Suferința altora ca agresiune afectivă

(Sursa)
Refugiați armeni părăsesc Turcia. (Sursa)

Știu că mi-am ales un subiect problematic și subliniez dintru început că textul de față reprezintă o depoziție subiectivă. N-am soluții, dar sper să formulez cât de cât adecvat problema.

Internetul și mass-media facilitează o uluitoare acumulare de imagini ale suferinței de diverse tipuri. Puțini sunt cei care mai cad încă în capcana „like”-urilor salvatoare de pe facebook, dar asta nu diminuează semnificativ cantitatea de suferință umană care se perindă pe sub ochii oricui are acces la aceste mijloace de vehiculare a informației.

Copii cu boli grave, morți violente, atrocități, conflicte sângeroase, persecuții, mutilări, amenințări, catastrofe naturale, deviații psihice, cruzime gratuită, teroare psihică, spaime hrănite constant, scenarii catastrofice etc.

Invocând aici și observații ale nobelizatului Konrad Lorenz, tind să cred că omul n-a fost făcut să reziste la un potop atât de mare și de constat al suferinței. E de domeniul evidenței că epocile anterioare nu aveau cum să adune într-un singur loc, accesibil unui număr tot mai mare de oameni, poveștile atâtor suferințe – cu dovezi multimedia.

Un afect bombardat permanent cu stimuli ce reclamă compasiune nu are cum să reziste și să răspundă corespunzător de fiecare dată. E evident că omul va fi silit să selecteze cu cine să simtă și pe cine să ignore.Citește mai mult »