Triste jucării care ne fac să râdem

Robin Williams, by Eva Rinaldi (sursa)
Robin Williams, by Eva Rinaldi (sursa)

Moartea unei vedete în condiții neobișnuite e adevărată mană cerească. Tabloidele îi dezgroapă trecutul, îi inspectează cazierul, fac teste de paternitate, îi cercetează istoricul medical, îi scormonesc prin jurnale, îi citesc în astre, îi vânează familia până la a treia și a patra spiță de rudenie. Doar-doar s-o găsi ceva mai senzațional.

Dacă am crede că numai tabloidele se reped asupra unei prăzi așa valoroase, ne-am înșela, fără-ndoială. Sinuciderea lui Robin Williams are suficiente ingrediente încât să atragă și alte tipuri de exploatatori.

Pe cadavrul lui abia răcit se testează fel și fel de teorii în vogă. A fost alegere? A fost curaj? A fost lașitate? A fost o fatalitate? A fost un gest premeditat? Poartă omul vreo răspundere? Îl absolvim de orice vină? Etc.

Odată mort, starul e la fel de material didactic și pentru unii creștini, care-și pot testa pe cheltuiala lui teoriile privitoare la viața de apoi și la păcat. E folosit ca studiu de caz ilustrativ.

Există și experți în destinul veșnic al oamenilor care știu precis unde s-a dus Robin Williams sau Philip Seymour Hoffman. Unii parcă abia așteaptă să li se confirme teoriile lor hiperspiritualizate, ca să mai trimită o celebritate pe fundul infernului.Citește mai mult »

Fluierături (artistice) în biserică

Ce a vrut poetul să spună? 😉 Probă grea, dacă-ți „pică” la prima vedere.

Ar trebui precizat că piesa a fost interzisă de cenzura comunistă, deci pe atunci a fost și scrisă. Câteva trimiteri sunt destul de străvezii, însă există părți încifrate. Cine se încumetă la o analiză pe text? 🙂

Am încercat o transcriere „după ureche”. Dacă auziți mai bine, dați-mi de știre.Citește mai mult »

Materialismul nu ține cu morții

Convoiul cu victime (sursa)
Convoiul cu victime (sursa)

Foarte multe reacții (sper că exclusiv negative) au stârnit hoții ucrainieni care au jefuit cadavrele victimelor atacului terorist din Ucraina. Imaginile au indignat lumea occidentală de toate culorile politice, ideologice și religioase.

Îndrăznesc să cred că la mijloc n-a fost un sentiment mercantil, ațâțat de „violarea proprietății private”. Dacă va fi fost numai atât, atunci probabil că n-ar mai fi multe de spus.

Totuși, cei care au fost revoltați de furtul din bagajele victimelor par să fi fost mânați de un anumit respect pentru defuncți, nu atât de vreun instinct de apărare a avutului unor decedați care, prin extensie, ar afecta familiile acestora.

Dar ce respect să mai ai față de niște morți, de vreme ce aceștia nu mai reprezintă decât o formă de materie intrată în proces accelerat de degradare (cam așa ar trebui să gândească o societate „eliberată” de „obscurantismul” religios)? Ce respect merită o bucată de materie ce și-a pierdut toate semnele vitale?

Lăsați păcatul ăsta în seama mea, dar speculez că această indignare (legitimă!) dovedește că, adânc în mentalul colectiv occidental, materialismul nu s-a instalat cu adevărat și că acolo încă mai există măcar niște rudimente ale unor concepții „spiritualiste”.

Nu am de unde ști dacă e vorba despre influența iudeo-creștină (deși asta e cea mai plauzibilă variantă), dar se pare că societățile occidentale secularizate nu au acceptat, în realitate, ideea că demnitatea și viața omului se rezumă strict la niște parametri materiali prin excelență.

Reflexul de a trata morții cu respect este împotriva unei logici materialiste stricte și consecvente.Citește mai mult »