Noua Biblie

BibliaDe vechea Biblie ne-am cam săturat. O ştim pe dinafară, mai ales după ureche şi după preferinţe, o cităm din memorie aşa cum ne place să sune. E bună, nimic de zis, atâta vreme cât ne confirmă alegerile şi ne alimentează obsesiile.

Dar ne trebuie o Biblie mai nouă, care să integreze evenimentele contemporane. Pentru societatea secularizată, media este purtătoarea noilor adevăruri. Publicaţii, site-uri şi televiziuni influente spun oamenilor ce trebuie să creadă, ce trebuie să facă şi cum trebuie să înţeleagă realitatea.

Media promovează o Biblie mişto, mereu actualizată, mereu senzaţională, mereu aproape de gustul omului contemporan. Dacă urmărim însă felul în care evoluează filosofia din spatele a ceea ce transmite media, vom fi un pic descumpăniţi de gradul de acomodare a acestei Biblii la mentalitatea vremii.

Biblia-media e un pic avangardistă, dar numai atât cât să devină ispititoare pentru mulţi şi, bineînţeles, cât să câştige audienţă. Niţel picantă, niţel obraznică, niţel agresivă, dar convingătoare, insinuantă, concesivă.

Dacă o fi adevărat că ştiinţa a luat locul religiei pentru omul „raţional” şi stăpân pe destinul său, atunci e lesne de observat cum media face mai toată munca de propagandă a noii religii. Chiar dacă anumite dogme ale noii religii apar în cărţi, ele au adesea tot caracter de propagandă.

Creştinătatea (românească) internautică pare să nu dorească să facă nici ea excepţie de la această tendinţă. Biblia e mai palpitantă când ajunge în pagina de facebook, pe blog sau pe site condimentată cu nişte ştiri de senzaţie. Nici nu mai contează dacă sunt adevărate, important e să confirme că se apropie sfârşitul lumii. Sau să confirme că noi suntem singurii deţinători ai adevărului.

Biblia FB e o paradă de versete pe fundaluri kitsch, unde fiecare îşi însuşeşte ceea ce-i place, scoate texte din context şi le interpretează în funcţie de (in)dispoziţia de moment. Biblia e descompusă şi citată pentru a sprijini tot felul de demonstraţii adesea bizare.

Nici mânca nu mai putem fără Biblie. În preambulul reţetelor musai să ne amintim (sau să ne justificăm cu) ce spune Biblia despre mâncare. Nu puţine sunt site-urile „creştine” care, deşi dezastruoase sub raport deontologic (adică nu îşi verifică ştirile, manipulează informaţia, folosesc imagini fără permisiune etc. etc. etc.), ne dedulcesc cu reţete sănătoase.

Orice formă de conspiraţionism este pusă între nişte versete apocaliptice potrivite, astfel încât să fie mai uşor de înghiţit ca fiind validă din punct de vedere creştinesc. Dacă ai găsit versetele potrivite, nu mai contează cât de aberantă sau ilogică e demonstraţia. Ea devine o confirmare a Bibliei, conferind astfel, vezi bine, credibilitate Cărţii Sfinte!

Oricine se poate specializa în noua Biblie ciopârţită şi senzaţionalistă. Potrivit acestei Biblii, Cristos îţi cere să-i postezi poza (parcă ştiam că la evanghelici nu e voie cu icoane, nici cu „vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ”, dar, în fine..) pe pagina ta, printre glumiţe, articolaşe, selfie-uri şi reţete sănătoase.

Această nouă Biblie acceptă şi citate din afara ei şi le integrează după buna plăcere a beneficiarului într-un mozaic incoerent de idei pretins creştine, chiar dacă adesea contrazic înseşi cuvintele lui Cristos.

Noua Biblie e ecumenică şi chiar mai mult decât atât. Nu doar că uneşte transconfesional creştinii interesaţi, dar aduce laolaltă inclusiv contestatari ai creştinismului care sunt preocupaţi să defăimeze Biserica şi istoria ei.

Toate prejudecăţile, orice formă de dispreţ, orice formă de ignoranţă, toate spaimele, toate minciunile convenabile, toate diferendele, toate duşmăniile îşi pot găsi locul potrivit în această nouă Biblie şi se pot ascunde sub o frumoasă cunună de versete potrivite.

Nu-ţi convine de unul? E „mormânt văruit”! Vrei să te răzbuni? „Să se schilodească…”! Nu eşti luat în seamă? Tu eşti cel „smerit”, iar ăialţi sunt cei „mândri”. Nu ştii ce să faci în faţa asaltului noii toleranţe? Iadul în mănâncă pe toţi, inclusiv pe creştinii care nu sunt de acord cu tine!

Noua Biblie poate fi croită în aşa fel încât să-ţi justifice orice spui şi să-ţi dea confortul de care ai nevoie. Noua Biblie nu trebuie înţeleasă, nici studiată, nici verificată în comunitate, ci doar citată, împrăştiată pe net, pusă pe slide-uri etc. Ea e fix aşa cum vrei tu să fie!

Anunțuri

35 de gânduri despre “Noua Biblie

  1. merge bine cu noile cantari crestine in stil pop-rock, hip-hop sau nu-metal. era sa zic „carti de cantari”, dar mai bine as zice „canale de youtube”.

  2. Biblia după mintea noastră , că dacă zic , Biblia după mintea lor, mă încadrez perfect în Biblia după mintea noastră …

    Cândva mă enerva , mă consterna , mă revolta ….. Acum mă doare … Toate atitudinile sunt rele , atât cele de-atunci , cât şi cea de-acum … Probabil asta se şi urmăreşte , ca şi cei ce văd să-şi piardă nădejdea ….

  3. Daca vedem acum ca totul se rescrie de ce ne-am mai mira ca pana si Sfanta Scriptura se rescrie ?

    Talmes-balmesul se extinde …

    ,,Omul rational e stapan pe destinul sau” o fraza de lemn pe care ai amintit-o in text. Nu stiu cate e de stapan pe destinul sau dar e din ce in ce mai clar ca nu mai e stapan pe trecutul sau.

  4. „Noua Biblie e ecumenică şi chiar mai mult decât atât.”

    pai cum sa fie ecumenica, cand in ea se gasesc justificari pentru toate dezbinarile cultelor crestine?

    vine Pastele, pe stil Ortodox. in anul 2015, cand avem mijloace de comunicare aproape instantanee pe tot globul, astronomie, cercetatori biblici care sunt in stare sa disece pana si topica propozitiilor si punctuatia ca sa dovedeasca ceva, noi nu am fost in stare sa ne punem de acord si sa sarbatorim Pastele impreuna, ca si crestini. ca trebuie sa fie unii mai cu mot si sa aiba sistemul lor. intr-o mai mica masura se aplica si Craciunului pentru ortodocsii de rit vechi. intreb si eu, ca si Pavel: Este Hristos impartit? si mai au tupeu sa-mi spuna mie ca-s sectant.

    • inca ceva: nici musulmanii nu-s unitari, avand si ei confesiuni mai mari si mai mici. dar macar Ramadanul il sarbatoresc simultan, oriunde ar fi. n-am auzit de Ramadanul sunnit, siit sau wahabit.

      • Stii cum sta treaba cu ,,concordantele” astea ?

        ,,Sunt de acord sa sarbatorim Pastele impreuna, dar sa fie pe stilul meu ?” 🙂 Adica fiecare parte isi revendica dreptul de universalitate.

        Eu unul cred ca important e sa sarbatorim Pastele pentru a marca ziua in care Hristos a inviat. Cand s-a petrecut asta mai putin conteaza. Cu aproximatie primavara si e suficient …

        Dar daca mai-marii bisericilor nu s-au inteles ce putem face noi, umilii credinciosi ?

        Sa nu uitam ca in trecut bisericile si-au cautat uneori motive suplimentare sa se desparta mai degraba decat sa se apropie. Ecumenismul n-a fost mereu ,,la moda”.

        Acum ca ortodox, ca tot imi serbez Pastele ,,intind o mana” crestinilor de alte confesiuni care scriu pe acest blogg si le urez sa se bucure de Invierea Domnului. Si nu numai acum ci oricand.

        Hristos a inviat, fratilor si pentru noi si pentru voi !

        • Eugen , există în această problemă a nesărbătoririi împreună un mare pericol , nu la nivel individual , pentru că până la urmă contează ce e în inima omului , cum zici şi tu … Dar la nivel de învăţătură , la nivel de simbolism , se cutremură tot fundamentul conexiunilor dogmatice , pentru că dincolo de neînţelegeri Hristos este răstignit de două ori … Ortodoxia şi Catolicismul fără simbolism nu mai sunt nimic ! Doar simple teorii eclesiale… pentru că nu-şi mai găsesc aplicabilitatea …

          ….,, Într-una Sfântă , sobornicească şi apostolească Biserică …”

          Care , când nu se pot înţelege pe ceva concret ? Iar de data aceasta ortodocşii sunt cei cu musca pe căciulă ! Şi la cât se bate ,,toba” pe Lumina Sfântă de la Ierusalim , prăpastia se va adânci şi mai mult ! Să negi ceva concret bazându-te pe o minune ….!? Asta înseamnă că mâine ar putea să vină liniştit Antihrist sub chipul Îngerului de Lumină , ortodocşii deja fac ,,antrenamente” intense pentru a-l întâmpina !!!!!!!!!!

          • Florin,

            Intr-o discutie recenta cu Teofil (prima si sper nu ultima) mi-a venit ideea sa compar ortodoxia cu restul cultelor crestine prin metafora taran vs orasean, sau spatiu rural vs spatiu urban, ,,Taranul” fiind ortodoxia. NU e vorba de ceva peiorativ. Cultura taraneasca e fascinanta. Dar in contextul de fata asociez ortodoxia cu un crestinism rural prin care putem explica multe din caracteristicile sale. Si cu bune si cu mai putin bune.

            Lumina Sfanta sau cultul moastelor as putea sa le integrez in acest context. Au astfel de manifestari si catolicii dar la noi implicarea e mult mai mare. In spatiul urban se merge mai mult pe abstractizare dar in cel rural mai mult pe concret. Nu e suficient sa-i spui unui taran cum sta treaba cu Scriptura, lui trebuie sa-i arati, sa vada, sa pipaie, sa miroasa. Trebuie sa-i antrenezi toata fiinta inclusiv simturile. Sau mai ales simturile. Iar ortodoxia exceleaza la acest capitol. Spectacolul e fundamental.

            In ceea ce ma priveste eu ma consider fascinat de spectacol. Imi plac icoanele, aromele, luminile, vestimentatia bogata si muzica sacra. De asemenea imi place ,,crestinismul de pestera” (din nou fara sa fiu peiorativ) referindu-ma la marii pustnici la amplasamentul lor in mijlocul naturii. Ortodoxia e aici campioana.

            Si un lucru la care ortodoxia nu poate renunta nici in ruptul capului e Traditia. Asta pentru ca are una foarte indelungata care o face sa se simta mostenitoarea directa a crestinismului primar. Traditia este ,,eticheta” ei. ,,Eticheta” la care nu vrea sa renunte nici macar cat un bob de mazare.

            Daca ne plac lucrurile ,,vechi” vom iubi ortodoxia. Daca ne plac numai cele ,,noi” o repudiem.

        • De acord cu tine , Eugen , tot asa simt si eu ! Doar ca ce ziceam eu legat de simbolism ramane in picioare ! Ortodoxia nu prezinta o notiune abstracta ci se straduie sa imbrace niste adevaruri adanci intr-un fel de joc copilaresc iar aici se foloseste de simbol : Hristos a inviat o data ii an , Hristos a inviat o data in zi , intregul an bisericesc si toata Liturghia este o armonie dintre viata si moarte , in primul caz , in Postul Pastelui cand toti ne pregatim pentru Rastignire , sarbatorim Bunavestire , ca sa ne aducem aminte si sa invatam , In Liturghie , in acelasi timp Se naste si Se jertfeste ! De aceea am zis eu ca trebuie avut mare grija cu simbolul , din ceva frumos si adanc se poate transforma intr-o ceremonie fastuoasa , daca nu s-o fi tranformat deja …

          • Cred ca s-a transformat in buna masura. Cu spectacolul asta de simboluri (minunat altfel) exista riscul ramanerii la suprafata problemei. Oamenii simpli perpetueaza in timp doar gesturile in timp ce semnificatia ramane din ce in ce mai mult aproape numai in ,,gradina” teologilor …

          • I-am intrebat pe multi : De ce sunteti ortodocsi ? Ortodocsii , putini la numar , m-au privit sfiosi , au zambit si n-au zis nimic ! Ceilalti , inainte de-a raspunde , s-au uitat bine prinprejur daca gasesc vreo ,,caramida” sa si-o izbeasca de piept inainte de-a-mi raspunde cum mi se cuvine … De fiecare data am avut impresia ca vad ,,pumnul proletar”…

            Ortodoxie inseamna sfiosenie , anonimat , neimplicare fatisa, forta camuflata de neputinta ….., ceva ce nu se mai cere demult pe ,,piata de consum” !

            Stai , care este acum cuvantul la moda( stiu sa-l pronunt dar nu-l stiu scrie, la engleza sunt prastie – unul dintre pacatele tineretilor mele – il caut pe Net ) :ENTERTAINMENT ! Aici ne aliniem toti … Iar aceasta doare pentru ca vezi pe viu cum ,,baciul ” isi vinde mioarele , si le vinde siesi ….

          • Totusi, Florin, e mai bine ca vin la biserica asa nestiutori cum sunt decat sa nu vina deloc. Atata timp cat un om simplu vine la biserica fara sa-l oblige nimeni s-o faca eu zic ca-i bine ca se intampla si asta. Chiar daca nu intelege mare lucru din taina si frumusetea slujbei el a simtit un imbold sufletesc pentru a veni acolo. Adica ceva sincer, diferit probabil de simtamintele unui politician ipocrit care vine intr-un spatiu sacru doar ca sa adune voturi.

            Evident, nu pledam pentru ignoranta. Ortodoxia prost inteleasa e uneori mai nociva decat necredinta. Dar daca omul simplu are o credinta sincera chiar fara prea multa cultura, eu zic ca-i un insemnat punct de plecare. Aici trebuie sa fie atenta biserica: sa nu se joace cu acest capital imens de care inca dispune. Adica de disponibilitatea multora de a crede.

          • Niciodata nu m-am legat de omul simplu , niciodata , n-ar fi nici echitabil , nici moral si nici in vreun fel … Niciodata nu m-am legat de cineva , doar am pus intrebarea dupa ce am ascultat … Si nici n-am contraatacat cu vreun contraargument ! Doar am invatat sa vad realitatea asa cum e ! Cine vrea , doar cine vrea , acela vede , cine nu , nu …

            Cei nestiutori imi sunt atat de dragi ….., candva ii acuzam pentru idolatria sau credulitatea , sau pentru ,,prostia ” din mintea lor … Dar am intalnit un om intelept care mi-a zis doar atat : ,,Poate , Florin , pentru ei e de ajuns atat…!?” Simplitatea si inocenta celui care nu are nevoie de prea mult pentru a crede … De-atunci ii privesc cu drag , fara ei nu se poate ! Multe se pot invata din inchinarea unei babute sau din stradania unui copil de-a ajunge la icoana ca sa poata si el s-o sarute… Multe , foarte multe …

            La cei care pastoresc e problema , e problema ca incep sa ascunda lumina sub obroc…. Las’c-o inlocuiesc cu lumina de la Ierusalim …………..

          • Ați divagat, fără-ndoială, dar a fost interesant pe unde. V-am citit cu plăcere.

            Confirm discuția cu Eugen și plăcerea de a dialoga. A fost o întrevedere pe care am reușit s-o punem la cale (chiar dacă cu mici peripeții) și care a fost de bun augur. Să mai vină și altele.

  5. Dumnezeu este Unul si El a iubit si iubeste pe toti oamenii. Oamenii sunt aceeasi in toate confesiunile, cu slabiciuniile lor… dusmanii unei confesiunii sunt adeptii falsi … numai exista crestini autentici.

  6. Frumoase gânduri. Teofil păi nu împlinim porunca deuteronomică astfel?
    Nu vorbea acolo Yahweh despre postat versete pe ușiorii ușii, versete biblice tatuate pe mâini, iar acum, în conteporanitate, divinul feisbuk ?
    Îmi aduc aminte cum unii frați erau descumpăniți că Biblia nu le vorbește mai pe clar despre temele „teologice” fierbinți gen baticul legat sub bărbie. Cap învelit, nu doat acoperit. Slobod, ori ba rochie de mireasă. Barba. Tunsul scurt, nu plete. Cucernica cravată. De ce Biblia e incompletă?
    Acum după ce m-am ortodoxit și le spun că Biblia e doar o parte a Revelației, că avem nevoie de Sfinții Părinți pentru a o înțelege, îmi închid gura cu versete din Deuteronim & Apocalipsa că niciun cuvânt să nu se adauge sau să se scoată din Scriptură. După logica elementară, o astfel de gândire e inconsegventă și ilogică.

    • Și tu n-ai remarcat că cei care au nevoie de aceste învățături biblice și le scot cumva până la urmă chiar din Biblie? Vrei să știi de ce baticul trebuie legat în față? Ei, îți spun eu (am aflat de la alții, fii pe pace!): fiindcă în Cântarea Cântărilor obrazul fetei este asemuit cu „o jumătate de rodie”. De unde concluzia (absolut logică!! 😉 ), că, dacă e jumătate, înseamnă că era acoperită cu un batic restul. Sunt sigur că te-am convins!

  7. Hai sa nu-i dam idei anticristului, v-a schimba el Bibliia fara doar si poate!.
    Ori Hristos spunea, parafrazez „n-a venit timpul smulsului” desi e primavara :).
    Cred ca suntem inca in era vegheati-ului, sau este si asta o forma de-a veghea? Daca da, sarcina cade pe ingerul bisericii (daca intelegem prin el pastor).

    • Vorbesc despre ce văd, fără pretenții de vizionarism sau de paznic al bisericii. Iar ceea ce spun are de-a face în primul rând cu oamenii dinăuntru, nu cu cei dinafară.

  8. Cred că o vină o are lipsa de comuniune. Lipsa de implicare în comuniune. Mergem toţi la biserică. Ne rugăm. Plecăm.

    În loc să fie ceva de genul: mergem toţi să fim împreună în biserică, să ne rugăm împreună şi să ne minunăm de măreţia Lui Dumnezeu împreună.

    Noi facem totul singuri. Dacă suntem sinceri, nici cu copii noştri nu avem comuniune. Le dăm teme de stuidat, le spunem ce să facă, cum să facă. Totul e bine, însă nu prea punem suflet în asta de teamă ca hristosul nostru să nu fie spart de Hristosul Adevărat, cel Înviat. Mai ales la copil putem vedea asta. Putem vedea credinţă pură, sinceră, simplă. Stăm noi să o adulmecăm măcar? Sau tăbărâm pe copil să îi punem în spinare sarcini teo-dogma-ritualice?

    Şi noi aici, la domnul Teofil, ne implicăm în comuniune sau doar o adulmecăm? Sau doar ne inspirăm în dogmatică personală ca să putem să ne zidim mormintele în marmură?

    😉

    • o problema similara am ridicat si eu in urma cu cateva luni. in bisericile mari este mult mai serioasa decat in cele mici, eventual de la tara, unde enoriasii se cunosc intre ei.

      aici pe blog nu putem avea comuniune, fie si doar din cauza stilului de comunicare. daca ar fi fost in timp real, ar fi fost altfel. daca ar fi fost prin viu grai, ar fi fost altfel. dar nimic nu e la fel ca intalnirea fata in fata. pana la urma, Domnul a venit intre noi, nu s-a multumit sa trimita mesaje prin profeti.

    • Eu cred și în comuniunea prin scris. Din mai multe motive. 1. Avem Biblia ca sursă pentru viața Bisericii (nu singura, dar una fundamentală). 2. Cu marii noștri înaintași nu mai putem comunica decât prin ceea ce ne-au lăsat ei scris.

      Așa că, măcar într-o anumită formă, sper că și prin scris participăm la o formă de comuniune. Mai săracă, e drept, mai filtrată, mai dificilă, dar autentică. Sper.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s