Postat de: Teofil Stanciu | 19/11/2014

Alegerile pentru creștini (câteva observații)

Gata! Jocurile sunt făcute și putem să ne numărăm… concluziile. S-a dus încrâncenarea, s-a tras cortina. Urmează să ne privim unii pe alții și fiecare în oglindă. Știu, e nasol, după câte s-au strigat și aruncat, dar tot mai bine decât să privim în pământ până devenim amnezici.

Am înșirat mai jos câteva lucruri care mi-au atras atenția în acest interval al campaniei. N-am pretenții de analist obiectiv. Iar dac-am greșit, cu atât mai bine pentru mediul evanghelic.

Hiperspiritualizarea

Din punct de vedere creștin, există pentru aproape fiecare eveniment (cu excepția minunilor inexplicabile), măcar două interpretări posibile: una strict omenească și una supranaturală. Cea de a doua rămâne foarte frecvent un mister, arareori revelându-ni-se explicit și este mai degrabă presupusă prin efortul nostru de a corela ceea ce vedem cu ceea ce credem despre prezența lui Dumnezeu în lume.

Ieșirea atâtor români la vot e o minune, dar nu în genul mersului pe apă, ci mai degrabă în genul căderii comunismului: o minune ce presupune că foarte multe decizii individuale și numeroși factori explicabili socio-politico-economico-ideologic s-au coagulat într-o acțiune comună.

Am văzut că unii sunt convinși, tot în această notă, că Dumnezeu iubește România. Eu sper că aceeași concluzie ar fi fost valabilă indiferent cine ieșea președinte. Nu de alta, dar chiar și o pedeapsă divină este, în cheie creștină, tot un semn al dragostei lui Dumnezeu. Dacă uităm asta, riscăm să mutilăm rău teologia pe care o adoptăm.

O altă formă de hiperspiritualizare – destul de fariseică însă – a fost prin pioșenia excesivă atunci când cineva încerca să argumenteze rațional („nu judeca, frate!”, „nu așa vorbește un creștin!” etc.). Unii și-au camuflat foarte prost sub astfel de lozinci preferința pentru un candidat sau altul, fiindcă evlavia îi cuprindea numai când era vizat preferatul lor.

Nu văd de ce trebuie umplut cu verste acolo unde argumentele nu stau în picioare. Țin foarte bine minte însă că, în 2000, am auzit argumente „creștine” în favoarea lui Vadim, care ar fi trebuit votat ca să fie un fel de „bici al lui Dumnezeu” pentru noi.

Nu pot subscrie nici la entuziasmul care îl consideră din start pe Iohannis „o binecuvântare”. Stați, domnilor, că nu am văzut încă ce poate să facă. Ca să nu mai zicem că distanța dintre binecuvântare și blestem era adesea foarte scurtă, în VT, acolo unde se operează frecvent cu această pereche. Primele semnale-s bune, dar să nu fim prea avântați.

Nu mă îndoiesc că Dumnezeu poate și intervine în istorie, dar s-ar putea să fie mai discret decât încercăm noi să-l prezentăm. Țineți cont că deja umblă zvonul prin târg că Iohannis ar fi mason, cum mai rămâne atunci cu binecuvântarea? Trece sau nu trece de loja masonică?

Lepădarea de orice-i sfânt

Am văzut destule cazuri de inși care, cuprinși de febra momentului, au renunțat la înaltele lor principii și au început să porcăiască în dreaptea și în stânga pe oricine nu vota ca ei. Toți ceilalți erau proști, fomiți, mercenari, dobitoci etc.

Am fost ispitit să zic că aceasta este măsura spiritualității fiecăruia dintre noi și că acest context politic este doar mediul care scoate din noi ceea ce ne caracterizează dincolo de spoiala de paradă. Dar apoi m-am oprit și mi-am adus aminte că într-un suflet omenesc încap și abisuri de răutate și piscuri de noblețe, că nu rațional ne acceptăm pe noi înșine și ne împăcăm, ci adesea purtăm contradicții ireconciliabile de-a lungul întregii vieți.

Prin urmare, deși e condamnabil felul în care unii au vorbit și s-au purtat cu toată lumea în această campanie electorală, cred că ar merita să găsim contexte în care să ne testăm și noblețea, compasiunea și alte virtuți umane și creștinești.

Nu te poți supăra, creștin fiind, „ca văcarul pe sat”, tocmai pentru că – cel puțin așa ar trebui să fie – știi câte parale poate face un om, dar și că fiecare suflet este deosebit de valoros. Așa că beștelelile disprețuitoare și porcăielile umorale nu își găsesc locul în această paradigmă.

Vă propun un exercițiu: de câte ori nu v-ați regăsit într-o ieșire virulentă a unuia dintre cei din tabăra dumneavoastră doar că v-ați cenzurat pentru că „nu se cuvine”? Însă ați trăit satisfacția că un adversar a fost pus la punct…

Dincolo de toate acestea, nu vreau să furnizez scuze celor care lasă creștinismul la o parte când se apucă să vorbească despre politică (sau să o facă), pentru ca pe urmă să-l îmbrace din nou ca să se poată prezenta la biserică și să-i povățuiască dăscălos pe alții.

E totuna cine iese

Da, într-un anumit sens, pentru creștini e totuna cine iese președinte. Dacă e adevărat că s-au rugat să se facă voia lui Dumnezeu, atunci creștinii pot accepta și un Ponta președinte, așa cum au acceptat un Iliescu în 3 rânduri. Dacă e adevărat că vor binele cetății, se roagă pentru autorități indiferent cine ocupă scaunele cele mai înalte. În aceste sens, nu contează cine iese.

De asemenea, expectativa vigilentă a creștinului nu caută la fața omului. Creștinul va lupta pentru dreptate, pentru adevăr, pentru valorile creștine, pentru principii și pentru drepturile celor oprimați. E drept că sub anumite guverne e mai mult de lucru decât sub altele, dar mereu este ceva de făcut.

Creștinul datorează și ascultare autorităților. Dar tema este una destul de prost înțeleasă, fiindcă a fost aplicată în fel și chip în comunism și post comunism. De la obediența oarbă, la revolta perpetuă. Ar merita o reevaluare temeinică în mentalul teologic evanghelic.

Dar, în toate aceste privințe, lucrurile rămâneau în mare măsură la fel, indiferent dacă câștiga unul sau altul dintre cei doi finaliști.

Nu-i deloc totuna cine iese

Într-un alt sens, nu e deloc indiferent cine iese. Ca lucrurile să fie mai simplu de urmărit, recurg la exemplul extrem: nu se poate ca un creștin să voteze un nazist care îndeamnă la exterminarea altor oameni sau un comunist care crede că Dumnezeu e „opiul” popoarelor.

Există însă și alte grade al acestui spectru, unde lucrurile sunt mai complicate și mai greu de discernut. De aceea, după părerea mea, e necesar ca orice creștin să-și exerseze discernământul inclusiv politic și să aibă mare grijă să nu se amăgească singur: sub pretextul că face cine știe ce faptă foarte duhovniceasă, să voteze, de fapt, din vreun interes meschin. Cred că e unul dintre cele mai dificile teste pentru fiecare individ.

Și încă ceva. Iată că avem un domeniu în care trebuie să facem evaluări etice cu câte date sunt disponibile. Probabil că aici ar trebui să dețină un rol esențial comunitatea unde să se poată decela și cântări ce atârnă mai greu în balanță, pentru că niciodată nu vor fi candidați puri. În principiu, cred că, dacă lucrurile ar fi normale la cap în țară, mai mulți candidați s-ar califica chiar și după o examinare etică.

Alegători și enoriași

Am auzit destui lideri bisericești vorbind cu un fel de condescendență, dacă nu chiar cu dispreț, despre „bloguri”, „internet” (mai precis: „acolo pe internet”, deci undeva departe, într-o zonă gri, dacă nu chiar neagră, o zonă de care ei se delimitează inclusiv prin limbaj). Iată că acolo pe internet se întâmplă lucruri interesante. Dacă e de bine sau de rău, urmează să aflăm.

Dar cred că aceste alegeri trebuie să le spună și liderilor eclesiali că internetul nu e o altă lume (sau din altă lume), ci un spațiu virtual în care aceiași oameni care vin să le asculte predicile intră ca să se informeze, să socializeze, să își caute explicații teologice, să asculte predicile altora, să își exprime părerile inclusiv despre probleme de interes spiritual etc.

Acum internetul nu mai e acolo, ci e foarte aici, dacă mă pot exprima astfel. A devenit parte din viața noastră politică și socială și este parte a vieții noastre religioase. Orice se întâmplă într-un colț al lumii poate ajunge în câteva minute în fața unui utilizator român de internet.

Internetul și FB nu reprezintă infernul de care pastorii și mai-marii bisericilor trebuie să se ferească, ci un mediu pe care trebuie să-l accepte chiar dacă nu-l înțeleg și să se intereseze de ceea ce se întâmplă aici de la cei care se pricep.

Știm deja că nu-i foarte greu să găsești pe internet o predică dacă a fost „împrumutată” de vreun vorbitor care nu a avut timp să se pregătească. Dar sunt și alte lucruri, foarte multe bune, care se întîmplă în acest spațiu. E loc de discuții oneste (uneori tăioase), de interacțiuni la mare distanță, de zbateri și dezbateri.


Responses

  1. Iar trebuie sa te nominalizez la Postarea anului (la premiile Thymos, daca da Domnul sa fie si editia a 8-a)…

  2. […] https://drezina.wordpress.com/2014/11/19/alegerile-pentru-crestini-cateva-observatii […]

  3. „Știm deja că nu-i foarte greu să găsești pe internet o predică dacă a fost „împrumutată” de vreun vorbitor care nu a avut timp să se pregătească.”

    … sau, de exemplu, nu e greu sa verifici anumite dezvaluiri „senzationale” care se includ uneori in predici. de genul „pentru ca Bill Clinton este un imoral acum are SIDA”.

  4. Reblogged this on Daniel Lucescu and commented:
    Crestinii pot avea o perspectiva diferita asupra alegerilor gandindu-ne ca indiferent de cine este ales trebuie sa ne rugam pentru cei de la guvernare, indiferent daca traim in dictatura sau in democratie

  5. In legatura cu faptul ca Johannis ar fi mason, sursele mi se par cam dubioase. Desi masonii sunt mai peste tot in politica (europeana,americana si romaneasca), si probabil e greu sa ajungi acolo sus fara sa ai macar acceptul lor, nu stiu cat de serioase sunt argumentele ca Johannis le-ar apartine. Insa mi se pare ironic faptul ca in campania electorala au aparut simultan doua identitati contradictorii ale lui Johannis: pe de o parte mason, pe de alta parte nazist. Pai din cate stiu eu, masoneria si nazismul nu se impaca nicicum; subiectul preferat al infierarii naziste, dincolo de cel al conspiratiei evreiesti, a fost cel al ocultei masonice…Iar daca masoneria ar fi fost necuratul, nazismul, dusmanul sau de moarte, era mama necuratului…

  6. […] https://drezina.wordpress.com/2014/11/19/alegerile-pentru-crestini-cateva-observatii […]

  7. […] 2014 – Teofil Stanciu: Alegerile pentru creștini (câteva observații) […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: