Vârsta Pământului – cine rupe pisica interpretării Genezei?

Cele șapte zile ale Creației (sursa)

Intrigat de o discuție la care am asistat, am vrut să aflu ce cred evanghelicii despre vârsta Pământului și despre primele capitole din Geneza. Și unde să caut dacă nu la apologeții cei mai de seamă care s-au tradus și la noi și care, în prezent, reprezintă punctul de vedere creștin evanghelic în diverse dezbateri publice.

Am fost surprins să constat că n-am găsit nici măcar un apologet contemporan care să creadă că Pământul este „tânăr” (adică de până în 10.000 de ani). Poate că n-am căutat eu suficient, dar am luat la rând cel puțin vreo 20 de nume de apologeți și personalități publice influente în mediul evanghelic (găsiți aici 100 de nume).

La fiecare dintre numele incluse în această listă am atașat un link ce trimite la o declarație edificatoare. Alister McGrath, Francis Collins sau John Polkinghorne sunt oameniu de știință evoluționiști^* declarați, deci „pământul bătrân” e o premisă necesară în cazul lor.

Dar și autori precum Paul Little, Norman Geisler, John Lennox, Timothy Keller, William Lane Craig, Dinesh D‘Souza, Herni Blocher, admit existența unui „pământ bătrân”. Lărgind și mai tare sfera personalităților care s-au pronunțat asupra chestiunii, Billy Graham, John Stott, Mark A. Noll, Francis Schaeffer, C.S. Lewis, controversatul Pat Robertson,  Carl Henry, ori bătrânii Spurgeon și Darby, cu toții au admis posibilitatea unui „pământ bătrân”.

Mare atenție! Nu toți cei de mai sus sunt automat și evoluționiști. Însă toți admit că Biblia nu ne impune să credem că Pământul are cel mult 10.000 sau 6000 de ani, ci putem îmbrățișa ceea ce spune știința în această privință (adică vreo 4 miliarde de ani). Și nu interpretează cele 6 zile din Geneza ca fiind zile consecutive de 24 h și ca fiind în ordine strict cronologică.

Ce înseamnă asta? Întâi de toate, și cel mai important, înseamnă că primele capitole din Geneza nu se interpretează într-un sens literal strict. Întrebarea următoare ar fi: putem să le dăm dreptate ori s-au smintit toți aceștia de la prea multa învățătură?

1. Ei au dreptate. Dacă acesta e răspunsul pe care îl dăm, atunci următoare problemă ce se ridică este cea a literalismului biblic și al ineranței, care trebuie fie nuanțate și rafinate, fie amendate serios. În orice caz, dacă acceptăm că pământul e „bătrân” (pe atât de bătrân pe cât ne spune știința că ar fi), vestea aceasta trebuie să ajungă repede la toți tinerii care sunt pe cale să-și piardă credința pentru că nu pot să împace nicidecum ceea ce spune Biblia interpretată literal și ceea ce afirmă știința pe baza dovezilor existente.
2. Ei nu au dreptate. Dacă acesta este răspunsul corect, atunci avem o groază de probleme. Mai întâi, din moment ce acești autori au contestat prin afirmațiile lor cel puțin varianta dură a literalismului și a ineranței, trebuie să venim cu o variantă îmbunătățită și mai prudentă, care să anticipeze și alte posibile lovituri în viitor.

   Pe urmă, dacă nu putem renunța la lectura literală a primelor capitole din Biblie (cea cu șase zile consecutive de 24 h), atunci înseamnă că toți acești autori au luat-o razna. Și problema e foarte gravă, fiindcă, de vreme ce au renunțat la singurul fel valid de a citi Biblia, e foarte posibil ca și alte doctrine susținute și explicate de ei să sufere de aceeași boală gravă.

   De exemplu, îl putem considera pe Alister McGrath un autor de încredere în chestiuni de mare importanță teologică câtă vreme el este un evoluționist declarat? Nu cumva exegeza, hermeneutica și metoda lui teologică sunt viciate de această „erezie”?

Să nu ne amăgim, astfel de probleme nu mai pot fi evitate și tratate superficial. Niciun sistem nu-și poate îngădui luxul să lase oameni să se piardă, fără să facă nimic. Or în prezent, asta chiar se întâmplă.

Da, sunt de acord că s-ar putea ca pe unii dintre cei mai în vârstă să-i afecteze dacă se admite public că Pământul e bătrân. Da, sunt de acord că e nevoie de tact în abordarea acestor probleme. Dar mai cred și că pisica musai ruptă până nu e prea târziu. Am înțeles că, de pildă, la UEO se merge pe teoria „Pământului tânăr”. Foarte bine, dar atunci trebuie spus clar dacă cei care nu împărtășesc această teorie mai pot fi considerați buni credincioși evanghelici sau nu.

În America, ei sunt buni credincioși. Până și conservatori precum John MacArthur sau John Piper sunt de părere că poți să nu crezi într-o creație în fix 6 zile consecutive și totuși să fii un creștin ortodox.

De ce să lămurim problema? Iată argumentele lui Tim Keller. Trebuie să ne fie foarte clar că în următorii 10 ani s-ar putea ca foarte mulți tineri să îmbrățișeze diverse teorii cu privire la Creație, iar atunci când se vor lepăta de literalismul strict, s-ar putea să se lepede și de Biblie, fiindcă mereu li s-a spus că ori cred în teoria creației în 6 zile, ori sunt niște apostați. 

_____________

*Există un evoluționism științific, care se limitează la biologie și procesele evolutive ce pot fi dovedite pe baza fosilelor și există un evoluționism filosofic. Evoluționiștii creștini acceptă teoria evoluției dar susțin că avem de-a face cu un proces inițiat și controlat de Dumnezeu. În această perspectivă, evoluția e doar unealta pe care a folosit-o Dumnezeu pentru a-și desăvărși planul și pentru a duce creația spre sensul ei final. Fundamental, așadar, evoluționiștii sunt tot creaționiști, câtă vreme cred că lumea nu s-a ivit accidental, nu a evoluat aleator și nu se îndreaptă spre neant (așa cum susține evoluționismul filosofic).