Pot creștinii să se uite la filmul …xyz?

(Sursa)
(Sursa)

Dacă o astfel de întrebare e pusă de un copil orfan sau dintr-o familie disfuncțională, de un proaspăt convertit care nu prea are repere morale, atunci e destul de legitimă și probabil că merită elaborat un răspuns. Dar individual și personalizat.

Însă dacă e formulată de către orice alt creștin, e consternantă. Și e năucitor că pastori celebri au abordat chestiunea sau că a trebuit scris un articol în presa națională americană pentru a lămuri această dilemă morală.

Un copil dintr-o familie creștină ar trebui să poată discuta astfel de chestiuni cu părinții lui. Dacă nu are cu cine, atunci iată o temă serioasă de meditație! Credincioșii recent convertiți ar trebui să poată discuta cu cei mai maturi decât ei din biserica lor locală. Dacă n-au cu cine, atunci aici avem o bubă și un semn de întrebare!

Ce fel de creștinism cultivăm sau am construit dacă un film ne poate ridica asemenea dileme la care trebuie date răspunsuri din vârful ierarhiei de celebrități? Cum de un mărunțiș ca ăsta ne mănâncă neuronii și ne tulbură discernământul încât musai să apelăm la instanțe morale cu mare notorietate?

Adicătelea, comparați și domniile voastre situația creștinilor din teritoriile controlate de ISIS, unde ei decid dacă mor sau nu pentru credința în Cristos, cu „dilemele” occidentale care au ca subiect central un… film.

După părerea mea, afară de cazul în care răspunsul e dat pentru cei fără discernământ (și care ar trebui să fie cazuri izolate), nu merita consumat timpul și curentul cu un răspuns la asemenea întrebare. Iar faptul că mai mulți pastori s-au aplecat să răspundă ar trebui să fie de natură să ne îngrijoreze.

Consider că răspunsuri la întrebări de acest tip întrețin o formă de infantilism moral și spiritual, de vreme ce totul trebuie să vină „de sus”, de la „capetele luminate”. Singura circumstanță atenuantă ar fi aceea că autorii răspunsurilor au mizat pe celebritatea filmului ca să atragă puțin atenția asupra altor pericole.

Unde mai pui că, dacă te încumeți să răspunzi la asemenea întrebare, trebuie să mărturisești implicit sau explicit fie că ai urmărit respectivul film/serial, fie că ți-e complet străin. Dacă nu l-ai urmărit, atunci ar fi logic să nu-ți dai cu părerea. Iar dacă l-ai urmărit, însuși acest fapt deja contrazice un eventual răspuns negativ dat enoriașilor. De ce tu poți, dar ei nu?

Teama mea e însă că întrebarea e considerată foarte serioasă de către suficient de mulți creștini. Iar răspunsul a fost dat cu toată seriozitatea (nu degeaba un pastor celebru a răspuns în vreo 12 puncte, cu versete la fiecare).

Ceea ce denotă deja o mentalitate, o cultură. Iar această mentalitate este înfricoșătoare, fiindcă discernământul moral și spiritual pare să fie apanajul unor elite care descind periodic din înălțimile lor ca să lămurească și pentru dezorientați cum se iau deciziile, inclusiv cele mai banale.

Unde sunt mecanismele care ar trebui să fi intrat în funcțiune pentru o decizie matură și pentru o asumare a deciziei? Unde sunt automatismele binefăcătoare (deprinse în timp) care ajută omul să umble pe calea cea dreaptă? Unde sunt călăuzirea și iluminarea individuale care ar trebui să funcționeze în viața credinciosului?

Nu cumva astfel de „dileme” contrazic, de facto, mare parte din teoria și teologia cu toți termenii pompoși și toate distincțiile morale rafinate pe care brodează predicile și cărțile bine vândute? Ce rost mai are să discutăm despre evoluție spirituală și despre dezvoltarea caracterului unui creștin, dacă un film devine piatră de încercare?

Dacă ar fi vorba despre o situație absolut inedită, atunci am avea scuza că n-am mai trăit ceva similar. Dar vorbim despre un film, adică despre chestia aia care se fabrică de mai bine de 100 de ani și în care, pe aproape întreg parcursul istorie sale, nuditatea, viciile, înjurăturile și răul prezentat ca dezirabil au fost teme aproape omniprezente.

Deci după mai bine de un secol suntem tot în același stadiu? Înțeleg să se discute despre ideile filmului, despre filosofia din spatele lui, dar n-ar trebui să fie deja clar pentru fiecare dacă se uită sau ba la un anumit film? Sau chiar atât de tardiv reacționează anticorpii spirituali în această chestiune?

După cel puțin cincizeci de ani de divertisment facil (furnizat prin televiziune) și relativ accesibil nu s-a rezolvat încă problema criteriilor de selecție a ceea ce merită vizionat sau nu?

Atât de amnezici am devenit încât nu putem folosi nimic din istoria mai îndepărtată sau mai recentă a Bisericii (sau a bisericii) pentru o „dilemă” efectiv banală? Fiecare generație musai să repete toate erorile pe cont propriu fără să fie capabilă să comunice măcar cu precedenta?

Și luați seama că nu discutăm despre o decizie de viață, ci despre una legată de selecția tipurilor de divertisment!

Anunțuri

25 de gânduri despre “Pot creștinii să se uite la filmul …xyz?

  1. „Consider că răspunsuri la întrebări de acest tip întrețin o formă de infantilism moral și spiritual, de vreme ce totul trebuie să vină „de sus”, de la „capetele luminate”. ”

    pai nu-i asa? ei sunt pastorii, noi suntem turma. e mai usor sa iei totul de-a gata decat sa-ti bati capul cu dilemele vietii de zi cu zi. lasa ca se ocupa altul.
    nu cred ca este doar infantilism moral si spiritual, este si o lipsa de educatie si spirit critic. daca nu esti in stare sa faci diferenta intre o alegorie si o intamplare reala, daca nu esti in stare sa spui „da, sunt de acord cu ideea generala, chiar daca au fost 2-3 detalii care mi se par gresite”, atunci te frigi de 2-3 ori si apoi stai in banca ta si-ti iei ideile de-a gata.

    „Singura circumstanță atenuantă ar fi aceea că autorii răspunsurilor au mizat pe celebritatea filmului ca să atragă puțin atenția asupra altor pericole.”

    sau sa castige ceva notorietate si audienta. din pacate sunt oameni care critica o opera (si folosesc termenul in sens general) de arta si in necunostinta de cauza, bazandu-se doar pe titlu. am ascultat un pastor foarte revoltat de serialul „Neveste disperate” (la mare moda in urma cu circa 10 ani). de fapt il deranja titlul, ca la serial nu se uita. pai… asa hai sa laudam dupa titlu sau cateva secvente sau fraze scoase din context, ce sa ne mai batem capul cu vizionarea/citirea sau intelegerea. daca-i cu Noe e bun, daca-i cu vrajitori e satanist, simplu.

    o intrebare mai grozava este
    http://www.reuters.com/article/2013/07/06/us-pope-cars-idUSBRE9650CU20130706

    pot crestinii sa aiba BMW nou, sau trebuie sa se multumeasca cu Logan la mana a doua? dileme, dileme…

    daca e s-o luam 100% drept, orice film artistic este o minciuna, si un crestin nu ar trebui sa se uite la asa ceva. exceptie fac cele bazate 100% pe fapte reale, care mai degraba se apropie de documentare sau recreeri. dar si in recreeri actorii mint, pretinzand ca sunt alte persoane, deci nu ar trebui sa ne uitam decat la documentare, si acelea doar filmate (secventele generate de calculator sunt, de asemenea, minciuni).

    • Literalismul… ne omoară 🙂 Da, nici literatură n-ar trebui să citim, că toată e minciună. Dar am auzit acest argument invocat cu toată seriozitatea.

      Știu despre chestia cu papa și atuomobilul. Oricum, Francisc e deja de stânga (pe lângă faptul că e sigur mason și anticrist), pentru că s-a legat de cei bogați și i-a adus în discuție pe cei săraci.

      • Ca sa luptam impotriva ,,minciunilor” de acest gen le propun exigentilor tot ce tine de Reality Show: sex cu camera ascunsa, accidente surprinse pe camerele de supraveghere, impuscaturi si executii filmate … Ca sa vorbim de adevarul pur, sa inlaturam complet minciuna. E deja plin net-ul de scene din astea reale, rupte din viata …

        … Na ca m-am dat de gol … 🙂

        • „reality show” este ceva pervers, in opinia mea. e ca si cum ai sta toata ziua si ai trage cu ochiul la ce face vecinul in casa. plus, nu cred ca am vazut o astfel de emisiune care sa aiba un minim de valoare culturala sau educativa. in plus, asupra multora dintre ele sunt suspiciuni serioase ca ar fi de fapt regizate, iar anumite televiziuni (Kanal D, de exemplu) chiar au fost nevoite sa recunoasca ca ceea ce prezentau erau de fapt fictiuni.

          • Sigur ca da. Am dat exemplul ca pe o ironie.

            Intr-o acuplare cu camera ascunsa sau o bataie intre doua clanuri nu-i nimic cultural. Dar e viata, nu-i ,,facatura” in sensul abordat mai sus. In timp ce un film artistic, tot in acelasi sens, poate fi considerat de unii minciuna si atat. Cultura mare e ,,minciuna” in timp ce ,,Reality Show” nu e. La o astfel de concluzie poate duce o viziune stramba asupra ideii de adevar.

            Iar legat de realitatea ,,falsa” din unele spectacole tip Reality Show arata totusi popularitatea de care se bucura astfel de programe in publicul larg, apetenta acestuia pentru ,,adevarul adevarat”.

            Eu prefer ,,minciuna” unui film de Tarkovski. Sau a unei nuvele de Poe.

          • de la Tarkovski nu am vazut decat Calauza si Solaris. primul mi-a placut, dar Solarisul cu George Clooney mi s-a parut mai inchegat. daca ziceai Kurosawa, alta era treaba.

      • aia cu papa si automobilul e asa, un exemplu recent. intrebarea a fost pusa in repetate randuri in america, cu aplicatii catre crestinul de rand.

  2. Teofil, iar pui problema doar cum iti vine tie la mina, adica… reactiv.

    Adu-ti aminte de intrebarea pe care am pus-o eu lui Miroslav Volf la Bucuresti, daca CULTURA (mersul lumii) nu e un pericol mult mai mare decit politica sau alt aspect controversat al societatii. Caci daca nu exista punct de vedere critic, tinerii de 15-18 ani, care vad atitea filme americanoase, sint victime.

    Nu e vorba doar de… divertisment.

    Si iar ai ceva cu predicatorii?

    Daca da, atunci, cred ca stii prea bine, si eu am ceva cu tine!

    • Nu, Aline, n-am ceva cu predicatorii de data asta. Dacă e să vizez ceva e mai degrabă nevoia de „descentralizare” a instanțelor morale tocmai pentru că și eu cred că influența culturii este mult mai subtilă și mai periculoasă. Tocmai de aceea mi s-ar părea normal ca pentru un film să nu trebuiască neapărat să ajungem până la papa, ci să putem discuta cu parohul nostru, iar dacă el nu se pricepe, atunci măcar niște principii generale să dea. Pe urmă, n-ar fi rău să existe cineva care se pricepe la filme (și adesea sunt astfel de oameni), iar ei să fie cunoscuți de parohul cu pricina.

      Teama mea e că lecțiile venite „de sus”, din sferele notorietății tot nu rezolvă problemele noastre de la firul ierbii, iar unul dintre motivele pentru acest eșec este acela că distanța e atât de mare între cei de sus și cei de jos încât nu are cum să funcționeze relația aia de ucenicizare, cum se numește în termeni creștini.

      Ca să rezum: mi se pare de preferat să existe mai mulți „critici de film” care să evalueze aceste producții după principiile etosului creștin și ei să fie creditați și incluși de către cei din vârful ierarhiilor celebrității între reperele ce pot fi consultate.

      Abordarea asta centralizată ridică (cel puțin în mintea mea) multe întrebări neliniștitoare. Nu mă deranjează deloc faptul în sine că un pastor/predicator celebru abordează un subiect legat de entertainment, dimpotrivă. Ce mi se pare problematic e sugestia că între enoriașul din Dragoslavele și specialistul hiper-ocupat din SUA nu mai e nimeni capabil să dea un răspuns la o dilemă care, totuși, nu se ivește pentru întâiași dată în spațiul creștinătății.

      • Ah, cite chestiuni de abordat…

        Deocamdata, ma voi referi doar la citeva:

        A. DE ACEEA am insistat, inclusiv in privinta ta, asupra necesitatii relationari,i a retelei, a solidaritatii cu cauze majore.

        Nu pastorii trebuie sa faca de toate, ci… biserica. Si nu fiecare biserica, ci… bisericile.

        Viata a ajuns atit de complicata si cu un ritm rapid de „progres” incit NIMENI nu isi poate permite decit un spatiu ingust de manevra.

        Apreciez ca nu te-ai ratoit la mine. Dar nu mi-am schimbat opinia ca ai luat-o pe urmele Patratosului si ale lui Vaisamar. In ceea ce priveste lipsa de apetenta (de timp, daca vrei) pentru relationare si incrincenarea pe domenii inguste si nu manifestati interes pentru nodurile retelei evanghelice.

        Marius Cruceru zicea ca ajuta si el cumva Marsul pentru viata (si apoi a zis ca iarasi s-au facut de rusine evanghelicii din Oradea; CARE? Dupa atitea eforturi, meritam sa fim bagati toti la gramada?), anul trecut a si aparut in uniforma de biciclist.

        Dar nu ASTA trebuia sa faca el, ci sa convinga niste colegi pastori de importanta prezentei LOR la astfel de manifestari publice.

        Valentin Fat scrie despre ce NU ar vrea sa vada pe Facebook. De ce nu scrie despre CE ar vrea sa vada?

        Si tu ai atitea articole care abordeaza, cu un inteligent spirit critic, chestiuni din mediul evanghelic pe care il cunosti. Dar ai mai putine articole care sa fie luari de pozitie MANIFEST, care sa ii incurajeze pe altii, sa ii faca sa-si dea seama fiecare de locul lui in retea.

        Atomizarea / ghetoizarea societatii romanesti post-decembriste e evidenta.

        Si ne mai miram ca se pierd documente la ministere, ca se incalca legea (de catre… judecatori!), ca politistii nu aplica amenzile, ca se sparge asfaltul nou pentru alte lucrari (unde nu-i cap vai de picioare).

        Daca in societatea seculara chestiunea relationarii, a nodurilor retelei societatii e foarte importanta, in ceea ce priveste perspectiva spirituala, chestiunea relationarii, a nodurilor retelei e de importanta vitala.

        Prin argumentul pe care il aduci (cu exemplul crestinilor in pragul mortii) te incriminezi singur (cel putin in fata mea) – doar atit ai de gind sa faci pentru societatea in care va creste fiica ta si in care vor exista bisericile evanghelice? Sa te legi de chestiuni care devin secundare in fata exemplelor extreme?

        Vrei sa ingrosi numarul masei de evanghelici oradeni care sint lipsiti de viziune si de implicare activa in razboiul spiritual?

        Pina nu scrii articole (bune) in presa locala (si in cea nationala) nu ma convingi cu articole doar pe blog in care te legi de predicatori. (CITE predici asculti intr-o luna?)

        Nici macar nu faci efortul de a cistiga vizitatori care sa citeasca chestiunile pe care le pui in discutie.

        Nici 300.000 de vizite?…

        OBROC!

        • Da, subscriu la ideea ta cu rețelele și cu importanța prezenței publice. Există lucruri care pot fi făcute și unele chiar se mai întâmplă. Lasă-mă să fiu enigmatic deocamdată.

          Cât privește vizitatorii, n-ai remarcat că am crescut într-un singur an cât în 3 anteriori? 🙂

      • criticii de film evanghelici ar trebui sa fie niste persoane cu o educatie foarte solida si foarte multe vizionate pentru a putea fi credibili. adica tocmai ca un critic de film „standard”. pana si aceia mai au problemele lor: de la atatea filme vazute ajung sa nu le mai placa decat chestii socante sau obscur-plictisitoare, pentru ca ideile in filme se cam repeta. rezultatul e ca filme din „noul val romanesc” ajung sa fie foarte laudate, dar oamenii nu vor sa le vada. deci nu cred ca „critici de film” in sensul strict profesional ne trebuie. adica ar fi buni, dar macar niste oameni cu ceva cultura in domeniu ce trece mai departe de „Isus din Nazaret”, „Qvo Vadis” si „Ben Hur” – filme bune, nimic de zis, dar sunt 100% sigure pentru crestini, si nu de aici apar dilemele. si aici intervine problema: la ce vigilente aud ca sunt in unele biserici, o asemenea persoana, daca i s-ar face reclama, ar putea fi usor criticata pentru ca „se uita la filme de-alea in loc sa faca studiu biblic si ore de rugaciune”.

        eu cred ca problema se va rezolva in timp odata cu generatiile noi de evanghelici, care vor fi crescut intr-o lume in care un film nu e neaparat ceva ce se vede pe ascuns la „video”, si care au dat destul cu capul prin pragurile de sus si de jos ale internetului ca sa poata povatui pe altii mai mici decat ei. pana la urma asta este rezolvarea: relationarea pe orizontala. arta este ceva foarte subiectiv, si daca unui „mai-mare” nu-i place o anumita opera nu inseamna obligatoriu ca aceasta nu este buna.

        • Ridici probleme legitime.

          Cât privește noile generații de evanghelici, cred că vor avea de luptat o vreme să-și culeagă niște criterii pe care să le articuleze atunci când le va veni rândul să îi îndrume pe alții (pe copiii lor, de pildă). Asta pentru că generațiile anterioare au preferat adesea un autism cultural aproape total.

  3. Am dat un like comentariului lui Alin Cristea (am vrut sa se stie asta) ! Am stat in cumpana putin pentru ca e un comentariu destul de agresiv dar nu pot sa nu-i dau dreptate : psihologic vorbind, inainte de-a ,,mustrului” pe cineva trebuie sa-i scoti in evidenta partile pozitive , altfel nu exista cale de indreptare ! Cel in cauza isi va zice , spontan o va face , : Asta doar raul il vede in mine ? O persoana neutra , martora la ceea ce se petrece , isi va pune aceeasi intrebare !

    Trebuie pornit de la frumos spre urat , intotdeauna asa trebuie facut , ca sa ai la ce sa te intorci ……………….

    …………………dreapta socoteala …………………………………. Ce-mi place aceasta ultima expresie ! Poate de-aceea o folosesc de cate ori am ocazia , cuprinde in ea toata psihlogia creatiei … Si nu sunt decat doua cuvinte … Fascinant !

  4. Mărturisesc că pentru mine acest articol al tău e incitant dar m-a lăsat din start cu câteva nedumeriri.
    Cu toate că urmăresc blogosfera evanghelică nu am pretenția că citesc toate blogurile și toate postările de pe blogurile evanghelice.
    Astfel stând lucrurile nu știu despre ce păstori este vorba când tu zici că: ”e năucitor că pastori celebri au abordat chestiunea” și aștept linkuri de la tine sau de la oricine altcineva care citește blogul și știe despre ce e vorba. Doresc asta pentru ca să înțeleg…
    Apoi tu mai zici: ”Ce fel de creștinism cultivăm sau am construit dacă un film ne poate ridica asemenea dileme”
    Aș dori să știu dacă te referi la un film anume și care e acesta și asta tot ca să pot înțelege despre ce e vorba nu de alta dar dacă nu înțeleg aceste două aspecte pur și simplu nu pot merge mai departe cu lectura articolului.

    • Corneliu, am lăsat intenționat afară referințele specifice, fiindcă am vrut să evidențiez o paradigmă care îmi pare distorsionată. Trimiterile erau la pastori din exterior (de pildă, Piper), foarte vizibili, care se apleacă înspre chestiuni ce țin de alegerea dacă să mă uit la un film sau nu.

      Ar fi două chestii de spus:
      1. Cred că nu e normal și sănătos să așteptăm de la celebrități răspunsuri, ci ar fi bine dacă le-am obține în „rețeaua” locală, cum zice Alin.
      2. Dacă tot se abordează chestiunea filmelor, atunci e mai realist să pleci de la premisa că multă lume oricum le vede și că, la urma urmei, trebuie discutate ideile ce infuzează acele filme. Deci miza nu e pe „să mă uit/să nu mă uit”, ci pe „ce înțeleg din ce văd”.

      • Mulțumesc pentru răspuns.
        Am lipsit ceva vreme din blogosferă, acesta fiind unul din motivele pentru care răspund cu așa mare întârziere.
        Am să mă gândesc la cuvintele tale și am să meditez.

  5. se pare ca pe unii oameni o simpla referinta la Biblie ii face sa consume orice, fara discernamant. apoi se plang ca „le e rau”.

    http://www.imdb.com/title/tt2918436/reviews?ref_=tt_urv

    in acest moment sunt doar 2 comentarii acolo, insa ideea principala, in caz ca se vor pierde intre cele ce vor urma, este urmatoarea: un om s-a dus sa vada filmul „The Lazarus Effect” crezand ca este despre Lazar, personajul biblic (eu am crezut ca este ecranizarea romanului omonim al lui Frank Herbert, pana am citit descrierea). un al doilea l-a apostrofat, spunand ca nu e mai bun decat bunica sa, care a mers sa vada „Deliverance” crezand ca este o poveste biblica („deliverance” inseamna „mantuire”).

    atentie, cartea aceasta nu este de fapt o alta traducere a Bibliei!
    http://www.amazon.com/Jamsas-Programmers-Bible-Kris-Jamsa/dp/0766846822

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s