Postat de: Teofil Stanciu | 22/07/2014

Sentimentul e mutual (sectanți vs. necreștini)

Scrie d-l Cornel Dărvășan un articol în care contestă, pe bună dreptate, folosirea termenilor de sectă și sectant cu privire la creștinii după Evanghelie. (Între timp, a apărut și un comunicat oficial din partea Bisericii Creștine după Evanghelie.)

Reflexul „gazetăresc” de a face sectant pe oricine aderă la un cult (neo)protestant denotă, fără-ndoială, o anumită mentalitate și trădează lipsa crasă de profesionalism. Dar cred că e prea mult să ceri dezmințiri oficiale din partea BOR pe acest subiect, atâta vreme cât nu a fost un împuternicit al bisericii sau vreun preot cel care și-a pus semnătura pe respectivul articol.

E bine însă că se reacționează, poate se mai educă așa și cititorii mai puțin informați și se aleg cu o minimă cultură religioasă care n-are cum să strice. Demersurile de acest gen cred că sunt necesare și firești în viața religioasă a unei societăți.

Totuși, acești așa-ziși jurnaliști de la ziarele de scandal procedează exact la fel cu orice om și cu orice subiect. Măcar în treacăt trebuie remarcat că nu doar chestiunile religioase sunt tratate într-un registru superficial, denigrator, ci că orice subiect este coborât în zona sub-umanului, că se folosesc stratageme dezumanizante, că se exploatează zone întunecate ale ființei umane pentru a obține audiență.

Poate că n-ar fi lipsit de importanță ca liderii de opinie ai comunității evanghelice să remarce mai des existența acestui gen de jurnalism și să-și amintească că au enoriași care frecventează astfel de publicații. Ba chiar că există manifestări similare și pe unele site-uri sau bloguri evanghelice.

Revenind însă la articolul din ziarul Ring, ar trebui precizat, în completare, că mulți dintre cei care aparțin de cultele (neo)protestante îi consideră pe ortodocși, catolici și greco-catolici necreștini. Sectanți nu-i pot numi, iar atunci au găsit alt termen peiorativ cu care să-i sancționeze și să-i catalogheze pe cei care nu sunt ca ei.

Uneori, acest lucru este exprimat explicit, în adunări publice sau în dialoguri private. Alteori, este doar implicit: când se consideră că există numai o singură biserică creștină în cutare cartier (deși sunt vreo 4-5: una baptistă, una ortodoxă, una catolică, una reformată, una greco-catolică și una penticostală).

Fundamental, genul de exclusivism care-i determină pe ortodocși să considere că toți cei care nu-s ca ei sunt sectanți se regăsește și la sectanții care cred că toți cei care nu sunt ca ei sunt necreștini.

Ce-i mai grav? Depinde din ce punct de vedere privim. Să fii numit sectant poate fi un semn de dispreț, cu siguranță. Sau măcar o formă de disociere publică. Dar nici să fi numit necreștin nu mi se pare o formă de respect. Ba chiar poate conține o doză mare de judecată în orb.

Culmea e că, dacă încerci să explici acest lucru celor două tabere, fiecare se va ridica cu argumente foarte concrete și foarte solide ca să-și susțină justețea terminologiei și mai ales a atitudinii din spatele acestor etichete. Cu siguranță că fiecare a avut un incident neplăcut (sau știe pe cineva care a avut) cu un reprezentant al taberei adverse. Iar aceste incidente sunt schematizate și transformate în normă și criteriu de evaluare a celuilalt!

Așadar, sentimentul e adesea mutual. Etichetele diferă, dar atitudinea e comună. Ne definim negându-le celorlalți ceea ce noi considerăm că avem și că ne individualizează. Ortodocși și (neo)protestanți deopotrivă ne contestăm reciproc și ne simțim ofensați sau măcar nedreptățiți când suntem contestați la rândul nostru.

Fiecare tabără are temeiurile sale pentru pretențiile pe care le emite, iar aceste temeiuri sunt în așa fel alese încât să fie exclusiviste și nimeni să nu le mai poată revendica. „Două mii de ani” – aruncă ortodocșii în arenă; „naștere din nou” – rispostează (neo)protestanții; „cea mai veche biserică” – insistă drept-credincioșii; „cea mai biblică învățătură” – replică evanghelicii. Etc.

Astfel că, odată cu cererea legitimă ca termenul sectant să fie eliminat din uz cu privire la cultele recunoscute legal, cred că e necesar ca și sectanților să li se recomande mai multă prudență atunci când aplică etichete pe credința celor din bisericile tradiționale.

La nivel declarativ, instituțional și mediatic, e bine că există articole precum cel semnat de d-l Dărvășan sau luări de poziție oficiale. Dar, chiar dacă s-ar rezolva problema terminologiei, ar rămâne încă atitudinea care a generat alegerea acelor termeni și nu a altora.

Dacă pe (neo)protestanți îi deranjează (doare) folosirea termenului sectant, care poate fi foarte bine rodul ignoranței, al disprețului, al dezinformării, al prejudecăților, ar putea începe să aplice ei înșiși o altă măsură celorlalți și, înainte să-i considere necreștini, in corpore, să încerce să-i cunoască atât ca oameni, cât și ca învățătură. Poate că aici e una dintre cheile schimbării. Poate…


Responses

  1. Este clar ca nu stii ce vorbesti. Desi Crestinii Dupa Evanghelie nu sunt considerati sectanti in mod oficial, se pare ca nu cunosti bazele in care o secta este considerata secta. Atitudinea ta in acest articol este ecumenica.

    • Mă interesează mai puțin denumirile și mai mult atitudinile. Iar dacă a respecta altă confesiune creștină este o formă de ecumenism, atunci îmi asum acest grav păcat.

      Oricum, cred că cu Cornel Dărvășan și cu Virgil Achihai ar trebui discutat, nu cu mine. Ei erau cu termenii, eu căutam resorturile.

    • Hai că dac-am ajuns să folosim și „ecumenic” drept insultă, stăm bine!

      • Comentariul me nu a fost intentionat ca insulta. Se pare ca pentru unii critica este insulta! lol

        • Nu consider că e vorba despre o insultă (deși…), ci despre niște judecăți de valoare…. fără valoare, în sensul că sunt lipsite de dovezi argumentate. Dar, cum spuneam, nici nu țin să aflu argumentele, fiindcă nu mă simt vizat de comentariu, din moment ce, așa cum am insistat în text și în comentariu, pentru mine era mai important să identific atitudinea care generează limbajul.

          Iar în această privință, acuza de ecumenism nu se susține. N-am propus alianțe, n-am propus cooperări, n-am propus renunțarea la specificul denominațional. Am propus respect reciproc și cunoaștere reciprocă.

          Sau chiar există temerea justificată că dacă-i vom cunoaște pe alții ne vom pierde identitatea sau vom cădea într-un soi de eclectism religios fără repere? Dacă da, atunci nu mă simt vinovat pentru această consecință! Și atunci chiar avem o problemă gravă și ea nu are nimic în comun cu „ecumenismul” de care sunt acuzat.

          Oricum, e o problemă cu felul în care este definit ecumenismul dacă poate fi folosit ca etichetă pentru orice formă de contestare a atitudinii exclusivist-agresive.

  2. Dar ce e rau in a fi ecumenic?

    • Problema pleacă de la definiția termenului. Există mai multe sensuri cu care este folosit. Din câte am văzut însă, în mediul evanghelic este folosit de către unii ca învinuire gravă, dar pentru care nu se mai consideră necesar să fie aduse și dovezi (sau se măsluiesc probele🙂 ). De asemenea, fiind o acuzație vag definită, nu poți fi nici absolvit de ea.

  3. Reblogged this on Persona and commented:
    ‘Dacă pe (neo)protestanți îi deranjează (doare) folosirea termenului sectant, care poate fi foarte bine rodul ignoranței, al disprețului, al dezinformării, al prejudecăților, ar putea începe să aplice ei înșiși o altă măsură celorlalți și, înainte să-i considere necreștini, in corpore, să încerce să-i cunoască atât ca oameni, cât și ca învățătură. Poate că aici e una dintre cheile schimbării. Poate…’

  4. Evanghelicii în general și pastorii și predicatorii evanghelici în special nu cunosc teologia ortodoxă.

    • sunt foarte multi ortodocsi care nu sunosc teologia ortodoxa (eventual niste traditii sau superstitii populare).

      • Corect. Dar sunt și foarte mulți evanghelici care nu-și cunosc teologia. Oamenii în general sunt neinstruiți și se bazează pe tradiții și într-o parte, și în cealaltă. Mi se pare o chestie de bun simț pentru evanghelicul de rând și o necesitate pentru pastori să cunoască teologia populației majoritare în țara noastră. Deduc însă că fiecare studiaza teologia proprie, dacă o studiază și pe aceea, fără a avea termen de comparație decât tradițiile populare.

        • da, sau eventual anumite zvonuri deformate (pentru ca nu putini pocaiti evita sa relationeze cu ortodocsii la nivel personal).

          marturisesc ca nici mergand la slujbele ortodoxe nu gasesti prea multa teologie, inafara Crezului (repetarea caruia la fiecare slujba este o idee buna). comparativ, daca mergi la pocaiti gasesti mai multa teologie pentru ca predica este mult mai consistenta (cel putin ca durata). este un paradox ciudat al ortodoxiei faptul ca invitatii la emisiuni pe teme de credinta explica mai bine si mai substantial teologia ortodoxa decat o face preotul intr-o slujba tipica.

          • Apoi ortodocșii cărora le-am cerut să-mi explice lucruri legate de Ortodoxie nu au știut să-mi răspundă. De exemplu, i-am întrebat ce înseamnă semnul crucii, de când se face semnul crucii, de ce se spune „moși”. Erau moșii, ei țineau moșii, dar nu știau ce înseamnă moșii. Acum, cu google, e ușor de aflat răspunsurile. Preoții care sunt invitați la emisiuni sunt de obicei intelectuali de elită, de aceea explică mai bine decât un simplu preot la slujbă. Ei sunt un fel de vedete ale preoților, cum și evanghelicii au pastorii lor vedete, care sunt invitați la emisiuni și explică mai bine decât un simplu pastor în biserică. Pe vremuri erau predicatori țărani, cu câteva clase, dar când vorbeau, te cutremurai ascultându-i. Acum predicatorul trebuie să aibă multă carte ca să spună ceva care să te miște cât de cât și să-ți capteze atenția, dar tot nu se apropie de impactul pe care îl aveau bătrânii aceia neșcoliți, dar plini de Dumnezeu. Poate că ceea ce s-a schimbat este trăirea cu Dumnezeu. Poate e mai ușor să trăiești aproape de Dumnezeu când mulgi vaca, decât când conduci o mașină modernă. Îmi dau și eu cu părerea.

      • Din păcate… o problemă pe care preoții ar putea s-o remedieze măcar în parte. Unii chiar fac asta.

    • Cel puțin la un nivel empiric, experiențial, cam asta pare să fie concluzia, da.

  5. […] 2014 – Teofil Stanciu: Sentimentul e mutual (sectanți vs. necreștini) […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: