Postat de: Teofil Stanciu | 07/01/2015

Povara excepționalității

Schiță de Goya (sursa)

Schiță de Goya (sursa)

Încă din copilărie am auzit mereu discursuri care, în rezumat, spun următorul lucru: oricine e suficient de credincios devine un om mare/important/excepțional. Consecințele logice sunt următoarele: cum majoritatea creștinilor nu sunt excepționali înseamnă cei mai mulți sunt insuficient de credincioși. Se prea poate să fie așa, dar

Mai întâi ar fi de observat că dacă toată lumea e excepțională, atunci nu mai e nimeni cu adevărat excepțional. De pildă, într-o trupă de circari, fiecare face un număr spectaculos, dar ei sunt cu adevărat spectaculoși numai pentru cei din afară, care nu sunt în stare să facă salturi, jonglerii, dresură etc. Dacă fiecare cetățean ar fi capabil să devină circar, nimeni n-ar mai merge la circ, fiindcă ar fi suficient să facem schimb de experiență cu vecinii.

Pe urmă, constatarea empirică ne conduce la concluzia că cei mai mulți credincioși creștini sunt oameni „obișnuiți”, banali, fără veleități deosebite, care trăiesc o viață relativ anostă, dar, sperăm, cu sens și cu speranță.

O altă deficiență a obsesiei pentru excepționalitate este aceea că nu ține cont de înzestrările personale ale oamenilor. Unii sunt pur și simplu lipsiți de talente speciale, de înzestrări deosebite. Nici nu cântă, nici nu sunt în stare să articuleze mesaje percutante, nici nu sunt lideri extraordinari. Sunt doar normali, cu calitățile și defectele lor care se înscriu în intervalul normalității.

Pe lângă asta, această obligație de a fi excepțional forțează cumva providența divină, decretând existența unei cauzalități foarte simpliste și foarte precise între credincioșia creștinului și o obligație sau vreun presupus angajament al lui Dumnezeu de a oferi, la schimb(!?), excepționalitatea.

Are rost oare să invocăm cazul milioanelor de creștini care au murit anonimi, fără ca cineva să le poată măsura pe scala spiritualității nivelul credinței? Sau ne vom repezi cu sentința că toți aceia au fost niște credincioși mediocri?

Am putea invoca totuși cazul numeroșilor misionari creștini rămași necunoscuți (cei mai mulți rămân așa), care au urmat o chemare divină sau o vocație aparte, dar fără să devină mari, cunoscuți, excepționali. Fără să se scrie cărți despre ei sau să fie elogiați periodic din amvoane confortabile.

E necesară o paranteză. Adesea, excepționalitatea asta e asociată cu recunoaștarea publică sau, dacă nu, măcar cu o lucrare cu impact (care, de asemenea, va trebui să devină la un moment dat celebră). Cică, „un om care se pune la dispoziția lui Dumnezeu va face mari lucrări”. Adică foarte renumite? Foarte mediatizate? Cu foarte mare succes de public? Cu rezultate foarte spectaculoase? Ceva neapărat grandios în sine sau în reflectarea de care va avea parte cândva în istorie?

O consecință nefastă a acestei condamnări la excepționalitate îmi pare a fi aceea că individul nu-și mai poate trăi normalitatea fără să se simtă vinovat. Și nu numai atât. Dar e distras de la lucruri mai puțin excepționale și mai triviale, mai nespectaculoase, crezându-le mai neimportante. Plus că se pregătește mereu să devină excepțional și nu mai știe să fie natural, firesc, uman, în cel mai nobil sens al acestor cuvinte.

O altă urmare poate fi aceea că, nereușind să fie excepțional, omul încearcă să se proiecteze ca excepțional în planuri niciodată realizabile. E un visător spiritual perpetuu, care așteaptă până în clipa morții șansa să iasă în evidență, să fie remarcat ca excepțional.

În loc ca excepționalii să devină un soi de dascăli cu o superioritate incontestabilă (așa cum sunt marii instrumentiști, de exemplu), spre modelul cărora să aspirăm știind însă că nu ni se cere să fim ca ei, ci doar ca noi (preluând de la ei mai degrabă atitudini interioare, mentalități și strategii), încercăm fără succes să-i imităm în gesturi, în realizări și în metode de lucru.

Povara excepționalității mi se pare foarte greu de purtat. Dacă o iei prea în serios și îți iese, riști să te trufești, iar dacă nu-ți iese, riști să te apuce disperarea.


Responses

  1. „Are rost oare să invocăm cazul milioanelor de creștini care au murit anonimi, fără ca cineva să le poată măsura pe scala spiritualității nivelul credinței?”

    ah, daca ar exista un astfel de instrument de masura… adica sa stim si noi cum sta treaba, macar fiecare pentru el. sunt destul de credincios sau nu? apoi, pasul 2: sunt mai credincios decat fratele sau sora Cutare?

    „Cică, „un om care se pune la dispoziția lui Dumnezeu va face mari lucrări”. Adică foarte renumite? Foarte mediatizate? Cu foarte mare succes de public? Cu rezultate foarte spectaculoase? Ceva neapărat grandios în sine sau în reflectarea de care va avea parte cândva în istorie?”

    ce inseamna „a ne pune la dispozitia lui Dumnezeu”? sa urmezi studii teologice? eu cred ca mai degraba inseamna sa facem ce ne-a spus Domnul Isus sa facem, adica sa-l iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru, si sa aplicam aceasta in viata de zi cu zi. numai ca, pentru 99% dintre oameni, asta nu se lasa cu evenimente exceptionale la nivel individual. doar la nivel de comunitate – un sat, un oras, o tara in care oamenii cu adevarat urmeaza poruncile Domnului sunt ceva cu adevarat exceptional. numai ca in interiorul comunitatii nimeni nu e exceptional, si aceasta este si problema in a compara crestinii din Europa si Americi cu cei din Orientul Mijlociu sau China, India, Coreea de Nord. ni se spune cat de vii sunt acele biserici, supuse persecutiilor, si incercam si noi sa ne cautam dusmani doar pentru a fi si noi exceptionali.

    • Bine surprinsă treaba cu „dușmanii necesari” pentru a putea presta la capitolul excepționalitate.

      • in Romania i-am avut, dar i-am pierdut. insa si acum ni se aminteste de ei, din lipsa de altceva.

  2. […] https://drezina.wordpress.com/2015/01/07/povara-exceptionalitatii […]

  3. […] suis Charlie… (petricamoisuc) 31. Cronici mondene (162) Dialoguri Twin Peaks (rasvancristian) 58. Povara excepționalității (drezina) 74. La mulți ani, RIBANA! (dininimapentrutine) 94. Suflet sanatos in corp sanatos […]

  4. Am simtit si eu povara aceasta a exceptionalitatii pusa pe umerii credinciosilor de catre unii predicatori,mai ales in domeniul profesional.Indemnul,aproape obligatia,ca cel credincios sa dea dovada in domeniul sau de excelenta.Suna bine,e motivator,dar de cele mai multe ori utopic.Se pornea,cel mai adesea ,de la promisiunea lui Dumnezeu din V.T.ca-l va face pe Israel cap si nu coada.M-am intrebat daca indemnul acesta la excelenta e chiar asa spiritual pe cat pare si cum se impaca el cu smerenia,cu parerea echilibrata si realista despre inzestrarile noastre.
    Articolul tau,Teofile,m-a ajutat sa inteleg ca si altii cred ca nu trebuie sa fim toti exceptionali sau sa dam dovada de excelenta pentru a fi buni crestini sau ca”exceptionalul” nostru nu trebuie sa fie cat mai vizibil si recunoscut de toti.

    • despre ce profesii era vorba? pentru ca sunt multe in care a fi exceptional ori tine de un talent nativ dat de Dumnezeu (caz fericit) ori inseamna sa muncesti mai mult decat ceilalti, ceea ce-ti distruge viata spirituala si de familie. eu m-am impacat cu gandul ca nu voi putea avea o cariera stralucitoare (adica sa fiu angajatul-minune, cel mai bun din firma, sau pe pozitii inalte de conducere) tocmai pentru ca nu sunt dispus sa fac aceste sacrificii.

    • Știu și eu, Florin, că e invocată promisiunea din VT. Atâta doar că acolo se referea la un popor. Lucru care e posibil să fie valabil și pentru indivizi, nu zic ba, însă prea sunt mulți creștini și săraci, și anonimi, și chinuiți de diverse neputințe ca să aplicăm chestia aia ca grilă.

      Unele curente charismatice au și rezolvat problema: toți cei care nu-s excepționali sunt păcătoși!

  5. Despre majoritarea profesiilor.Cred ca se merge prea mult pe ideea ca daca ai primit mult vei deveni foarte vizibil,poate chiar celebru,uitand de faptul ca celui ce i se da mult,sau isi doreste mult, i se va cere mult.Marile binecuvantari sunt insotite de responsabilitati mult sporite,iar Pavel spune ca a-l cunoaste pe Cristos inseamna sa ne impacam cu ldeea de a pierde.

    • interesant, eu am receptionat mesajul invers. nu o chemare la exceptionalitate la locul de munca, ci in viata spirituala. problema pe care mi-o pun este ca, daca as incerca sa dau curs unei asemenea chemari, ar trebui ori ca ziua sa aiba mai mult de 24 de ore, ori sa ma clonez cumva. pentru ca nu vad cum as impaca 8 ore de lucru de luni pana vineri (care inseamna de fapt mai mult de atat), familia (copil sugar), studiu biblic zilnic, mers la biserica de 3 ori pe saptamana (pentru ca „cine vine duminica dimineata, seara, si joi seara la Biserica il iubeste pe Dumnezeu”), si treburile casnice. ca rezultat, mi-e frica ca am o viata nu tocmai placuta in ochii Domnului. ca-n ochii pastorilor nu cred c-as fi prea placut.

      • Citesc cu plăcere comentariile voastre, fiindcă se deschide discuția în direcții mai concrete și mai specifice.

  6. […] măcar familiile lor ar trebui lăsate să fie mai… umane și mai normale. Dacă toți am fi excepționali, n-ar mai exista firescul, banalul, […]

  7. […] măcar familiile lor ar trebui lăsate să fie mai… umane și mai normale. Dacă toți am fi excepționali, n-ar mai exista firescul, banalul, […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: