Postat de: Teofil Stanciu | 05/06/2014

Noua ordine mondială creștină

Uniunea Europeană este hulită și contestată de creștini evanghelici și ortodocși ca fiind o construcție masonică, poate chiar iudeo-masonică, poate chiar iudeo-catolico-masonică.

Aceiași creștini însă pot fi văzuți, dacă sunt evanghelici, elogiind valorile creștine ale Americii de odinioară, dar omițând însemnele masonice de pe dolar și părând să nu știe că și „părinții fondatori” s-au avut bine cu dubioasa frăție menționată; elogiind virtuțile protestantismului, dar fiind cu totul ignoranți vizavi de legăturile masoneriei cel puțin cu protestantismul scoțian.

Aceiași creștini, dacă sunt ortodocși de sânge pur daco-roman (amestecat, fără știrea dumnealor, cu oleacă de slav, peceneg, cuman, grec-fanariot etc.), cad în extaze mistice în fața „românismului”, uitând subit parcă legăturile pașoptiștilor și ale creatorilor României moderne cu masoneria.

La bătaie sunt scoși, în schimb, „jidanii”, șerpii de iezuiți, sectanții trădători de neam și țară, papa, ateii secularizanți, homosexualii, desfrânații de toate culorile, illuminati etc. Toți aceștia amenință adevărata credință creștină și mai ales adevărata și justa ordine mondială creștină.

N-o s-o găsiți nicăieri formulată astfel, că deja cuvintele „ordine mondială” generează urticarie, dar ideea subtextuală este tocmai asta: că ar putea exista o organizare socială ideală, dacă toată lumea ar împărtăși valorile lor. Greu de decis dacă ar fi de preferat cele ale evanghelicilor (mai permisive, dar fără icoane, fără idoli sculptați, fără taine sau sacramente, fără ierarhii sacerdotale formale și mai ales fără păcate – care ar fi interzise prin lege așa cum se cuvine) sau cele ale ortodocșilor (mai drastice: fără toți cei care nu cred ca ei).

Fiecare grupare pare să aibă în minte un univers ideal în care toate aceste lucruri au fost la un moment dat posibile. Fie că e vorba de America imemorială (adică de pe vremea puritanilor debordând de sfințenie mai ales exterioară), fie că e vorba despre o utopică Europă protestantă, fie că e vorba despre o Românie uniformă și atât de omogenă sub raport etnic și religios cum n-a fost niciodată în realitate.

Când aceste false amintiri și amăgitoare paradisuri nu pot fi invocate și nici atestate, atunci visul se proiectează în viitor. Și iată că astfel se naște conturul unei noi ordini mondiale, în care toată lumea ar fi… în care toată lumea ar drege… în care toată lumea s-ar dovedi frumoasă, fotogenică, eugenică și impecabilă în orice privință – respectând, firește, criteriile stricte ale creatorului acelui paradis.

Dacă acest vis se îndepărtează și el, iar ordinea nu lasă instaurată, neliniștea și nemulțumirea se canalizează spre coșmarești viziuni apocaliptice. Care, în acest context, au rolul în special de a le mai răcori puțin frustrările celor care nu pot instaura ordinea mult-râvnită și de a-i înspăimânta pe cei care împiedică implementarea raiurilor pe pământ.

Din păcate pentru aceste aspirații, nu avem modele de organizare socială patentate de Sf. Petru și Sf. Pavel. Dar avem cele instituite de Sf. Constantin și Sf. Elena. De Sf. Calvin și Sf. Washington sau Sf. Ștefan cel Mare și Sfânt etc. Deci numai interpuși mai mult sau mai puțin credibili. Fiecare își poate alege preferații, dar fără garanția că primește vreo binecuvântare divină pentru orânduirea socială aleasă.

Nu cred, personal, că lumea ar trebui să devină în totalitatea ei creștină (decât dacă asta s-ar produce printr-un neverosimil consimțământ individual general, dar nicidecum prin decizia unei majorități democratice!), după cum îmi vine greu să cred că în trecut va fi existat vreo epocă de aur sau măcar sora ei bună pentru creștini.

Au existat mici oaze temporare, dar niciodată ele nu au fost impuse (căci cele impuse nu mai pot fi considerate bune, nici luate ca model, de vreme ce operau cu mijloace de constrângere) și, mai important, nu au mulțumit pe toată lumea. Poate cel mai aproape de un asemenea model a fost comunitatea moravienilor, dar acolo se intra prin adeziune liberă. Tot așa stau lucrurile și cu comunitățile monahale ideal(izat)e.

De altă parte, tind să cred că e realmente imposibil pentru un contemporan să se transpună efectiv într-o epocă anterioară – cu lipsuri materiale, cu acces îngrădit sau imposibil la școlarizare, cu lipsa de antibiotice, cu lipsa mijloacelor de transport sau de comunicare, cu bolile specifice, cu mentalitățile de atunci, cu ploșnițe și păduchi – și să declare în deplină cunoștință de cauză că îi place. E mai degrabă o figură de stil și un refugiu din fața realității respingătoare când se elogiază o epocă apusă.

Poate chiar mai semnificativ e faptul că fiecare creștin are propriile sale particularități atunci când privește spre un astfel de proiect trecut sau viitor și îl interpretează în acord cu niște așteptări nemărturisite care adesea diferă de la om la om (chiar în interiorul aceleiași confesiuni) până într-atât încât ar putea învrăjbi la loc o ipotetică societate ideală.

Oameni incapabili să conviețuiască (darămite să aplice principiul iubirii creștine) în aceeași comunitate cu cei ce nu văd lumea exact ca ei se imaginează conviețuind în societăți edenice, fără intruși, fără conflicte și în deplină armonie creștinească…

Supralicitez și spun că sunt convins că cei care privesc în trecut sau în viitor pentru a-și culege un model ideal nu s-ar simți confortabil nici măcar în interiorul propriului lor vis împlinit. Și asta pentru simplul motiv că, în sens profund creștin, individul nu tânjește după o anumită ordine, ci după o prezență personală (adică după Dumnezeu însuși) care să-l împlinească.

Nu cred că au existat perioade semnificativ mai bune în istoria lumii pentru creștini. Poate că doar perioade mai stabile, când sentimentul de nesiguranță era mai estompat de predictibilitatea și evoluția lentă a societății. Dar mereu creștinismul în general (și creștinul în particular) a fost amenințat atât de pericole externe, cât și interne.

Faptul că societatea umană pământească e departe de a fi ideală nu cred că reprezintă un argument pentru pasivitate socială, ci doar unul împotriva unor utopii periculoase. Dar despre asta, în altă postare.


Responses

  1. In cadrul crestinismului s-au dezvoltat tot felul de fobii , teama de pacat , teama de necunoscut , chiar teama de Dumnezeu a fost dusa la extrema , asa ca avem ceea ce avem si suntem cine suntem : niste crestini care se tem de ziua de maine si de noua ordine mondiala , de parca acea ordine nu tot cu voia lui Dumnezeu va fi ! Ne numim ceea ce nu suntem : crestini …

  2. Reblogged this on Trezire si Restaurare.

  3. […] https://drezina.wordpress.com/2014/06/05/noua-ordine-mondiala-crestina […]

  4. Reblogged this on Persona and commented:
    Teo Stanciu despre boala de moarte a nostalgiei dupa crestinatate – noua (veche) ordine mondiala crestina’. Duca-se pe pustii!

  5. […] își deschide granițele. Şi din acest motiv, mi se pare o utopie nefericită să doreşti o „ţară creştină”. Binele tuturor cetăţenilor va trebui să primeze în deciziile politice şi […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: