Postat de: Teofil Stanciu | 29/12/2014

Copiii nimănui

Fac parte dintr-o generație ce a trăit suficient în comunism încât să aibă amintiri din acele vremuri (preponderent nostalgii ale copilăriei), dar care nu avea vârsta necesară pentru a participa activ și efectiv la Revoluție. Nici pentru a înțelege suficient de clar și de repede manevrele feseniste de manipulare din lunile care au urmat.

Trezirea noastră a avut loc – în cazul în care totuși s-a produs – relativ târziu, undeva după 1996, sub influența unor documentare mai explicite și mai revelatoare despre evenimentele pe care, cel puțin la nivel afectiv, le-am trăit și memorat fără să le înțelegem.

Un tovarăș congener susținea într-o postare pe FB că i s-ar părea necesar ca un roman precum Ferma animalelor să devină lectură obligatorie în programa școlară pentru a-i ajuta pe cei care cunosc comunismul numai din auzite și din istorie să înțeleagă mecanismele unui sistem totalitar.

Înclin să fiu de acord cu el, dar am o mare problemă. Care va fi „referentul” acestei ficțiuni. Altfel spus, cu ce imagine a comunismului vor putea elevii de azi compara ceea ce descoperă în creația literară?

Un alt congener, un pic mai tânăr, se interesa despre o carte sau despre un documentar de referință despre același eveniment fundamental pentru realitatea contemporană. Și, într-adevăr, avem nevoie de așa ceva, pentru că istoria oficială – de școală – a acelor zile este una destul de seacă și săracă în informații.

Or, după cum știm, aceasta este singura istorie care contează cu adevărat pentru a lăsa o anumită impresie asupra unor generații întregi. Așa cum mulți dintre noi am crescut cu comunismul lui Vasile Roiată și al ilegaliștilor simpatici (care unora încă nici nu le-a putut fi scos din memoria afectivă), generațiile de acum cresc cu o anumită istorie a faptelor din decembrie 1989.

Pentru a putea obține însă o imagine cel puțin mai complexă (dacă nu mai precisă) a evenimentelor și actorilor care le-au coordonat sau suportat, suntem nevoiți să facem investigații pe cont propriu. Cartea lui Deletant, cartea lui Cartianu, documentarul de pe youtube – toate sunt surse pentru care trebuie să-ți faci timp.

Dar, să fim cinstiți, puțini vor fi cei care dispun de timpul și interesul necesar pentru astfel de investigații individuale. Cei mai mulți vor avea comunismul din manuale, urmat de Revoluția din manuale, dublate de amintirile familiei și ale prietenilor. Țineți cont că aproape jumătate dintre români (și peste o treime dintre tinerii care au trătit puțin sau de loc în acel regim) sunt nostalgici după epoca lui Ceaușescu.

După părerea mea, nu avem încă o istorie credibilă și decentă a lui decembrie 1989 cu larg acces de public. Avem doar istorii – unele concurente și divergente – care cer timp și preocupare pentru a putea fi asimilate și evaluate.

An de an am scris pe tema „revoluției”, încercând să înțeleg ce ni s-a întâmplat (vezi câteva exemple aici, aici sau aici). Iar ceea ce mi s-a confirmat până acum e că nu există un acord al actorilor, nici al cercetătorilor. Așa că acum am impresia că înțeleg mai bine ce nu s-a întâmplat, însă prea puțin încă din adevărul istoric.

Din acest punct de vedere, suntem o generație relativ ușor de manipulat. Ceea ce am înțeles noi din comunism se reduce la o experiență individuală sau împărtășită într-un cerc relativ restrâns. Ceea ce aflăm în mod „obiectiv” din istorie este insuficient și, din păcate, fără posibilitatea de a stabili cine au fost victimele și cine călăii.

„Teroriștii” sunt personaje fantastice, fiindcă toată lumea a vorbit insistent despre ei, dar nimeni nu a identificat vreunul – afară de tabul col. Trosca, victimă a unei răzbunări macabre orchestrate de un general fără scrupule.

Pentru ca lucrurile să fie (aproape) imposibil de elucidat, toți cei care puteau avea interesul să falsifice date, documente, istorii au fost la putere chiar în anii imediat următori. În 7 ani, multe poți măslui. Iar dovada că ceva necurat s-a întâmplat o furnizează CEDO, care nu consideră credibile rezultatele produse de așa-zisele anchete oficiale.

Așa că nu ne rămâne decât, ca niște copii ai nimănui, să ne alegem trecutul în funcție de cât ne duce capul și unde ne împing afinitățile. E adevărat că nu există o istorie unică, obiectivă, dar există un consens asupra lucrurilor esențiale (acolo unde există bună credință și intenții oneste), chiar dacă nuanțele sunt disputate. Decembrie 1989 nu beneficiază încă de așa ceva. Iar cei care n-au trăit suficient timp sub comunism au mari șanse să fie victimele campaniilor de manipulare.

Hai să ne gândin numai că, vreme de 25 de ani, niciun luptător anticomunist dovedit (fost deținut politic) nu a fost decorat de către președinții „de dreapta”, că la cel de stânga nici nu ne-am fi așteptat, oricum… Asta spune ceva?


Responses

  1. Roiată

  2. […] https://drezina.wordpress.com/2014/12/29/copiii-nimanui […]

  3. Despre Revoluție: ai văzut „Stare de fapt” de Stere Gulea? Am căutat să-l revăd, nu l-am găsit pe niciun sait cu filme online, unde găsesc filme românești și străine din ’54 sau din 2014.

    • L-am văzut mai demult. Nu știam că e așa greu de depistat pe net.

  4. O istorie foarte corecta a asa-zisei revolutii deacum 25 ani nu se va scrie prea curand pentru ca e un eveniment inca ,,fierbinte” inca intereseaza sfere inalte. Sau ascunse. Vom afla in continuare confesiuni ale unor participanti cu care suntem deja familiarizati dar nu vom stii cu exactitate rolul fortelor din umbra. Pentru ca se impun niste intrebari mai ,,grele”. Iata cateva:

    Cum se face ca intr-o luna (noiembie – decembrie ’89), ca un foc de uscatura s-a intins o revolta generala din Polonia pana in Bulgaria ? Exact atunci. Si polonezii si est-germanii si cehoslovacii si ungurii si bulgarii si romanii.

    De ce in tari precum Polonia, Germania de est, Cehoslovacia, Ungaria si Bulgaria transferul de putere s-a facut aproape fara morti in timp ce la noi au fost peste 1000 ? Asta in conditiile in care noi nu aveam trupe sovietice pe teritoriul tarii noastre iar celale cinci tari aveau pe al lor.

    Cine sunt asasinii atator oameni ? Cine sunt vinovatii reali, atat cei care au apasat tragaciul cat si cei din umbra ? Si cand vom vedea un condamnat pentru mortii de dupa fuga lui Ceausescu ?

    Atunci cand in sfarsit se va da un raspuns detaliat, ,,oficial” macar acestor trei intrebari, s-ar putea sa avem o istorie corecta a evenimentelor din ’89. Pana atunci mai asteptam …

  5. Reblogged this on Persona and commented:
    Teo Stanciu, din nou despre dilemele ‘revolutiei’… sau ce-o fi fost.

  6. Ce parere aveti despre acest caz?

    http://family2fam.com/2014/12/28/anei-valentin-un-tata-trist/

    • Nu înțeleg de ce doriți părerea mea despre acest subiect.

  7. eu citesc acum cartile lui Cartianu (pe prima am terminat-o, cu a doua si a treia merg in paralel). sunt foarte bune, aproape ca niste romane de actiune.

    in loc de „Ferma Animalelor” (de a carei mentionare sunt satul) as propune „1984”. de asemenea, „Mitologia stiintifica a comunismului” de Lucian Boia (un autor controversat) mi s-a parut foarte buna, poate si pentru ca mi-a confirmat cateva observatii personale in legatura cu comunismul.

    trebuie sa recunosc ca nu am reusit sa citesc in totalitate „Manifestul Comunist”, desi e foarte scurt. insa cred ca si acesta ar trebui sa fie lectura obligatorie (eu l-am avut la un curs de istorie din facultate). nu poti intelege cu adevarat ce a fost comunismul aplicat fara a intelege ideile teoretice de la care acesta a plecat. cred ca multi nostalgici si simpatizanti comunisti tineri sunt de fapt neinformati in legatura cu ideologia la care viseaza.

    • Bineinteles ca multi dintre nostalgicii comunismului habar n-au de unde a plecat acest sitem, ce baza filozofica avea.

      Spuneti ca n-ati citit in intregime Manifestul Comunist. Nici eu nu l-am citit in intregime desi e usor de citit. Dar va intreb alceva: Capitalul lui Marx l-ati citit ?
      Eu, recunosc, m-am oprit la a doua pagina. Si nu din lene ci din neputinta de a intelege. As fi curios sa stiu cati nostalgici ai comunismului de pe la noi au citit Capitalul lui Marx …

      • Capitalul nici nu mi-a cazut in mana (n-am avut dorinta), Manifestul insa il am in casa (cumparat pentru cursul mentionat). eu m-am oprit din citirea acestuia din urma deoarece am gasit ideile prezentate revoltatoare si impotriva a ceea ce consider a fi elemente fundamentale ale existentei umane.

        eu nu m-am nascut destul de devreme pentru a studia la scoala materiile ce tineau de ideologia comunista (Economie Politica, sau asa ceva), dar Capitalul nu era lectura obligatorie? bine, „lectura obligatorie” si „comunist bun” (sau „om nou”) se cam bat cap in cap.

        • Nu cred ca era obligatoriu. Poate erau extrase niste fragmente dar in intregime nu poate fi citit decat de experti in economie. Iti trebuie multa rabdare sa-l parcurgi si daca nu stapanesti termenii economici abandonezi foarte repede.

          Acum sa stiti ca erau si comunisti cultivati. Mai ales in Occident. Sa nu uitam cati intelectuali francezi au aplaudat victoria lui Lenin s.a. Dar la noi practica a fost domeniul semidoctilor, intr-advar si de-aia am ramas cu imaginea comunistului incult.

          Iar in privinta studierii la scoala a materiilor cu pricina va asigur ca n-ati pierdut nimic. Poate doar prilejul de a incerca experienta dormitului cu capul pe banca … Eu am prins Constitutia R.S.R. prin clasa a VII-a si imi aduc aminte si acum cat de infiorator era sa inveti toate legile alea cand tie abia iti mijeau tuleiele …

          • comunismul idealiza muncitorul si taranul, prestatori de munca fizica, si infiera intelectualii (cu exceptia inginerilor). munca „cu capul” era un fel de parazitism social. de aceea am facut acea remarca referitoare la lectura. mama mi-a spus ca ea, ca inginer proiectant, avea salariul mai mic decat un muncitor din sectia aceleiasi fabrici la care lucra.

            nu pot sa nu spun ca eu consider comunismul a fi o copie pervertita a crestinismului. Lucian Boia i-a cautat originea in experimentele filosifice cu utopii, prezentandu-l ca pe o evolutie fireasca a acestora, insa parerea mea personala este ca sistemul comunist este o inventie cu adevarat satanica. nu vreau sa spun ca democratia si capitalismul ar fi Dumnezeiesti, se vede cu ochiul liber ca nu sunt. dar sistem mai rau decat comunismul (luat global, cu ideologie si implementare, mai ales in aspectele sale tarzii) rar mai vezi. ne putem uita la Coreea de Nord pentru un exemplu de societate comunista ajunsa la maturitate.

          • revin cu un articol ce explica mai bine atitudinea comunismului fata de intelectuali.

            „Majoritatea filmelor româneşti de actualitate din perioada comunistă au ca erou un inginer. Era singurul tip de intelectual acceptabil de către propagandă, mai întotdeauna supus activistului de partid şi suficient de apropiat de clasa muncitoare. Intelectualii umanişti erau de regulă dubioşi, mistici, decadenţi, rupţi de mase, dacă nu acceptau să devină ingineri de suflete ai Sistemului.”
            – CTP

            http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/matefizica-metafizica

          • Sunt de acord in mare dar nu in totalitate. Exista o cale de afirmare si pentru umanisti in masura in care acestia aderau la munca de propaganda. Un poet ,,de curte” sau un pictor ,,de curte” spre exemplu aveau toate usile deschise. Sa nu mai vorbim de marii nostri actori care cu totii (in afara de cei care fugisera peste hotare) au jucat in nenumarate filme de propaganda. Filme care de altfel se faceau cu sutele. Sa nu mai vorbim de istoricii nostri care au scris istoria pe care le-a dictat-o regimul si mai putin pe aceea reala. Deci iata si cei de formatie umanista aveau o sansa. Si nu una mica.

          • Venind cu un adaos la ceea ce am scris: e cumva de inteles intr-un regim a carui filozofie este materialista ca inginerul sa fie mai bine vazut decat poetul. Dar ,,inginerii” din filmele de care amintea CTP (si care stie bine ce spune pentru ca a studiat problema) erau jucate de mari actori care dupa ’89 au aparut in roluri de afaceristi de succes, mafioti, proxeneti (categorii capitaliste). Iar prin anii ’80, faima unui Sergiu Nicolaescu (Dumnezeu sa-l ierte !) nu a fost depasita de niciun inginer. Si as putea sa dau o lista mare de nume din zona umanista dar ma opresc pentru ca unii au trecut dincolo si … despre morti numai de bine.

    • Stimați tovarăși (ca să fim în consens cu tema articolului), e bine că nu așteptați să intervin eu, ci v-ați încins la vorbă. Citesc și mai iau aminte și eu la ce ziceți voi.

      N-am citit Capitalul (abia târziu mi-a căzut un volum în mână), însă am făcut un efort voluntar de a citit Manifestul. Am și scris despre asta pe blog. (Iaca aici – Eugen a și comentat la data respectivă textul meu). O lectură neplăcută, marcată de resentimentul ce răzbate din aproape fiecare idee.

      • sper ca nu v-a durut prea tare mana.

  8. Am citit rapid, iar partea cu ,,inginerii de suflete” mi-a ,,scapat”. Citind mai cu atentie constat sunt in consens perfect cu opinia CTP-ului.

    • exact acolo este cheia. si gasesc naucitor acest paradox al „umanistilor” lucrand in slujba unui sistem ce dezumanizeaza omul. cu ocazia difuzarii recente la TV a primei parti din miniserialul „Doctor Zhivago” (2002), am citit pe Wikipedia istoricul acestui roman. am gasit foarte interesanta cenzurarea romanului nu doar pentru ca avea o vedere critica asupra revolutiei bolsevice (de asteptat), ci si pentru ca nu se inscria in curentul realismului stiintific promovat de catre PCUS. nu stiu sa fi citit vre-o carte care sa se inscrie in acest curent literar (ca am citit odata un roman politist ce ar fi putut sa-i apartina, dar nu sunt sigur daca nu era cumva pur si simplu scris de un autor cu prea putin talent; au mai fost si cartile de indoctrinare pentru copii si tineri, care insa mi-au placut), dar temele sale suna teribil de plictisitor. cam la fel de plictisitor ca si filmele produse de „noul val” al regizorilor romani.

      • Pai da. In general orice ideologie e plictisitoare. Orice filozofie care se transforma in ideologie devine didactica si astfel neinteresanta pentru spiritele mai rafinate. Chiar si crestinismul ideologizat devine plicticos si neproductiv. Imi amintesc de un articol mai vechi al lui Teofil intitulat ,,De ce nu pot scrie evanghelicii literatura de calitate” in care punea in discutie o problema asemanatoare.

        Evident, propaganda comunista era plictisitoare. Interesant e ca noi, copiii de atunci, desi n-aveam alte repere simteam din plin ,,goliciunea” acestei propagande, lipsa ei de greutate. O simteam de pe la 14-15 ani. Nu intelegeam exact ce se intampla dar simteam ca nu e in regula.

        In genere, daca ati observat, multi aparatori actuali ai marxismului vin cu urmatoarea justificare: ,,Da, marxismul e bun. Ce s-a intamplat a fost o punere gresita in practica a acestuia”. Dar as vrea sa-mi spuna vreunul dintre acesti entuziasti ai marxismului unde pe Terra a fost acesta pus corect in aplicare ? Unde in lume comunismul a venit la putere si a rezistat prin alte mijloace decat minciuna si teroarea ?


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: