Pot creștinii să se uite la filmul …xyz?

(Sursa)
(Sursa)

Dacă o astfel de întrebare e pusă de un copil orfan sau dintr-o familie disfuncțională, de un proaspăt convertit care nu prea are repere morale, atunci e destul de legitimă și probabil că merită elaborat un răspuns. Dar individual și personalizat.

Însă dacă e formulată de către orice alt creștin, e consternantă. Și e năucitor că pastori celebri au abordat chestiunea sau că a trebuit scris un articol în presa națională americană pentru a lămuri această dilemă morală.

Un copil dintr-o familie creștină ar trebui să poată discuta astfel de chestiuni cu părinții lui. Dacă nu are cu cine, atunci iată o temă serioasă de meditație! Credincioșii recent convertiți ar trebui să poată discuta cu cei mai maturi decât ei din biserica lor locală. Dacă n-au cu cine, atunci aici avem o bubă și un semn de întrebare!

Ce fel de creștinism cultivăm sau am construit dacă un film ne poate ridica asemenea dileme la care trebuie date răspunsuri din vârful ierarhiei de celebrități? Cum de un mărunțiș ca ăsta ne mănâncă neuronii și ne tulbură discernământul încât musai să apelăm la instanțe morale cu mare notorietate?

Adicătelea, comparați și domniile voastre situația creștinilor din teritoriile controlate de ISIS, unde ei decid dacă mor sau nu pentru credința în Cristos, cu „dilemele” occidentale care au ca subiect central un… film.

După părerea mea, afară de cazul în care răspunsul e dat pentru cei fără discernământ (și care ar trebui să fie cazuri izolate), nu merita consumat timpul și curentul cu un răspuns la asemenea întrebare. Iar faptul că mai mulți pastori s-au aplecat să răspundă ar trebui să fie de natură să ne îngrijoreze.

Consider că răspunsuri la întrebări de acest tip întrețin o formă de infantilism moral și spiritual, de vreme ce totul trebuie să vină „de sus”, de la „capetele luminate”. Citește mai mult »