Postat de: Teofil Stanciu | 02/08/2014

Materialismul nu ține cu morții

Convoiul cu victime (sursa)

Convoiul cu victime (sursa)

Foarte multe reacții (sper că exclusiv negative) au stârnit hoții ucrainieni care au jefuit cadavrele victimelor atacului terorist din Ucraina. Imaginile au indignat lumea occidentală de toate culorile politice, ideologice și religioase.

Îndrăznesc să cred că la mijloc n-a fost un sentiment mercantil, ațâțat de „violarea proprietății private”. Dacă va fi fost numai atât, atunci probabil că n-ar mai fi multe de spus.

Totuși, cei care au fost revoltați de furtul din bagajele victimelor par să fi fost mânați de un anumit respect pentru defuncți, nu atât de vreun instinct de apărare a avutului unor decedați care, prin extensie, ar afecta familiile acestora.

Dar ce respect să mai ai față de niște morți, de vreme ce aceștia nu mai reprezintă decât o formă de materie intrată în proces accelerat de degradare (cam așa ar trebui să gândească o societate „eliberată” de „obscurantismul” religios)? Ce respect merită o bucată de materie ce și-a pierdut toate semnele vitale?

Lăsați păcatul ăsta în seama mea, dar speculez că această indignare (legitimă!) dovedește că, adânc în mentalul colectiv occidental, materialismul nu s-a instalat cu adevărat și că acolo încă mai există măcar niște rudimente ale unor concepții „spiritualiste”.

Nu am de unde ști dacă e vorba despre influența iudeo-creștină (deși asta e cea mai plauzibilă variantă), dar se pare că societățile occidentale secularizate nu au acceptat, în realitate, ideea că demnitatea și viața omului se rezumă strict la niște parametri materiali prin excelență.

Reflexul de a trata morții cu respect este împotriva unei logici materialiste stricte și consecvente. Numai o valorificare de altă natură a vieții poate genera indignare în fața profanatorilor de cadavre. Fie și o reminiscență animistă tot e mai mult decât un materialism aplicat în litera lui.

Poate fi asta o dovadă că materialismul nu reușește să răspundă în mod adecvat la nevoile ființei umane? Eu unul așa interpretez. Mă și explic.

Nu văd absolut niciun motiv logic – din perspectivă strict materialistă – pentru care o aglomerare de celule în curs de putrefacție ar merita un respect mai înalt sau un statut mai privilegiat decât o aglomerare de celule în curs de diversificare și de specializare (așa cum este considerat fătul avortabil).

De unde deduc că prezența omului ca atare, cu toate trăsăturile persoanei, influențează logica materialistă și o determină să cedeze teren în fața vieții și a umanității concrete. Altfel spus, odată ce niște indivizi au fost vii și au decedat (mai ales în condițiile atroce ale unui atentat), logica nu se instaurează rece ca să dicteze atitudinea potrivită, ci lasă loc pentru sentimente și atitudini de altă proveniență.

Nu intenționez doar să scot în evidență o inconsecvență, ci și să elogiez această indignare occidentală în fața unor hoți ce par, prin comparație, destul de sălbatici și lipsiți de sentimente umane.

E însă destul de rezonabil, cred, să observăm că, dacă respectul față de ființa umană se poate extinde și dincolo de momentul morții, nu e cu numic mai puțin justificat și legitim să-l extindem și înainte de momentul nașterii.

Mi se pare evident că nu logica și știința ne guvernează existența – așa cum adesea se pretinde în cercurile materialiste –, ci există o doză de arbitrarietate (în raport cu rigorile raționamentului pur) în existența și purtările tuturor.

Aceste inconsecvențe și „preferințe” care ies la iveală mai ales în situații de criză trădează nevoia omului de a se ancora în niște valori care îl transcend. Niște membre disparate pe un câmp din Ucraina nu ar merita nici respect, nici atenție, dar niște oameni, da. Dar nu din acele rămășițe pământești deducem demnitatea umană, ci niște valori nemateriale care supraviețuiesc decesului continuă să opereze și să susțină o atitudine de respect.

Într-o perspectivă strict materialistă, ne-ar putea interesa eventual răspunderea penală a ucigașilor, fiindcă asta perturbă echilibrul social, însă respectul post-mortem nu cred că poate avea justificări decât în măsura în care apelăm la sentimente și valori ce scurtcircuitează această logică seacă.


Responses

  1. […] https://drezina.wordpress.com/2014/08/02/materialismul-nu-tine-cu-mortii […]

  2. supralicitînd aș spune că materialismul ține cu frica de moarte.
    în societățile abundente actuale bătrînii se îmbracă mai tinerește, fac totul să arate și să fie dacă se poate mai tineri, vîrsta este un criteriu de discriminare.
    apoi și morții sunt făcuți să arate frumoși. parc-ar trăi.
    e frica noastră ancestrală de moarte.
    fosta civilizație creștină a devenit tot mai preocupată de a-și lungi traiul aici și acum pentru că dincolo nu mai e nimic. și nu mai merită să trăiești frumos dacă dincolo tot nu te mai așteaptă ceva superior.
    spre deosebire de civilizația occidentală de sorginte creștină, cea islamică are avantajul morții violente pentru (chipurile!) promovarea islamului. aș spune că la ei este materialism în viață pentru sex în lumea cealaltă.
    însă ambele concepții suferă dacă le reduci la absurd.
    ceea ce nimeni nu îndrăznește să facă, mai ales în cazul islamului, pentru că martirii seculari apolitici și areligioși sunt doar martiri din accidentali…

    • Dacă am înțeles bine, materialismul împinge frica de moarte către tehnici absurde de supraviețuire. S-o lungim cât se poate, că mâine om muri.

  3. Avem aici doua tabere: cei care au luat din lucrurile ramase pe camp (nu stiu daca as zice chiar furat, din moment ce lucrurile acelea au ramas fara proprietar pe pamantul acesta si nu erau incluse intr-un testament, am putea spune ca oficial ele nu mai aveau proprietar) si tabara celor care se indigneaza de gestul lor de undeva de la o distanta remarcabila de locul accidentului, dar despre care nu putem sti sigur daca n-ar proceda la fel ca cei pe care-i acuza, daca s-ar intampla sa se afle in imediata vecinatate a accidentului. Multa lume se arata mai virtuoasa atunci cand nu are efectiv posibilitatea de a pacatui, insa pusa in aceleasi conditii cu cei care au cazut prada ispitei, de cele mai multe ori procedeaza exact la fel.
    Diferenta dintre cele doua tabere este ca primii au actionat cumva instinctiv, iar ceilalti rational. Am putea spune ca instinctul omului este de a nu respecta mortii si ca respectul pentru cei dusi de aici a venit numai in urma unei deliberari.

    • E posibil să fie cum ziceți. Dar umanitatea tocmai asta ar presupune: o domesticire a instinctelor.

  4. Ai atins o problema interesanta si subtila care tine de intrebarea ce sorginte au sentimentele noastre ? Au ele o explicatie pur rationala ?

    Mergand pe linia articolului ne putem intreba: poate materialismul sa explice in mod plauzibil sentimente precum cel de iubire sau de ura ?

    • Sentimente, valori, dar mai ales gesturi gratuite. Fiindcă sentimentele, din câte am văzut, se explică pornind de la reacțiile chimice din creier și glande, valorile se explică social, însă gesturile gratuite, sacrificiile, prieteniile… asta rămân cumva înconjurate de un mister.

      • Sunt de acord. Acum legat de reactiile chimice as avea un mic comentariu in legatura cu explicatia ,,materialista” a sentimentul iubirii:
        Cand Mantuitorul de indeamna sa ne iubim aproapele ca pe noi insine El nu ne prescrie un tratament chimic. Deci a iubi apare ca rezultatul unui indemn si nu ca pe un dat natural, material adica. E o chestiune de vointa si nu de tratament medical (in cazul ca am avea de-a face cu chimie pura). Pe bolnavi Hristos nu-i indeamna sa fie sanatosi, ci ii vindeca pur si simplu, dar pe cei ce se urasc, nu-i vindeca pur si simplu ci le adreseaza indemnul ,,Iubiti-va”. O mica diferenta care ne arata cat de ,,materiala” e problema iubirii.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: