Postat de: Teofil Stanciu | 09/06/2014

Moda Halep

Efemeridă sau rusalie (sursa)

Efemeridă sau rusalie (sursa)

Periodic, ne pică cu tronc câte un personaj public, celebru, care ne face „mândri” că suntem într-un fel sau altul legați de el (prin etnie, prin cetățenie, prin religie sau alte fire similare). Și atunci, dintr-odată respectivul se trezește copleșit de elogii, de manifestări de solidaritate, de simpatie.

Nu găsesc nimic rău în această identificare cu un personaj emblematic care reușește să se impună în atenția lumii. Mai suspectă mi s-ar părea indiferența, fiindcă ar trăda o formă de existență autistă. Sau un egoism incapabil să se bucure de bucuria altuia sau să se identifice cu performanța altuia.

Ce găsesc neplăcut și aproape cinic este faptul că acest atașament înfocat și efuziunile țin doar cât personajul este în lumina reflectoarelor și are parte de maximă mediatizare. Atunci toată lumea e „fan”, după care, ca și când tot ce a făcut omul respectiv s-ar șterge subit din memorie, el cade într-o firească, dar vinovată, uitare.

Vă mai amintiți de Costel Busuioc, de pildă? În afară de ziarele de scandal, nu prea se mai preocupă nimeni de el. Cu toate că el ne făcea mândri de „căpșunarii” noștri, mândri de românii din Spania și ne atrăgea atenția asupra faptului că nu știm să prețuim valorile pe care le avem.

Am putea să rememorăm momentul de solidaritate generat de farsa medical-olimpică prin care i se retrăgea titlul Andreei Răducanu. Fetele plimbate pe la televiziuni, elogiate până la ceruri, antrenorii lăudați și ei pentru efort, pentru pricepere etc.

Din nou, zic, e bine că ne putem coagula simbolic în jurul acestor performanțe. E clar pentru oricine însă că nu e vorba despre mai mult decât o solidaritate strict simbolică și de moment. Ar fi suficient să aflăm că Simona Halep, de pildă, a votat cu cei pe care noi îi detestăm ca să se spulbere deodată toată euforia și toată admirația necondiționată și să-i împartă instantaneu pe lăudătorii de azi în fani și contestatari feroce.

Tot bine e și că exemple precum al Simonei Halep funcționează ca stimulent motivațional și pentru alții – adesea, pentru copiii care se apucă de un sport numai pentru că au la dispoziție un model de mare calibru (vezi cazul Nadia cu ecouri în toată lumea).

Rău e că societatea nu are mecanismele necesare să păstreze aceste personaje emblematice într-o galerie a memoriei, ci le pierde repede în uitare. Șansa Simonei e tinerețea ei. Dar, dacă ar ajunge pe o pantă descendentă a carierei, ar fi repede înlocuită cu pițipoancele și cocalarii de serviciu, fiindcă ei sunt eterni și, indiferent de nume, par să facă mereu ceva ce atrage ca un magnet atenția publicului larg.

Acest fapt sugerează că oamenii valoroși nu sunt priviți în primul rând ca modele ce merită admirate și readuse periodic în prim-plan, ci sunt mai cu seamă doar mode trecătoare, între două revărsări de mizerie mediatică și două emisiuni cu nulități dispuse să facă orice pentru celebritate.

Stau mult mai mulți la coadă să devină celebri după modelul fufelor și mardeiașilor promovați în emisiuni debile decât după modelul Halep – muncă, talent, efort pe termen lung, perseverență, curaj, modestie etc.

E drept că se vorbește (încă) cu oarecare respect despre Patzaichin, despre Hagi, despre Costel Busuioc, despre Miloșovici, despre Răducanu, despre Steaua, despre olimpici, despre Octavian Morariu ș.a. Dar nu există respectul de a se vorbi periodic despre ei. Nu există nici măcar decența de a le respecta cariera și activitatea în care au excelat.

După momentele de glorie, sunt trecuți cu toții în enciclopedia uitaților buni să fie scoși doar cu o morgă de reproș în fața publicului uituc de către niște formatori de opinie care ei înșiși par să fie mult mai receptivi la orice altceva (deși scriu zilnic la ziare ori apar la tv). Sau sunt pur și simplu trași în haznaua calomniilor cotidiene din „showbiz” unde și valoarea, și performanța reprezintă un handicap, iar altruismul e forma supremă de prostie.

E limpede că nu există un reflex al exercițiilor de rememorare creativă, decentă, apreciativă sau, de ce nu?, educativă. Există totuși și fericite excepții. Dar rememorarea valorilor nu face trafic, nici nu sparge audiențele. Doar dacă sunt (încă) la modă.

Mai este un lucru rău care se vădește în astfel de situații: lipsa de discernământ în ce privește alegerea personajului la modă. Nu demult, a fost moda Aura Ion, dar și moda Adrian Năstase, moda Neșu, dar și moda poptămaș etc. Moda pro/anti-băse e deja mai veche și a colmatat tone de resentimente adânci, ceea ce îi conferă durabilitate. Modele se pliază pe celebritate, nu caută criterii.

Aș fi nedrept dacă aș încheia fără să-i menționez pe cei – oricât de puțini – care urmăresc traiectoria oamenilor de valoare, învață de la ei, îi folosesc ca exemple pentru ei și pentru alții, îi admiră și nu îi lasă să cadă în uitare. Există și acei oameni care sunt sătui de tabloidizare și caută cu tenacitate și dârzenie altceva. Pentru aceștia, módele nu înseamnă nimic.


Responses

  1. Da…era pe la Tv o chestie ironica faina, cred ca la Neatza cu Razvan si Dani: o laudau si apoi i’au transmis: stai linistita Simona, ca dupa finala iti gasim noi trecutul tau si ti-l improscam cu noroi…iar de nu gasim nimic, inventam,…..Cam asa functioneste draghe pe la noi prin Romanica…aa….sa ….nu uitam ca mai e si an electoral….

  2. referitor la confiscarea valorilor sportive si politizarea lor de catre neica- nimeni in domeniu (dar cu interese meschine en-gros!), merita urmarita emisiunea de mai jos:

  3. Simona Halep a fost adoptată de mulți dintre români și pentru faptul că se speră că ea va merge ascendent pe aceeași linie: seriozitate, sportivitate, caracter.

    Nadia Comnici, Ivan Patzaichin, Gică Hagi – spre lauda lor și mândria românilor -, după umila-mi părere, sunt bune modele, păstrând totdeauna o decență și-o modestie (care nu doar le protejează viața personală,intimă) resimțite de popor asemeni unui balsam binefăcător de optimism de care are nevoie societatea de astăzi.

  4. mai toate astea, dincolo de eforturi, sunt niște chestii fizice. de mase. cam tot așa se procedează cu olimpicii și cu inventatorii. spre diferență de comuniști ce au exacerbat importanța omului de rînd, acum cred că ne lipsește cultura omului de rînd ce în ciuda obstacolelor continuă și reușește în alte domenii mai prozaice fără să fie star. parcă am preluat prea mult cultura licuricilor și prea puțin cultura tuturor lucrurilor făcute bine. prea mulți eroi și prea mulți căutători de ocazii de afirmare în așteptare… mă uit și eu la țările ce n-au staruri ca noi, dar o duc mai bine pentru că muncesc mai bine.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: