Lupta cu genealogia

Sursa
Sursa

Ticăloasă strategie să te legi de genealogia cuiva atunci când vrei să-l calomniezi. E știut faptul că familii foarte onorabile au crescut pramatii și tirani. După cum, din familii fără speranță, au ieșit oameni de toată isprava.

În comunism, era foarte importantă „originea sănătoasă” a activiștilor. Unii erau în stare să-și schimbe numele și să-și renege familiile pentru a-și garanta o ascensiune cât mai rapidă și mai durabilă. Genealogia era folosită ca metodă de șantaj.

În condițiile în care știm toate astea, mi se pare o dovadă de mârlănie să invoci familia cuiva pentru a-l denigra – în lipsă de alte dovezi mai concludente. Totuși, metoda se practică încă și cei care recurg la ea nu sunt doar foștii activiști (pe care i-am putea suspecta că nu se pot dezbăra de vechile năravuri).

Ruptura dintre părinți și copii, chiar dacă există, nu este însă absolută. E suficientă cât să nu permită calomnii gratuite. Dar există și niște lucruri care se moștenesc, chiar dacă ele nu țin neapărat de ideologie, moralitate sau orientare politică. Iar aceste lucruri e util să fie cunoscute și asumate.

La cât de mare pare prăpastia dintre generații în vremurile noastre și, având în vedere că se cultivă asiduu un fel de independență genetică față de predecesori, sunt mari șanse ca informații esențiale să treacă neobservate.

De pildă, medicii care fac consultații mai ample întreabă despre „antecedente heredo-colaterale”, adică boli cu potențial de transimtere ereditară: diabet, boli cardio-vasculare, unele tipuri de cancere etc.

Dacă pentru sănătatea fizică există astfel de informații folositoare, e ușor de dovedit prin exemple că așa stau lucrurile și în alte planuri ale existenței. Nu chiar degeaba se tem cei care au alcoolici în familie că ar putea să cadă în aceeași patimă, de exemplu.

Faptul de a cunoaște problemele ce au afectat genealogia poate reprezenta un mare pas înainte. Individul nu mai trebuie să lupte să descopere pe cont propriu anumite slăbiciuni pe care le are (sau spre care are o predispoziție), ci își poate concentra efortul spre contracararea lor – sau cultivarea lor, dacă dorește.

Această examinare de sine în oglinda propriei genealogii ar fi mult mai onestă decât oglinzile narcisiste care sunt adesea propuse pentru conturarea unei imagini de sine („tu poți”, „tu știi”, „tu ești excepțional”).

Genealogia are avantajul că poate fi privită critic și analizată la rece. Poate fi mai lesne dezbrăcată de falsități, în special grație elanului contestatar manifestat față de generațiile trecute. Dar această reevaluare a trecutului se cuvine făcută având mereu în minte ideea că e și un exercițiu de cunoaștere de sine, nu doar de bălăcărire a strămoșilor.

Lupta cu genealogia-i grea. Și când trebuie să înfrunți adevăruri incofortabile despre familie și despre propriile riscuri, și când trebuie să înfrunți calomnii născocite pe seama ta de alții. Venind pe teren creștin, cred că n-ar trebui să punem botul la defăimări, nici măcar atunci când sunt scornite pe seama celor care ne sunt antipatici. De cealaltă parte, confruntarea cu trecutul propriei familii mi se pare că ar fi un gest înțelept și un exercițiu spiritual util. Se înregistrează suficient de multe cazuri în care copiii fac greșeli similare cu părinții sau au vulnerabilități asemănătoare.

E limpede că suntem și rodul moștenirii noastre, dar, ca regulă generală, nu există un determinism așa cum încearcă să dovedească fel și fel de calomniatori de profesie. E drept că „ce naște din pisică șoareci mănâncă”, dar, în virtutea libertății, ar putea trece și pe un regim ovo-lacto-vegetarian. Și, în timp ce se abține, să viseze în continuare la șorici, dar să și-i refuze. Nu?

Anunțuri

6 gânduri despre “Lupta cu genealogia

    • Ideea e mai veche. Am pornit de la campaniile de denigrare bazate exclusiv pe apartenența taților sau bunicilor la PCR. Apoi, au fost afirmații pe care le-am auzit în mediul evanghelic despre ceea ce a moștenit cutărescu din familie (și știam că e doar o formă de calomnie). Peste asta a venit și o discuție în jurul unei imagini de pe facebook care sugera că fetele vor căuta soți care să semene cu tații lor. Și mai e și faptul (personal și confesional) că nu prea am văzut o preocupare bine ponderată pentru genealogia propriei familii pentru a facilita o mai bună cunoaștere de sine. Și când toate astea s-au adunat… iaca! 🙂

  1. Raul nu consta in (auto)cunoasterea bazata pe analogii transgenerationale ci in lipsa dragostei de la baza procesului lipsa tradata de superficialitatea lui (vai ce m-am complicat…ezact ca taica-miu).
    Btw nu se mosteneste alcoholismul, un simptom, ci o organizare proasta a celulelor responsabile cu self-prezervarea, adica boala propriuzisa.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s