Triste jucării care ne fac să râdem

Robin Williams, by Eva Rinaldi (sursa)
Robin Williams, by Eva Rinaldi (sursa)

Moartea unei vedete în condiții neobișnuite e adevărată mană cerească. Tabloidele îi dezgroapă trecutul, îi inspectează cazierul, fac teste de paternitate, îi cercetează istoricul medical, îi scormonesc prin jurnale, îi citesc în astre, îi vânează familia până la a treia și a patra spiță de rudenie. Doar-doar s-o găsi ceva mai senzațional.

Dacă am crede că numai tabloidele se reped asupra unei prăzi așa valoroase, ne-am înșela, fără-ndoială. Sinuciderea lui Robin Williams are suficiente ingrediente încât să atragă și alte tipuri de exploatatori.

Pe cadavrul lui abia răcit se testează fel și fel de teorii în vogă. A fost alegere? A fost curaj? A fost lașitate? A fost o fatalitate? A fost un gest premeditat? Poartă omul vreo răspundere? Îl absolvim de orice vină? Etc.

Odată mort, starul e la fel de material didactic și pentru unii creștini, care-și pot testa pe cheltuiala lui teoriile privitoare la viața de apoi și la păcat. E folosit ca studiu de caz ilustrativ.

Există și experți în destinul veșnic al oamenilor care știu precis unde s-a dus Robin Williams sau Philip Seymour Hoffman. Unii parcă abia așteaptă să li se confirme teoriile lor hiperspiritualizate, ca să mai trimită o celebritate pe fundul infernului.Citește mai mult »

Reclame