Postat de: Teofil Stanciu | 25/03/2015

Pentru viață!

IMGP2127Fiindcă am participat la „Marșul pentru viață”, simt nevoia să-mi clarific mie însumi cum înțeleg această idee. Nu încerc să impun convingerile mele și altora și, cred că e important, nu mă fac purtătorul de cuvânt al marșului. Deci aceste opinii nu reprezintă un punct de vedere oficial și nici măcar o dare de seamă sau o concluzie a ceea ce s-a întâmplat efectiv la marșul de sâmbătă, iar enunțarea lor e o încercare de armonizare a teoriei cu practica.

Mediatizarea. Un astfel de marș are un evident și voit caracter mediatic. Când se adună 20 de inși într-un oraș de provincie ca să susțină o cauză, presa poate considera că e vorba despre un incident izolat. Dar dacă se adună câteva sute în câteva zeci de orașe din țară, avem obligatoriu o știre. Iar din această știre, oricât de deformată, aflăm că mai mulți oameni din țara asta consideră că există o problemă serioasă care trebuie semnalată atenției publice.

De obicei, există și un mesaj transmis, pentru cine are urechi de auzit. Iar unele instituții de presă chiar reușesc să sesizeze corect acel mesaj (Moise Guran, de pildă, spunea la Europa FM ce a înțeles și cred că a surprins esențialul, chiar dacă discuția ulterioară era cu argumente pro și contra avort).

Principiul vieții. Am înțeles acest marș în primul rând ca o pledoarie pentru valoarea vieții. Într-o vreme când sunt valorizate toate formele de viață, când există o preocupare intensă pentru drepturile animalelor și pentru protejarea vegetației, 480 de avorturi la mia de nașteri pare totuși cam mult și cam în disprețul vieții.

Indiferent de locul în care se află celulele vii (dacă pe Marte sau în pântecele unei mame), calitatea lor de a fi vii nu se schimbă. Așadar, la un prim nivel, avortul ucide ceva viu. Deci marșul atrage implicit atenția asupra nevoii de a respecta viața nenăscutului și de a o trata – chiar atunci când există interese divergente – cu mai multă considerație.

Persoana. Cei care militează pentru dreptul la viață a celor nenăscuți nu se limitează doar la afirmarea principiului vieții – care e foarte general, putând fi aplicat inclusiv la organismele monocelulare –, ci merg mai departe și susțin demnitatea și drepturile persoanei umane. Dacă la punctul precedent nu ar trebui să avem deloc conflicte de opinii (fiindcă viața celulei e detectabilă științific), la acest punct intervin adevăratele probleme.

Definirea persoanei și a statutului ei nu mai țin de știință, ci de ideologie (de premise teologice, filosofice, antropologice, morale și, în mică măsură, științifice – chiar dacă se sugerează că știința ar avea cuvânt greu e spus, nu e adevărat, fiindcă ea poate furniza doar date, nu și interpretări morale). Perspectiva creștină – cel puțin în formele ei actuale – nu admite o discontinuitate pe parcursul evoluției de la ovul fecundat la persoană cu drepturi depline. Prin urmare, din momentul concepției, făptura umană este tratată ca fiind demnă să primească toată considerația și atenția pentru a-și putea împlini destinul. Avortul ucide o persoană vie, nu doar o entitate. Nu discutăm, așadar o bucată de carne din trupul femeii, ci despre o făptură autonomă, dată în grija femeii pentru un scop precis.

Drepturi și obligații. Am discutat cu altă ocazie despre drepturile concurente ale mamei și copilului sau ale medicului și pacientei care solicită avortul. Mă mulțumesc să spun aici că, din pricina poziționărilor ideologice, am ajuns să avem un conflict între mamă și cel de care – după legea firii care plasează „puiul” oricărei specii în grija adulților – ea ar trebui să aibă grijă. Dacă nu suntem dispuși să acceptăm că atitudinea față de avort sugerează o dezumanizare a societății, nu putem evita constatarea că el e nefiresc – adică împotriva naturii, a firii, a legilor vieții pe pământ.

Există însă și sugestia (care nu știu să fi apărut deloc la marș) că ar fi bine ca avorturile să fie interzise. Strict în ce mă privește, nu mă încearcă niciun fel de satisfacție contemplând ideea că, printr-o lege, femeile ar fi obligate să-și păstreze copilul. Nu pot să nu mă gândesc la decreței și la dramele care înconjoară acel moment din istoria României.

Cred totuși că ar trebui să existe niște reglementări mai riguroase ale condițiilor în care se efectueză (sau se comite) un avort și al obligațiilor pe care le au atât medicul, cât și persoana/persoanele care solicită intervenția.

Educația. Nu putem transforma o țară întreagă într-o comunitate de abstinenți responsabili și virtuoși. Cred însă în puterea persuasiunii. Citeam într-un articol, că, după ce clincile pro-life din America au avut posibilitatea să facă ecografii fetale, a crescut semnificativ numărul mamelor care au hotărât să nu mai avorteze, deși asta intenționau înainte să-și vadă copilul pe monitor.

Cred pe urmă în eficacitatea educației. Și nu mă refer acum la școală, ci la informarea corectă, la prezentarea opțiunilor pe care le are oricine vrea să-și „trăiască viața” după propriile reguli. Avortul are consecințe fizice, psihologice, morale și sociale. Toate acestea pot și trebuie cunoscute încă dinainte ca partenerii să ajungă la act sexual cu „urmări nedorite”.

Trebuie insistat aici că schimbarea terminologiei, invocarea unor argumente ideologice, invocarea libertății individuale nu schimbă nicidecum realitatea unor fapte. Oriunde și oricând, o acțiune are niște consecințe, iar o parte din aceste consecințe (atunci când discutăm despre o viață de om) nu au cum să fie cunoscute și anticipate dinainte.

O femeie care, în urma avorului, rămâne sterilă (există și astfel de riscuri, chiar dacă sunt considerate mici), nu avea cum să știe dinainte că tocmai ei i se va întâmpla, dar poate și trebuie să știe că își asumă inclusiv acest risc.

Ar mai fi de adăugat aici, cred eu, că educația sexuală nu trebuie să însemne o invitație la desfrâu. Dar nici nu trebuie respinsă – de către militanții pentru viață – de teamă că ar încuraja promiscuitatea. Sunt foarte mici șansele ca, în condițiile actuale, moravurile societății să devină foarte virtuoase, așa că trebuie acționat ținând cont de realitate și pornind de la ceea ce vedem că se întâmplă.

Adopția. Unul dintre cele mai puternice argumente împotriva avortului mi se pare angajamentul de a prelua copiii nedoriți în familii dispuse să adopte. Și dacă acesta ar fi singurul câștig al luptei pentru dreptul la viață, cred că tot ar fi o realizare importantă. Anul trecut, în România, au fost adoptați peste 800 de copii, iar alți 4000 așteaptă la rând.

Solidaritatea. În primul rând, aș vrea să semnalez că, deși există un risc de a cădea în păcatul moralismului dăscălos (având în vedere că participă la marș mai cu seamă creștini practicanți sau oameni cu anumite standarde morale), mi se pare că mesajul care trebuie să răzbată e cel de solidaritate cu femeile care sunt prinse în păienjenișul unei decizii dificile.

Al doilea tip de solidaritate la care mă gândesc e cel între confesiunile creștine care au găsit o cauză comună pe care să o susțină trecând peste animozități, sectarisme, concurență, diferențe teologice, fără să le abroge, ci doar subordonându-le temporar unei mize de interes creștin mai general.

N-o să vorbim despre ecumenism, ca să nu stârnim spaime inutile, dar ar trebui să fie clar că există astfel de mize grele, pentru care contează mai puțin confesiunea, cât mai ales frontul comun pe care diversele biserici creștine pot să-l facă în fața asaltului relativismului, al antiteismului, al secularismului. Iar asta cu păstrarea specificității dogmatice și ritualice, dar scăzând de la socoteală orgoliile, autosificiența, trufia confesională, autismul religios, ignoranța vinovată, prejudecățile agresive etc. Adică exact ceea ce începe să se întâmple cu toate stângăciile de pe parcurs.

Pe aceeași temă:


Responses

  1. Reblogged this on Romania Evanghelica.

  2. „Există însă și sugestia (care nu știu să fi apărut deloc la marș) că ar fi bine ca avorturile să fie interzise. Strict în ce mă privește, nu mă încearcă niciun fel de satisfacție contemplând ideea că, printr-o lege, femeile ar fi obligate să-și păstreze copilul. Nu pot să nu mă gândesc la decreței și la dramele care înconjoară acel moment din istoria României.”

    din limitata mea intelegere, fenomenul decreteilor nu poate fi legat direct de interzicerea avorturilor, ci de interzicerea contraceptiei.

    problema este cand avortul incepe sa fie considerat o masura contraceptiva la fel ca oricare alta. din ce vad, cam din aceasta perspectiva se fac toate discutiile intre pro si contra avort.

    nu am auzit argumente de genul „nu poti interzice avorturile pentru ca sunt cazuri in care fatul are malformatii severe”. toate se leaga de „dreptul de a alege”.

    cred ca niste ore de educatie sexuala adevarata ar face foarte mult bine. sunt unii care spun ca pot duce la desfrau, si mai bine ne prefacem ca ne-a adus barza (merge cel mai bine pentru copiii nascuti primavara). dar asta inseamna sa lasi educatia intr-un domeniu destul de important la mana internetului sau a unor persoane de nedorit. cred ca daca oamenii ar sti ca exista si alte metode contraceptive inafara de avort (care nu e chiar contraceptiv, pentru ca are loc dupa conceptie, nu inainte), si ca nu sunt asa de rele pe cat se spune pe la colturi, s-ar rezolva o atenuare a problemei. in definitiv, cine nu se poate abtine n-o sa se abtina, cu sau fara acele ore. macar sa se limiteze consecintele.
    atata timp cat opozitia fata de avort inseamna automat abstinenta si lipsa de informare, puterea de convingere a marsurilor de acest gen va avea de suferit.

    • Bune observațiile.

      De remarcat însă că e important cine face educația sexuală. Și de o parte, și de cealaltă se află destui rigoriști, pe care numai de sfătuitori nu i-ai vrea.

  3. […] Update la “Dumnezeu vorbeste femeilor din Arganda del Rey, Spania !” (danieladelibas) 77. Pentru viață! (drezina) 94. Raport de misiune (beteldumbraveni) 100. Sa ne rugam… […]

  4. Reblogged this on Persona and commented:
    Teo Stanciu ne explica de ce a participat la ‘marsul pentru viata’.
    Eu unul sunt destul de rezervat fata de asemenea manifestari, desi am participat si eu la ele si poate o voi mai face. Intre altele, vreau insa sa ma asigur ca ele sunt nu doar pentru dreptul la voata al celor nenascuti, ci si al celor care s-au nascut deja – o tema carem din pacate, nu mai este de mult pe agenda crestinilor conservatori de mai nicaieri.

    • Acolo intră în vigoare chestia cu bunăstarea, chivernisirea, dreptul de a face bani (dar, desigur, fără lipeala sufletească de ei) etc.

  5. […] Pentru viață! […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: