Postat de: Teofil Stanciu | 04/09/2014

Butoiul cu fericiri

if God wants us happy then why is there a problem with

(fragment dintr-o scrisoare a unei femei gay)

…ziua când devin „martiri” este cea mai fericită zi din viață…
numai Allah poate da asemenea fericire

(parafrază după declarațiile familiilor și ale „martirilor” islamiști)

Da, un titlu mai șugubăț, pentru că prea se vorbește sobru despre fericire. Prea se ia în serios idealul suprem al fericirii. Și nu cred că de la constituția SUA ni se trage. Poate că aia-i doar un simptom. Atât de serios a ajuns acest subiect, că și Dumnezeu e tras la rindea în funcție de capacitatea de a ne face sau nu fericiți. Asta pare cea mai grozavă superputere pe care trebuie să demonstreze că o are.

Ca să nu-I cerem demisia pe motiv de insensibilitate, am văzut că se practică să decretăm din start că Dumnezeu ne vrea fericiți. God wants us to be happy! Dacă nu vrea asta cu orice preț, atunci e un Dumnezeu rău, de care n-avem nevoie și ar face bine să se conformeze așteptărilor.

Pentru ca viața să-și păstreze nuanțele rozalii, iar creștinismul să nu rămâie repetent la capitolul fericirii (unul dintre cele mai în vogă!), se subînțelege, de comun acord, că e mai bine ca sub acest cuvânt – fericire – să lăsăm spațiu de manifestare pentru imaginația fiecăruia.

Iar dacă Dumnezeu ne vrea fericiți, așa cum deja am stabilit și nu revenim asupra deciziei, atunci musai să-și pună ștampila peste toate fanteziile pe care le aruncăm în butoiul etichetat cu fericire, fantezii despre care vom spune că sunt condițiile noastre pentru a deveni cu adevărat fericiți, împliniți – că vom atinge maximul potențialului nostru uman.

Adesea, îndemnurile de convertire la creștinism sunt livrate la pachet cu ferme promisiuni de fericire și aici, și dincolo. Cum ce fel de fericire? Aia după care tânjești tu și care reprezintă totodată suprema treaptă a dezvoltării personale și desăvârșirea ultimă a realizării sinelui.

Mai explicit sau mai moșmondit, se întâmplă nu foarte rar ca aceasta să fie sugestia din subtextul promisiunilor prin care creștinismul e făcut mai apetisant. Păi, ce fraților, nu avem noi o fericire care să dea de pământ cu toată gândirea pozitivă și cu toată rațiunea de a fi a literaturii „motivaționale” sau de „dezvoltare personală”?

Vreți sănătate? Avem garantată. Vreți huzur? Numai să vă imaginați culoarea mașinii și suprafața utilă a casei. Vreți celebritate? Se poate aranja și asta. Creștinismul vă poate facilita acum accesul la toate chestiile la care ați râvnit de-o viață, iar peste toate (peste toate??) vă garantează și o conștiință ușoară! Beat that!

După cum spuneam la început, nu pot trata subiectul într-o cheie prea sobră, fiindcă ne dilim cu toții dacă ne luăm atât de în serios pe noi și/sau fericirea noastră.

Fără-ndoială, Biblia vorbește despre fericire și propune niște rețete, dar care sunt cam… nasoale. Atât de nasoale încât, pe vremea comuniștilor (când puteau fi fericiți pentru că erau prigoniți), cel puțin creștinii evanghelici sigur se rugau pentru „vremuri de libertate”. În loc să-și trăiască fericirea.

Ca să fiu cinstit, trebuie să admit că în VT există o mai mare preocupare pentru fericirea individuală (sau națională) și o imagine destul de tihnită a fericirii. Însă NT basculează inclusiv fericirea în zona sacrificiului, a relației în care „e mai ferice să dai decât să primești”. Iar fericirea adevărată, deplină, ține de lumea de apoi în primul rând și e intrinsec legată de prezența lui Dumnezeu (nu a recompenselor).

O fi eroarea mea de lectură, dar rețetele biblice din textele clasice ale fericirii (Matei 5, Luca 6) par să meargă în direcția opusă trendului actual. În esență, în loc să se asocieze cu afirmarea de sine (care pare o componentă esențială a fericirii contemporane), se asociază mai degrabă cu „lepădare de sine” (ca să folosim sintagma consacrată).

Nu se poate contesta că ar exista o fericire a bunăstării spirituale, o fericire în Dumnezeu, dar această fericire nu este nicăieri garantată tuturor în fiecare moment și, mai ales, ea e doar un corelativ, atunci când survine în lumea de sub soare, niciodată un scop în sine.

Pentru a găsi fericire în creștinism, cel mai probabil e că nu trebuie s-o cauți deliberat și programatic. Mă gândesc la fericirea lui Francisc din Assisi, la cea a lui Wurmbrand din închisoare, la Jurnalul fericirii lui Steinhardt.

Senzația mea e că ceva nu e în regulă atunci când creștinismul este prezentat ca un fel de nivel avansat al efortului de realizare personală unde toate fericirile musai să aibă loc și să se împlinească exact așa cum sunt proiectate de fiecare individ.

Nu văd ce legătură ar putea fi între o fericire înțeleasă mai ales ca o împlinire a plăcerilor și chiar a nevoilor elementare și creștinism. Creștinii din Irak ar avea mare nevoie de multe lucruri fundamentale, dar nu le au. Ba încă mai și plătesc cu viața. Mă îndoiesc că un creștin occidental foarte interesat de propria fericire ar râvni la soarta celor din Mosul, de pildă.

Așadar, întrebarea despre existența fericirii în creștinism poate fi privită ca o măsură de precauție care să-i garanteze individului nu trebuie să renunțe care cumva la aspirațiile lui. Că se poate realiza și împlini chiar dacă devine creștin sau dacă îmbrățișează credința în numele căreia a fost botezat (pentru cei botezați de mici).

Dacă criteriul de validare al unei religii sau confesiuni e capacitatea acesteia de a garanta accesul la fericire, atunci și islamul e la fel de valabil. Într-un documentar despre fundamentalismul islamic, familiile „martirilor” (a se citi: sinucigașilor care se detonează), psihiatri, sinucigașii înșiși în înregistrări dinaintea momentului fatidic sau sinucigași ratați declară într-un glas că ziua morții e cea mai fericită zi din viața lor. Și că numai Allah poate oferi atâta fericire. Deci, dacă asta-i miza principală, se poate opta și pentru fericirea musulmană.

Există fericire în creștinism? Eu aș răspunde astfel: există fericire în afara creștinismului? Dacă da, și omul asta caută, atunci ce nevoie mai are de creștinism? La ce-i mai trebuie credința în Dumnezeu?

Și totuși… cred că există fericire și în creștinism. Dar, cum am încercat să argumentez, e un corelativ. Iar pentru a ajunge la vreun soi de fericire, s-ar putea ca multe dintre condițiile inițiale să se schimbe fundamental. Alegerea mi se pare simplă și extrem de complicată totodată: dacă se urmărește în primul rând fericirea, atunci trebuie schimbat Dumnezeu ca să se potrivească cerințelor. Dacă nu, atunci cel mai probabil fericirea nu are cum să fie un scop în sine, iar condițiile ei de realizare (atunci când survine) să nu fie cele ce presupun afirmarea de sine.


Responses

  1. Reblogged this on Romania Evanghelica.

  2. ai uitat sa spui ca, pentru cei ce urmeaza cursurile unor institutii de invatamant, crestinismul (sau pocainta) ofera note mai mari. asta am auzit-o intr-o evanghelizare de strada facuta de niste tineri in urma cu multi ani.

    toata problema, ca in multe alte cazuri, porneste de la definitia „fericirii”. fericirea crestinului se suprapune numai partial cu fericirea „lumii”. pana si in culturi diferite exista idealuri de fericire diferite. uneori nu stii ca ceva te face fericit pana nu experimentezi acel lucru (vezi cazurile de oameni care devin parinti cam fara voia lor, si apoi isi dau seama ce fericiti sun).

    • Și numai asta dacă am lua în considerare (fericirile încă necunoscute), și tot ar trebui să fim mai precauți cu proiecțiile fericirii noastre întru credință.

  3. […] răului Tiberiu Orăşanu – Gherla (Zarca), 2 August 1964 Cu drezina (Teofil Stanciu) – Butoiul cu fericiri Şi poezia lor… Adrian – Palma Gabriela – […]

  4. Fericire in crestinism inseamna ca toata viata sa te straduiesti sa iubesti , sa inveti sa iubesti mai intai , si intr-o iubire sa imbratisezi toata creatia lui Dumnezeu ! Nu poti sa-L iubesti pe Dumnezeu daca n-ai drag de ceea ce-a plamadit El : o floare , un copac , un tril de pasare , un raset de copil , o gluma mucalita , un om care se lasa mai greu iubit ! Chiar durerea pe care-o simti din cand in cand tot in iubire trebuie privita ! Iubind , in iubire ajunge sa se topeasca tot raul acestei Lumi, si uimit constati ca toate au fost create ca fiind bune , ca raul existent e doar o iluzie , ca toti oamenii sunt sfinti doar ca nu inteleg inca … Rugaciunea lui Hristos de pe Cruce , astfel capata un alt inteles : ,,TATA , IARTA-I CA NU STIU CE FAC !”

    Chiar nu stim ce facem , pentru ca nu stim sa iubim ! Iubim pentru ca din Iubire suntem facuti doar ca ceea ce simtim ne consuma zi de zi intr-un dualism perpetuu a luptei dintre bine si rau … Acceptand raul ca parte a existentei , fiindu-ti frica de acest rau , invatand sa lupti cu el , admiti intr-un fel limita puterii divine pentru ca sufletul tau nu poate sa inteleaga cum de s-a putut strecura raul in Creatie , cum de a scapat Dumnezeu fraiele din mana? Daca nu le-a scapat , cum de a ingaduit ? Nu era sigur de creatia Sa , ii trebuia o garantie ca sa vada daca e buna sau toti facem parte dintr-un joc , ca-n Legendele Olimpului ? Te antrenezi sa lupti impotriva raului , il vezi la tot pasul , si esti fericit ca nu esti ca ceilalti ! Unde e Dumnezeu si purtarea Lui de grija intr-o asemenea gandire ? Din pacate , in mintea ta , El a pierdut razboiul pentru ca tu te pregatesti de lupta cu sarg … pentru a-l invinge pe cel rau ! A fost invins doar ca iluzia nu te lasa sa vezi … Trebuie doar sa inveti sa iubesti , doar asa vei intelege … Toata Biblia e comprimata in acest cuvant imperativ : IUBESTE !!!

    • Știu mai mulți care n-ar fi de acord cu tine. Dar discuția pe aici pe undeva ar trebui purtată. Chiar dacă iubirea ar trebui redefinită puțin (față de felul în care e percepută azi) și mai temperată cu încă vreo câteva virtuți ce o însoțesc în mod obligatoriu (dacă e să existe în sfera accidentată a sufletelor omenești coruptibile).

      • Si eu stiu o ,,hoarda” care nu-i de-acord cu mine ! Intentionat am ales cu grija cuvantul ,,hoarda ” , nu necesita explicatii suplimentare !

        In ceea ce priveste iubirea, perceptia ei contemporana , rationala sau subliminala , este de ,,eros ” ! ,,Agape ” sta mirata undeva intr-un colt si nu-ntelege …. de ce oamenii nu o iubesc ? De vina este lupta pentru ciolan : casa mea , femeia mea , copiii mei , averea mea …….ufffff…… si in final , biserica mea !

        Clar , nu , ca buna ziua ! Upppsss … Oare se mai da buna ziua ? La oras doar daca ne cunoastem !!! Atunci ….nu e clar !

  5. Ce este fericirea?
    Ce este adevărul?

    Energii necreate ale Lui Dumnezeu? Atunci ele pot fi şi în afara sistemului creştin. (Doar nu tot binele este înghesuit la noi. Ca noi să aruncăm din traistă la cei nefericiţi şi minţiţi. Ca noi să împărţim din prea plinul inimii noastre. etc)

    De ce cei care vor fericirea sunt nefericiţi?
    De ce cei care vor adevărul, sfârşesc în minciună?

    O fi Dumnezeu nedrept?

    Poate că suntem toţi în deşert şi ne imaginăm zăpezile de altă dată. Şi toţi fugim spre fata morgana cu zăpezi nesfârşite dar sfârşim însetaţi, copţi, arşi de soare şi murim nepricepând.

    Profeţi mincinoşi peste tot. Ecleziastul în raft prăfuit. Jertfa doar pe cruce pentru Fiul.
    Noi la plajă pe şezlong. Noi cu maşini de lux. Noi cu geamantanul doldora de ştiinţă neconvenţională şi paraîmbârligătoare.

    Ce rost are să întrebăm de rostul bogăţiei dacă noi vrem conturi babane în bănci?
    Ce rost are să întrebăm de fericire dacă noi suntem egoişti?
    Ce rost are să întrebăm de adevăr dacă noi vrem să ştim cum să-l ascundem mai bine?

    De ce vă citesc dacă nu mă implic? De ce scriu dacă nu lucrez?

    Sunt trist ….😦

  6. Blogurile în sine sunt intrigante. Poţi vede inima omului. Vistieriile sale.

    Şi mi-e frică.

  7. […] Butoiul cu fericiri […]

  8. […] 2014 – Teofil Stanciu: Butoiul cu fericiri […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: