat de a rezolva problemele vietii de zi cu zi, cum ar fi economia.

    in ce priveste masacrarea crestinilor, nu-mi fac mari sperante sa vad luari de pozitie serioase in presa. pana la urma crestinii sunt impotriva corectitudinii politice socialiste (casatorii […], adoptii de catre cupluri LGBT, ateismul militant, „orice religie este la fel de valabila, deci nu exista nici una adevarata”, etc.), deci de ce le-ar lua apararea presa, riscand ca apoi sa trebuiasca sa le dea atentie si cand vine vorba despre aspectele ce merg impotriva curentului lumii?

    apropo, a fost recent un mars in Washington impotriva legalizarii […] mi-e si lene sa mai scriu tot termenul, ca dupaia o sa atraga atentie nedorita. in orice caz, este un efort tardiv, atata timp cat aceste uniuni s-au legalizat deja de cativa ani in multe state. crestinii americani au pierdut batalia publica, din pacate. insa nu pot sa nu observ ca la noi, cand se dau exemplele negative de la amvon, totul se opreste la malul de est al Atlanticului. infieram Slovenia, infieram UE, dar nu zicem nimic despre americani. cum am putea, ca doar de acolo vin sponsorizarile, nu? nu le putem arata esecurile… iata inca un adevar care ar trebui spus, insa nu cred ca va avea cineva curajul s-o faca.
    si, cand ni se aduc acuzatii ca pocaitii sunt doar interesati de „ajutoare” si ca prin bisericile noastre se face de fapt propaganda intereselor altor tari, noi ne aparam cu… cu ce? incercand sa ocolim aceste aspecte pe care toti le stiu de fapt, dar nimeni nu are curajul sa le recunoasca public.

  3. Reblogged this on Romania Evanghelica.

  4. Reblogged this on Persona and commented:
    ‘…nu oricine poate rosti orice adevăr, oricând şi oriunde astfel încât să-l facă să devină viu, inevitabil, scandalos, şi să-l impună opiniei publice. Nu-i de ajuns să ai de partea ta (sau, mai precis, să ai impresia că ai) Biblia, ci trebuie să deţii şi o tribună corespunzătoare şi să găseşti şi termenii în care să-l formulezi’
    Corect.

  5. […] Carmen Miţoi, Sotia Pastorului Luigi Miţoi: Mărturia unei biruinţe (dininimapentrutine) 61. Adevăruri care trebuie rostite […]

  6. Reblogged this on Istorie Evanghelica and commented:
    Un material care merită citit, adevăruri care trebuie rostite.

  7. […] Teofil Stanciu, de la cârma blogului ”Cu drezina” titrează: Adevăruri care trebuie rostite […]

  8. […] Adevăruri care trebuie rostite […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: