Ricardo Kaká – Presente de Deus

Acest text s-ar fi putut întitula: „Anormalitatea normalității sub dictatura toleranței”, fiindcă, deși nu conține decât niște elemente banale, în contextul secularizant al vânătorii de simboluri creștine, acestea devin demne de atenție.

Ricardo Kaká e fotbalistul care, atunci când a câștigat Champions League (cu AC Milan), a îngenucheat pe gazon și a început să se roage. Pe tricou avea imprimat mesajul: I belong to Jesus. Manifestarea lui a fost interpretată în cheie ironică și, la un moment dat, se vorbea despre interzicerea rugăciunilor pe terenul de fotbal și a tricourilor cu mesaje religioase.

Kaká a înregistrat însă un cântec în care credința lui în Dumnezeu este afirmată fățiș. În fapt, e doar un gest de normalitate, căci, după cum ni se spune, avem deplina libertate a conștiinței. Ceea ce face ca manifestarea lui să devină excepținoală este tocmai reacția ostilă pe care a stârnit-o la Atena, în 2007. Dictatura toleranței îl transformă într-un personaj cu adevărat curajos.

Fotbalistul brazilian este însă consecvent și neabătut în credința lui. În momentul în care a aflat că un coleg de breaslă de la Barcelona suferă de o tumoare hepatică, a venit cu îndemnul: „să ne rugăm pentru Abidal”.

De altfel, printre fotbaliștii brazilieni, nu sunt chiar puțini cei care vorbesc despre credința lor: Rivaldo, Tafarell, Cacau sau Edmilson sunt numai câteva exemple mai celebre dintr-o listă mult mai cuprinzătoare. Der Spiegel le-a și dedicat un articol consistent. Găsiți o listă mai eterogenă sub aspect etnic aici.

Anunțuri

7 gânduri despre “Ricardo Kaká – Presente de Deus

  1. Se pare ca si Murinho ar putea fi inclus pe lista. Si de asemenea, Raoul, marele golgeter al Realului …

    Da, e mare lucru astazi sa-ti afirmi fatis credinta in Cel de Sus.

    Interesanta formula ,,dictatura tolerantei”. Contradictie in termeni ar parea la prima vedere. Oare ?

    Interesant cum formule frumoase gen ,,stat laic”, ,,toleranta” ascund de fapt atitudini razbunatoare fata de valori consacrate de secole. Si la fel de interesant e ca oameni care se considera inteligenta intruchipata nu vad de fapt mai departe de piciorul broastei lasandu-se ,,furati” de toate aceste concepte vanturate agresiv pe toate canalele.

    Acum ce traim nu se cheama libertate sau toleranta ci mai degraba haos, talmes-balmes spiritual, ratacire dupa ratacire. Asa ca ne bucuram cand mai vedem oameni importanti (fie ei doar fotbalisti remarcabili) care mai tin de un trecut pare-se din ce in ce mai blamat.

    • Mie îmi plac criticii documentați ai creștinismului, sunt oameni muncitori și onești. Dar sunt foarte obositori gargaragiii care habar nu au de istorie sau religie, însă citează și ei din ideologii de serviciu. Stupizenii de se zvârcolește logica când le aude.

  2. Cand ma gandesc ca Murhino e un mare antrenor imi pare rau ca putini fani ai „Drezinei” stiu in ce „biserica predica”. Despre Kaka nu ma pronunt ca eu sunt interist… Sanatate si miscare!

    • La Murinho nu sunt chiar sigur in ce ,,biserica predica”. Am lansat-o in ideea ca poate cineva stie mai bine. De un lucru sunt insa sigur> Murinho imi place mult mai mult ca antrenor decat ca om. Cel putin daca am in vedere aroganta lui afisata …

      • era doar un mod de a spune, nu predica nicaieri, ci antreneaza asa cum stii Chelsea. Club care tocmai in aceasta seara joaca una dintre semifinalele Cupei Campionilor. Arogant, da, dar multe titluri castigate.

        • ,,Biserica” unde ,,predica” cel mai bine Murinho e … stadionul. Desi nu cred ca nu l-ar ,,prinde” si postul de predicator fara ghilimele. Poate ne citeste si-i vine vreo idee …

          Se pare ca ,,predicile” sale au avut mai mult succes la FC Porto si Inter decat la Chelsea cu care a ratat in seara asta pentru a treia sau a patra oara calificarea intr-o finala de Champions League. Sincer, am tinut cu Atletico, iar aseara cu Bayern. Una calda, una rece …

          Oricum, ,,The Special One” ramane mare.

  3. Edi, uneori ești prea subtil. Dar asta mă ajută să fac un efort să-mi amintesc cum te cunosc. Și așa se leagă niște fire, se deapănă niște amintiri. Până ce ne-om mai vedea să ne împrospătăm impresiile. Forza, Inter (îmi permit să zic, că nu am vreo echipă preferată în Italia 🙂 )!

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s