O Europă care înțelege doar(?) limbajul morții

Regina Europa, de Sebastian Munster (sursa)
Regina Europa, de Sebastian Munster (sursa)

S-a făcut multă vorbire despre faptul că Europa ar fi neglijat 2000 de morți din Nigeria, victime ale grupării teroriste islamiste Boko Haram, în timp ce își jelea cei vreo de 20 de „eroi” morți pentru libertatea de exprimare. Cel puțin cam așa suna prezentarea tendențioasă a unora.

Dacă ne referim strict la șefii de stat și de guvern care au participat la marșul solidarității, e posibilă și această interpretare. Dar dacă ne uităm pe știri, acuza este nefondată și deformează adevărul.

Rămâne însă adevărat că evenimentul tragic din Franța a fost semnificativ mai mediatizat măcar în primă fază, iar asta cred că ține de mai mulți factori.

Întâi de toate, astfel de incidente nu sunt foarte frecvente în Occident. Iar dacă au loc, există o cohortă întreagă de vânători de senzațional care se reped imediat cu toate mijloacele din dotare ca să facă cât mai multă publicitate cu sânge. Aproape orice cetățean european are asupra sa un telefon capabil să filmeze sau o cameră foto cu funcție de filmare.

Pe când, Africa e mai departe, e mai violentă de felul ei, dispune de mai puține modalități de mediatizare și, foarte probabil, ne interesează îndeobște mai puțin.

Confortul nostru european este în așa fel construit încât să ducă astfel de incidente spre periferia atenției publice și individuale, să le ignore pe cât posibil, pentru a se putea întreține iluzia că „nouă nu ni se poate întâmpla”.

Chiar dacă știm, teoretic, că oricând se poate întâmpla orice, tot avem și hrănim tendința de a ignora lucrurile neplăcute cu convingerea nemărturisită că fie vor dispărea în uitare, fie nu ne vor afecta în mod direct (adică țara, județul, orașul, familia, locuința, persoana – aceștia sunt termenii în care încercăm să renegociem limitele suportabilității în caz de eveniment catastrofic).

Când însă violența lovește în inima Occidentului și în pretinsele sale valori, lumea reacționează. Această limbă este una cunoscută. Ba chiar, dacă actul violent este suficient de atroce, Europa reacționează și la crimele din alte părți ale lumii. Iată că există un limbaj care atestă că nu-i surdă!

Odată ce au trecut însă cele 3 zile clasice ale minunii, așternem repede uitarea și indiferența peste incidentele sângeroase. Nu cred că e neapărat rea-voință sau nepăsare la mijloc, nici măcar antipatia față de creștinism, ci mai degrabă un mecanism de protecție, întru câtva necesar, dar potențat, e drept, și de iluzia că viața trebuie să urmeze un parcurs pașnic, cât mai lung și cât mai ferit de șocuri.

E interesant că nu libertatea de exprimare îi doare pe europeni (la nici o lună de la evenimente, anchetează deja oameni care nu sunt suficient de corecți politic, după ce clama libertatea de exprimare a înjurăturii blasfematoare), nici de vreun eventual conflict între civilizații, ci se pare că doar teama de moarte și de primejdie îi mișcă.

Mi se pare absolut normal să existe reacții la terorism și la genul de masacru precum cel din Franța. După cum mi se pare absolut normal să existe și la carnagiul din Nigeria (indiferent dacă oamenii respectivi erau creștini sau nu). Dar e bizar ca această reacție să aibă legătură numai cu aspirația la o viață tihnită.

Poate că am înțeles eu greșit semnalele, dar impresia mea e că singura valoare europeană cu adevărat apărată este garanția confortului și a serenității. Civilizația noastră s-a străduit din greu să ne aducă la un stadiu în care viața e bunicică, asperitățile socio-economice nu sunt revoltătoare, regimurile politice de stânga alternează cu cele de dreapta. Dar important e să avem „siguranța zilei de mâine” și să putem privi cu încredere spre viitor.

Or, incidente violente, precum cele menționate, vin și tulbură toate scenariile optimiste cu o brutalitate insuportabilă. Întreaga temelie a lumii noastre pare dintr-odată șubredă și gata să crape. Iar asta e de neîndurat.

Putem suporta și să ne fie insultați zeii, și să ne fie mutilați intelectual copiii, și să ne fie răpită libertatea de exprimare (mai ales dacă nu suntem anarhiști de stânga), și să ni se fure orice drept la intimitate, și să ni se taie din salarii ca să salvăm economia, și să ni se impună ce să gândim, numai de aspirația noastră la trai liniștit să nu se atingă nimeni și să nu ne sperie cu iminența morții că facem urât!

Europa nu vrea tehnici violent invazive. Cine vrea să o ucidă trebuie s-o facă sub anestezie. Sau s-o seducă. E „simțitoare” și nu suportă sânge. Preferă tehnici hipnotice, manipulatorii. Discrete, insidioase, viclene, dar igienice. Să vină „un grup de cercetători” și s-o eutanasieze în timp ce-i cântă în surdină La Marseillaise.

Eu sper să mă înșel…

Anunțuri

27 de gânduri despre “O Europă care înțelege doar(?) limbajul morții

  1. Lumea civilizată a reacționat mai sonor la cazul din Franța pentru că se consideră parte din aceeași familie. O consecință directă a apartenenței este și sentimentul că ești dator și capabil să intervii . Familia africană este din păcate prea săracă pentru a se solidariza eficient iar rudele ei civilizate păstrează o distanță ” sănătoasă”

        • Cineva care a comentat mai sus are dreptate si ce scrie imi aminteste de intructiunile care se dau in avion despre ce trebuie sa facem in caz de o deriva, de un accident,instructiuni care m-au mirat la inceput, Masca de oxigen vine de sus, Iti pui mai intii tie masca si apoi copilului cand instinctul unei mame ar fi sa se ocupe de copil mai intii, Daca Europa nu are grija de ceea ce se intimpla la ea acasa nu va putea ajuta nici in alta parte, Ce este TRIST si ALARMANT este ca datorita emigratiei, si exclusiv datorita emigratiei din anumite parti ale lumii in Franta creste anitisemitismul care exista si printre membrii anumitor biserici evanghelice. Evreii sunt vinovatii de toate. Aseara am avut o discutie surpriza cu un grup pentru ca am cerut sa ne rugam, acum cu ocazia comemorari Shoahei pentru poporul evreu. Cred ca acolo ar trebui sa ne gandim ma degraba, la legatura noastra cu Israelul pentru ca suntem legatii ca si cultura si religie de Israel prin faptul ca lor li s-a dat mai intii Revelatia, Am scris despre Shoah pe PARNASSSIENE PASSAGERE,. Este trist cand cei care se reclama Crestini sunt impotriva Israelului fara sa aiba un gand pentru crestinii care pier in Orientul Apropiat.

  2. ofer doua (din multe alte posibile) explicatii:
    1. cineva a spus pe internet: daca o casa arde in cartierul meu ma intereseaza mai mult decat daca arde un cartier intreg in alt oras. motivul e simplu: in primul caz focul se poate intinde si la casa mea, in al doilea caz, nu.
    2. legat in mare masura de punctul 1, dupa o zi de munca in capitalism (in care sunt plecat de acasa de la 9 ore in sus) nu mai am energie pentru a ma ingrijora de masacre in parti indepartate ale lumii, care nu ma vor afecta direct. poate e si o desensibilizare datorata bombardamentului mediatic, dar dupa ce-mi toc nervii la servici, de ce sa ma consum inutil si in timpul liber? am destule chestii cu care sa ma enervez. cred ca e si un mecanism de protectie, ca altfel ar trebui sa plang incontinuu – la orice ora din zi sau din noapte pot gasi o stire tragica undeva.

    desigur, sunt si unii care sunt total nepasatori sau ignoranti fata de relele din lumea aceasta. eu stiu destule incat sa-mi compatimesc copilul.

    • Corect. Daca ati vazut la orice emisiune de stiri, in general o informatie tragica este urmata de una vesela. Aceasta alternanta de gravitate si frivolitate ne micsoreaza capacitatea de a ne emotiona la stiri cu adevarat ,,grele”. Cred ca in urma cu vreo douazeci de ani eram mult mai emotivi.

      • in urma cu 20 de ani nu aveam atatea mijloace de interactiune virtuala. televiziunea era inca subdezvoltata, internetul nu era decat in universitati si calculatoarele personale erau un lux. atunci experientele erau predominant reale.

    • De acord că este și o inflație de violență la televizor. De aceea am și scris textul la care trimite link-ul. Iar asta îngreunează discernerea între cauzele care merită și care nu atenția noastră. Plus că se produce și desensibilizarea, „bătucirea” afectivă pentru a putea supraviețui.

  3. De acord in totalitate ! Articolul surprinde paradigma actuala a Occidentului. Adica una din care au fost excluse ideile mari. Nu ne mai insufleteste nimic in afara de confortul nostru zilnic. Crestini fiind trebuie sa-i toleram pe cei care injura crestinismul in tara noastra, romani fiind trebuie sa-i toleram pe cei care injura Romania in tara noastra, dar avem dreptul sa ne aparam doar atunci cand suntem atinsi la buzunar. Singurul lucru cu adevarat sensibil astazi pentru majoritatea europenilor de rand este doar ce pot vinde si ce pot cumpara. E o filozofie a consumismului.

  4. Oamenii se intreaba de ce oamenii din Germania, în anurile 1930-1940 nu a făcut mai mult pentru a preveni lucrurile sa ajunga la o genocide totala al evrei, si nu numai. Poate, cel puțin o parte a poporului care susțin protestele din Paris, ei incerc cu protestele lor, cu exprimarea lor de dezaprobare, sa nu faca aceeasi greseala ca cei din Germania pe vremea. Iar ei au sunat clopotul de alarmă ca libertatea este miza din nou, și ca un grup de oameni violenti si plina de ura încearcă să câștige putere din nou.
    Iar oamenii astia in Paris aleg sa protesteaza acum, pentru ca o dată grupul aceasta de oameni castiga puterea, va fi prea târziu pentru manifestări sau acțiune reală împotriva acestui grup de oameni. (sau cel putin mult mai greu, daca nu prea tirziu)

    • sa nu ne primpim… erau alte vremuri atunci… libertatea de exprimare nu era ;a mana oricu…
      era si manipulare, si propaganda si dictatura…
      cum de nu s-a putut in Romanai prin anii 50-60? exact din acelasi motiv!

          • Daca esti crestin traditional practicant ti se reproseaza ca ai fi inapoiat, retrograd, primitiv. Dar daca practici vreo forma de paganism antecrestin esti considerat, in cel mai rau caz, interesant. In timp ce romanasul nostru e vazut de adeptii ,,noului” ca un primitiv pentru ca se inghesuie sa sarute moaste, aceiasi adepti ai ,,noului” sar in apararea oricarui cult pagan din Europa sau de pe alte continente. Nu ati remarcat paradoxul asta ?

          • ai uitat si de noul cuvant preferat al romanilor „progresisti” – habotnic. cum incerci sa argumentezi o actiune sau o credinta cu Biblia, esti habotnic. eticheta asta e lipita mai ales evanghelicilor.

            situatia remarcata de tine am observat-o de multe ori. crestinii sunt inapoiati si primitivi, ceilalti sunt „spirituali”. paradoxul e mai hazliu in cazul cultului moastelor, care este o practica ce a aparut in crestinism dupa inceputul Bisericii. bine, argumentul e ca e ceva desprins din Evul Mediu, si acum traim intr-o societate moderna, in care nici orarul de liniste in bloc nu mai are valoare.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s