Postat de: Teofil Stanciu | 15/06/2014

Mineriadele – simboluri și profeții

By Cristian Chirita (sursa)

By Cristian Chirita (sursa)

Dacă vă aduceți aminte (dacă nu, puteți să revedeți documentarele făcute de alții), la scurt timp după mineriada sângeroasă din iunie 1990, Iliescu explica la televizor că minerii au săpat spațiul verde și au plantat flori în fața clădirii guvernului.

Gura lui aurită de profet fără brevet a grăit un adevăr ce s-a transformat într-o normă. Luați, de pildă, obsesia primăriilor pentru borduri, pentru spații verzi. Dar nu vă gândiți imediat la faptul că vor să ne primenească plămânii (că partea asta ține de discursul pentru imagine), ci gândiți-vă cum o firmă poate semăna flori de 4-5 ori într-un an pe un scuar nesemnificativ, cum poate semăna gazon de curte și să-l schimbe periodic, cum poate vărui borduri, copaci, bănci și tot ce nu mișcă, numai să rămână lipită de robinetul cu bani publici ușor accesibili.

Nu puțini sunt primarii care au rămas în istoria orașelor pe care le-au gospodărit prin grija iliesciană pentru panseluțe și pentru inventarea spațiilor în care să se planteze panseluțe, să se planteze panseluțe, să se planteze panseluțe…

La un nivel ceva mai sofisticat, această preocupare a politicienilor pentru detaliile de imagine ce ascund crime sau nenorociri a devenit un sport extrem de popular. De fapt, nu doar politicienii, ci o grămadă de categorii sociale sunt înscrise în competiția „cine arată mai mișto, fără să fie”.

Atunci, în iunie, minerii omorâseră oameni, iar Iliescu ne spunea că criminalii trebuie apreciați pentru că au semănat flori în scuaruri. Azi mor oameni, iar noi aflăm statistici despre spitale redeschise sau inaugurări de clinici. Pleacă medici competenți, iar noi suntem puși să numărăm realizările mărețe ale guvernului care face atât de multe pentru noi, încât refuzăm cu bună știință să fim fericiți.

Tot în acele zile ale mineriadei, unul dintre cele mai virulente atacuri proletare s-a concentrat asupra a tot ce înseamna școală, învățătură, cultură, studenți etc. Din nou, trebuie să recunoaștem, acolo a fost fler de profet.

De atunci încoace, învățământul s-a degradat constant, programatic. Minerii au dat „decât” o primă lovitură simbolică. Disprețul lor agresiv de atunci s-a transmis prin contaminare și se manifestă acum în largi pături ale populației. Dublată și de lipsa de orizont a celor școliți, diploma e doar un act necesar la dosar, pe care ar fi mai de dorit să-l poți cumpăra contracost, fără să mai pierzi 4-5 ani din viață simulând prin facultate.

Poate că școala în sine încă nu, dar profesia de dascăl a ajuns ținta disprețului general. Elevul privește cu superioritate spre „ratatul” care-i predă diverse materii. Guvernanții privesc cu dispreț o categorie socială mult prea nesemnificativă sub raport electoral. Nici intelectualii nu stau mai bine. Și nu e doar vina lor.

O a treia acțiune simbolică a minerilor a fost aceea de a lovi în reprezentanții partidelor istorice. Coposu, Rațiu sau Câmpeanu erau purtătorii a două valori importante (care ne interesează acum aici): un alt mod de a face politică și niște adevăruri istorice.

Anii de după mineriade au consacrat modul iliescian de politichie: minciună, aservirea presei, manipulare, calomnierea adversarului, elogierea infractorului și chiar a criminalului. Orice infractor de azi trebuie să se instaleze în grațiile unui partid, iar televiziunile de curte îi vor sări necondiționat în apărare. Îmi aduc aminte de o grotesca asociere a unor victime ale comunismului cu corupți contemporani notorii.

Pe urmă, istoria a fost trecută nu atât în uitare, cât în derizoriu. Fiecare grupare influentă media și politic interpretează istoria pentru uzul propriu, fără să mai fie interesată de vreun adevăr. Victimele comunismului sunt mai degrabă muniție politică decât realități concrete.

Niciodată, foștii deținuți politici n-au primit nici recunoaștere deplină a meritelor lor, nici o justă tratare în raport cu călăii. Dimpotrivă, identificarea călăilor a început suficient de târziu încât să nu mai fie posibile decât infime reparații simbolice pentru toate suferințele.

Există o imagine tulburătoare, care mă răscolește ori de câte ori o revăd: mii de oameni încolonați pe marginea drumului îi aclamă pe mineri ca pe niște binefăcători minunați. Tot la nivel simbolic, ei (oamenii simpli, nu?) au fost cei care, prin fraternizarea cu forța brută, cu furia oarbă, cu minciuna politică, cu suprimarea aberantă a dreptului de a protesta (exista poliție), au pecetluit aceste profeții pentru viitor.


Responses

  1. la agresiunea asupra învățămîntului a contribuit și sabotarea valorilor și neglijarea intenționată a învățămîntului. nu că ar trebui plătiți profii mai mult fără să facă mai bine ceea ce fac, dar învățămîntul ar trebui schimbat din temelii. apoi să vorbim cît din pib trebuie alocat.
    tot o agresiune la adresa învățămîntului este acceptarea unui prim-ministru copiator de teză de doctorat. asta trimite tuturor un mesaj clar și răspicat: faceți ca mine!
    să mai vorbim atunci de calitate, de cinste, de dedicare? poate de altceva…

  2. Un articol frumos dar care-mi starneste amintiri urate.

    Iar acoperirea cu covoare de floricele a unei lipse crase de strategie si de respect pentru nevoile importante ale cetateanului a fost bine semnalata aici. Glumind, am putea spune ca minerii s-au dovedit atunci formatori de modele.

    ,,Noi ne facem ca muncim, voi va faceti ca ne platiti” pare sa fi fost motto-ul adevarat al starii din epoca ceausista. Am crezut ca prin apropierea de lumea occidentala aceste uzante ale ,,aflatului in treaba” autohton vor dispare sau macar se vor diminua. Dar iata ca nu. Dimpotriva ,,aflatul in treaba” isi traieste o a doua tinerete. Si pare a fi vesnica.

  3. […] 2014 – Teofil Stanciu: Mineriadele – simboluri și profeții […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: