Postat de: Teofil Stanciu | 14/02/2015

Infailibilii

Papa Leon XIII conduce corabia Bisericii - Friedrich Stummel (sursa)

Papa Leon XIII conduce corabia Bisericii – Friedrich Stummel (sursa)

Ne enervează infailibilitatea papei. Cum adică își permite el, ca om muritor cum îl știm, să-și aroge privilegiul (chiar dacă nu-l folosește decât rar) de a vorbi în numele lui Dumnezeu? Cum își permite să se considere locțiitor al lui Cristos, adică autoritate supremă a Bisericii întrupată într-o singură persoană?

Păi, dacă alții își permit, de ce nu și un papă, cu background-ul lui teologic și istoric? Care alții? S-o luăm băbește. Câți teologi evanghelici știți care să fi admis că au greșit într-o anumită privință sau că unele lucruri s-ar putea să nu fie deloc așa cum le afirmă ei? Câți vorbitori (pastori sau ne-pastori) știți să fi retractat o afirmație pe care au făcut-o și care s-a dovedit eronată teologic?

A, da, cunoaștem destule cazuri când un teolog (sau un pastor) și-a schimbat vederile, dar întotdeauna pentru un adevăr „mai suprem”, dacă mi se permite licența. Excepție fac, desigur, apostații. În rest, cei care au „progresat” în cunoaștere, au îmbrățișat noile adevăruri „mai supreme”, cel mai adesea fără să simtă nevoia să își facă vreo mea culpa pentru perioada de vedere parțială sau limitată. Și, în orice caz, noile adevăruri sunt afirmate cu aceeași atitudine categorică și absolutistă.

Dacă citim o carte de teologie, de obicei teologul trebuie să curețe terenul – adică să spună ce zic alții și să arate unde greșesc ei – apoi să vină cu cea mai actualizată și mai validă dintre toate formulările posibile. În parte ține de metodologie, și e normal. Dar atitudinea adesea se perpetuează și în afara lucărilor, devenind o subtilă și arogantă pretenție de infailibilitate. N-o să pretindă explicit că-i infailibil, că doar nu-i nebun, dar încercați să-l contraziceți și puteți ajunge până în pânzele albe, că el n-o să admită că n-are dreptate. E o formă de infailibilitate de facto.

Ca să nu mai spunem că fiecare evanghelic alege – în deplin acord cu rădăcinile lui, de altfel – pe cine și până în ce punct să creadă, dar alege dintre oameni care fiecare pretind, explicit sau implicit, că dețin adevărul absolut care trebuie urmat întocmai.

Așadar, dacă Biserica Catolică are un papă, evanghelicii au o puzderie de „papi”, care aleg din oferta religioasă ceea ce le convine, dovadă că au încredere cvasi-absolută în propriul discernământ. În cel mai bun caz, ei citează pe altcineva. Dar acest altcineva este adesea invocat doar ca să le confirme propriile opinii deja stabilite și securizate.

Mai mult decât atât, fiecare evanghelic mai cu vână poate decide pe cont propriu cum să citească Biblia. „Mitraliera de versete” este un dispozitiv de aruncat texte biblice decontextualizate în publicul disponibil. Iar atunci când li se aplică versetul, destinatarilor li se sugerează și singura interpretare care li se potrivește.

E drept că, într-un ocean de „papi”, cu greu se mai poate distinge un „primus inter pares”. Dar tot se mai remarcă măcar câțiva care sunt apoi îmbrățișați de adepții lor până aproape la idolatrie. Din fericire, fanatismele totuși nu sunt chiar atât de frecvente. Când papa de ocazie decade din grațiile adepților, el este beștelit frățește până pierde orice credibilitate. Ca să se compenseze capitalul de credibilitate acordat inițial, probabil…

De infailibilități te lovești însă la tot pasul. Până și paznicul de noapte al bisericii știe cum se judecă în probleme teologice de finețe și poate să dea verdictul pentru un suspect de erezie. Iar partea rea e că aproape orice țicneală poate deveni „dogmă” și aproape orice sonat are șanse să strângă în jurul lui niște adepți care să-i cânte în strună. Lucruri care se și întâmplă.

Papa, de bine de rău, are în jurul lui un consiliu de cardinali cu care se poate consulta. Dar evanghelicul e cu atât mai încrezător cu cât e mai solitar. Uneori orice formă de corecție sau de dojană este considerată „persecuție” din partea „fraților” și nu face decât să-l motiveze pe solitar să continue „lupta cea bună”, fiind un semn că se află pe calea adevărului.

S-ar putea obiecta că nu e o comparație justă, fiindcă papa are un întreg sistem în spatele său, are un stat, are putere inclusiv politică etc. E și nu e adevărat. Dacă ne referim strict la mijloace și la statut, atunci nu încape termen de comparație, fără discuție. Dar dacă ne referim la autoritatea efectivă, adesea singurul avantaj al pontifului roman e faptul că e foarte mediatizat, dar cuvântul lui nu valorează în teritoriu mai mult decât al unui lider local cu voce puternică.

De asemenea, ca atitudine în raport cu adevărul și cu credința, adesea papa e mai precaut și incontestabil mai nuanțat decât predicatorii de ocazie care aruncă cu adevăruri absolute de la înălțimea infailibilității lor. Trucul e următorul: invocând Biblia, orice mic „papă” evanghelic poate pretinde că ceea ce vrea el să spună este exact ceea ce spune Scriptura, acoperindu-se astfel cu plapuma infailibilității și derivându-și autoritatea pentru sine. Cu alte cuvinte, se face foarte subtil trecerea de la „eu spun doar ceea ce spune Biblia” la „Biblia vă spune ceea ce spun eu”.

Și ar mai fi ceva: papa are pretenția de infailibilitate doar în anumite circumstanțe destul de clare, pe când infailibilii noștri se manifestă astfel permanent. Unii se joacă cu sufletele altora, vânzând, în cazul mai puțin grav, propriile certitudini ca adevăruri incontestabile, iar, în cazul mult mai grav, certitudini pe care nici măcar ei nu le au ca afirmații infailibile. Obligatoriu motivate biblic.

Fenomenul este îngrijorător nu pentru similitudinea cu papalitatea – căci e clar că această paralelă are și ceva anecdotic-ironic în intenția ei – cât mai ales pentru că infailibilii evanghelici nu își asumă aproape niciodată greșeli concrete, verificabile și imputabile, ci doar greșeli generice, comune umanității în general („toți păcătuim”, „nimeni nu-i desăvârșit”, „omul e supus greșelilor”), păstrând astfel intactă ideea că ei sunt, în esență, fără eroare.


Responses

  1. O explicatie digerabila despre infailibilitatea papala il gasesti aici:

    http://lumea.catholica.ro/2013/10/infailibilitatea-papala-principalele-argumente-apologetice/

  2. Cred că un model interesant (inafailibil?)de studiat este cel al apostolului Pavel, care în loc să pretindă ”dați-mi dreptate în tot ce spun” îi implora ce creștini să-l imite în felul de viețuire. Mi se pare – recunosc, poate o fi percepție deformată – că nici actualul papă nu este judecat atât de mult în ceea ce spune, cât prin mesajele pe care transmite prin gesturile sale. De fapt, nu mi se pare, ci sustin acest lucru, convins fiind de el 100%. Să mă contrazică cineva!

  3. Prea exact, dacă mi se permite licența. :))))

    • La încălțăminte și îmbrăcăminte, dacă-i prea fix, începe să strângă.🙂

    • :)))))
      Mă gândesc că și portretizările exacte apasă sufletește pe privitor ca o oglindă atunci când n-o vrei.

  4. Papa este infailibil numai când vorbește ex cathedra. Evanghelicii sunt papi peste ei înșiși. Nu au nici o catedră🙂. Nici nu se prea exclud sau ard pe rug pentru că „așa au zis ei.”

    • Ei înființează o altă „biserică”, peste drum.🙂 Dar anateme își aruncă!

  5. cum n-au catedră? știu cîțiva cu catedră completă. și alții cu din aia itinerantă. îi ști și tu.

  6. […] https://drezina.wordpress.com/2015/02/14/infailibilii […]

  7. Citeam deunazi pe undeva un text care nu are legatura directa cu subiectul expus , e ,,reculul” , e urmarea , e realitatea cu care ne confruntam toti :

    BIRUNTA PACATULUI , DE FOARTE MULTE ORI , PRODUCE UN DEZASTRU MULT MAI MARE DECAT AR FI PUTUT SA PRODUCA PACATUL INSUSI ….

    Iata diferenta dintre sfinti si ,,sfinti” , dintre infailibili si ,,infailibili” ! Smerenia ar trebui sa faca legea in Biserica , Papa Francisc incearca s-o spuna si s-o arate cu fiecare gest al lui … Fara smerenie, crestinismul , asa cum il percepem noi , va disparea …, va disparea poate in NARNIA ….( multe invataturi se pot trage din filmul asta …. Minte si suflet deschise sa ai ….)

    • Papa e considerat adesea prefăcut sau e judecat pentru alte chestii care i se pun în cârcă. Nu e suportat prea bine nici măcar în mediile catolice.

    • Cred ca vorba ii apartine parintelui Nicolae de la Rohia.

      • Nu stiu , Eugen, incerc sa nu memorez oameni cu toate ca de multi imi aduc aminte , nu-i memorez ca mi se intampla demult sa-i citez frecvent in discutii si , hop ,,desteptul” pe tapet … In schimb ceea ce imi insusesc de la ei , imi insusesc nu pentru ca suna bine ci pentru ca imi suna si mie …si pot sa argumentez, nu cu ceea ce au spus ei ci cu ceea ce am trait sau traiesc in adancul tenebrelor ce ma framanta , cuvintele lor au rascolit si-au aliniat in mine probleme si intrebari inaintea carora am fost descoperit, neputincios si fara aparare …….

        • Oricum citatul l-ai ales bine si oricum ai specificat ca-i un citat. N-are importanta cine l-a emis. Important e ca-i bun si ca-i bine plasat in context.

          Nu cred ca-i rau sa mai ,,umblam” din cand in cand la citate. Important e intr-un dialog sa nu inlocuim de tot parerea proprie cu o mitraliera de citate. Nu-i cazul nostru, dar pe aici am mai vazut exemple.

          • deja exista „mitraliera de versete”. cred ca citatele se imprastie folosind „lansatorul de citate”, datorita dimensiunilor mai mari.

  8. BIRUIREA PACATULUI – ca se poate sa se inteleaga altceva !!!

  9. Fenomenul este îngrijorător nu pentru similitudinea cu papalitatea – căci e clar că această paralelă are și ceva anecdotic-ironic în intenția ei trebuia adaucat caricaturala. Da e prea caricaturala si nu stiu daca era necesara pentru a face niste afimatii ca cele de la sfirsit care s-ar putea fi adevarate. Adica d-vs va cunosteti contextul.

  10. Pai cine are nevoie de failibili? In opinia unora, Dumnezeu lucreaza doar prin campioni. Daca rasufli mai greu, sau alergi mai șontâc, e bai. Nu directia conteaza ci performanta.
    Alergarea crestina devine o permanenta olimpiada: Laurii pt invingatori, uitarea pt pierzatori ( ca inca nu s-a inventat podiumul cu 3 locuri intai).
    Worldview-ul care a dat nastere acestui complex de credinte si practici elitiste (si nemilostive, Allah e mare!) isi are izvorul in altceva decat persoana si lucrarea celui nascut, crescut, murit si inviat in Palestina secolului 1.
    In ce altceva, e irelevant. In sensul in care e irelevant de unde ai luat HIV, ca tot mori. Unul singur a murit si inviat. Cine vrea sa traiasca, stie ce are de facut.
    Multumim, Teofil, pentru articol!

    • Da, și ăsta-i un subiect: campionii. Am scris eu ceva similar despre „excepționali”, dar cred că, deși se suprapun categoriile, tot există și ceva specific fiecăreia.

  11. […] Infailibilii […]

  12. […] Infailibilii […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: