Fluierături (artistice) în biserică

Ce a vrut poetul să spună? 😉 Probă grea, dacă-ți „pică” la prima vedere.

Ar trebui precizat că piesa a fost interzisă de cenzura comunistă, deci pe atunci a fost și scrisă. Câteva trimiteri sunt destul de străvezii, însă există părți încifrate. Cine se încumetă la o analiză pe text? 🙂

Am încercat o transcriere „după ureche”. Dacă auziți mai bine, dați-mi de știre.

Ce-o să ne facem, Doamne, cântatu-i tot mai scump?
Tot mai puțini ereteci și visători pe drumuri.
Lanuri de cruci dau buzna în lanuri de porumb,
Nu-s cântece, ci, iată, din pruncii orbi ies fumuri.

Dă-mi, Doamne, totul numai pe din două,
Spânzurători cu funie de maci,
Iubite credincioase doar când plouă
Și libertate ghemuită-n saci.

Prunc desuet prin spartele artere,
Tramvaie roșii curg spre-un vechi oraș
Unde-au murit căruțele cu mere,
Caii de lut, cocliții căruțași.

Un monstru-ar trebui, din munți, pe schiuri,
Purtând disprețul haitei lui în bot,
Duhnind a sănătate și rachiuri,
Să fecundeze fragedul robot.

Să facă fierul viermi, s-aud betonul
Scâncind ca un copil la temelii.
Să se ridice revoltat coconul
Din fluturii atomici și zglobii.

Să înfloreasc-a noua oară prunii…
Oh, veac înnebunit și patruped!
Vreau să mai văd chiar coborâți, pe funii,
Zeii asfixiați în care cred.

Decât să vă-ndulcesc cu arta ceaiul,
Oh, inimă în scutece de prunc,
Mai bine-n seara asta, beat, cu paiul,
Sorb luna și pe cioburi mă arunc.
Căci, anonim ca acul prin furaje,
Purtând în vene sânge de sobol,
Aș inventa femeia cu etaje,
Cu magazii de zahăr la subsol.
Iubirea mea să scoată țări din criză,
Sărutul meu, bombat la Polul Nord,
Să bage plitele de gheață-n priză,
Să cadă cancerul bolnav de cord.
Să mân cu-n bici orașul pe câmpie (vers incert)
Ca pe-un tramvai eretic tras de cai,
Gata oricând să-mi puneți șaua mie,
Dar să nu-mi cereți artă pentru ceai…

Anunțuri

10 gânduri despre “Fluierături (artistice) în biserică

      • Nichita (pare-mi-se) zicea că valoarea unei poezii stă în capacitatea de a „naște” în cititor propria lui poezie. În felul ăsta, și în cazul de față fiecare ar putea găsi câte o intepretare proprie, la fel de validă ca a celorlalți.
        Însă ar mai fi o variantă: dacă pofta autorului pentru rimă și pentru oximoron e nepotolită, s-ar putea ca sensul să cadă în subsidiar.
        Mie, unul, mi se pare că autorul versurilor (cred că e destul de clar despre cine e vorba – am parafrazat mai sus un vers de-al lui) cade (cel puțin uneori) în patima asta.
        Totuși, versuri de genul „Să cadă cancerul bolnav de cord” sunt magistrale (ăstuia i-am găsit cel puțin două sensuri).

        Una peste alta, poetului i s-a cam împlinit dorința din ultimul vers. Din câte știu, nu mai scrie versuri doar în schimbul unui ceai.

          • Da, despre Dinescu. Poate e numai impresia mea că se joacă uneori cu rimele de dragul lor.
            La sfârșitul primei lecturi (care, uneori, poate fi și ultima) cred că e important ce „gust” îți lasă pe retină, timpan etc.
            Ce am simțit eu că mi-a rămas (la prima lectură) a fost:
            1. disprețul poetului pentru ideologia care nu lasă loc dizidenței („Tot mai puțini ereteci și visători pe drumuri.”)
            2. un soi de teză-antiteză à la Hegel („libertate ghemuită-n saci”)

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s