Postat de: Teofil Stanciu | 25/04/2014

Vorbiți între voi în status-uri de FB, tweets, postări de blog…

Mă surprind uneori tentat să inserez (ca prostu’!) în dialogurile „pe viu” replici de genul „am postat eu pe facebook” sau „am scris pe blog despre…”. De parcă interlocutorii ar fi datori să-mi citească toate înțelepciunile cu care îmi împănez prezența în social-media.

Am văzut acest nărav și la alții. Zici că suntem niște clasici în viață care trimitem la propria bibliografie. Ne cităm pe noi înșine ca și cum am vorbi despre alții. Sau cum se cita în vremuri nu demult apuse din „tovarășii” conducători iubiți. Suntem niște „somnități”.

După mintea mea, sportul ăsta nu-i prea sănătos. Are multe cusururi. Aleg la întâmplare câteva. De pildă, dialogul se condiționează în mod stânjenitor de faptul că omul din fața noastră ne citește sau nu ne citește pe facebook.

Pe urmă, ca și cum comunicarea nu ar fi în sine un exercițiu dificil, mai introducem și link-uri în discuții, ca să complicăm o dată în plus dialogul.

Ar mai fi apoi și faptul că impunem prin astfel de reflexe obligativitatea ca prietenii să ne urmărească pas cu pas fiecare gest din spațiul virtual, ca un fel de prelungire a interesului pe care-l manifestă pentru prea-importantele noastre persoane.

Ce să mai spunem despre situația în care postarea de pe blog sau status-ul de facebook se îmbogățește și cu un cârnaț de zeci de comentarii care, măcar în parte, constituie nuanțări ale ideii inițiale, iar interlocutorul care nu are habar de acele schimburi de replici ar trebui să parcurgă calvarul unor lecturi ample ca să poată înțelege ce culmi ale rafinamentului dialogal am atins? Și ce profunzimi ne macină intelectul.

N-am pomenit nimic despre eventualul narcisim, de riscurile egolatriei sau de micul megaloman care se pot aciua în această falie dintre lumi. Am zis însă destul încât să fie clar că mi se pare o chestie nasoală să ajungi să te citezi singur în fața altora, pretinzându-le ca și ei să te fi citit.

Mă agasează de fiecare dată când îmi dau seama că apelez la citatele din mine însumi. Nu prea știu care-i calea de urmat în viitor, dar deocamdată încerc să rup condiționarea asta dintre lumi. Nu-s obligați toți oamenii cu care discut să fie la curent cu progresul status-urilor mele. Nici cu blogul meu.

Înțeleg și resimt că există și o presiune a timpului care te determină s-o iei pe scurtătură: „ai citit, ca să nu mai repet?” Și nu-s împotriva oricăror trimiteri spre virtual. Dar îmi pare că există riscul ca micul nostru show mediatic individual să devină mai important decât prezența și interacțiunea reală cu omul din fața noastră.

Într-un fel, nu mai ieșim din noi înșine ca să ne întâlnim cu celălalt, ci îi silim pe alții să intre în universul nostru cu condiția să își facă lecturile obligatorii de fiecare dată când vor să ne întâlnească.

Or, întâlnirea nemijlocită cu celălalt, cu toate ale sale, mi se pare că ține de esența umanității. Iar asta mi se pare firesc să doresc să nu se piardă printre tot felul de status-uri și postări. Dacă acestea sunt de natură să faciliteze o interacțiune mai autentică, mai profundă, atunci sunt bine-venite. Dar dacă o împiedică, mă gândesc că n-are cum fi de bine.

Zic și io…


Responses

  1. Superb!

  2. […] Sursa:  https://drezina.wordpress.com/2014/04/25/vorbiti-intre-voi-in-status-uri-de-fb-tweets-postari-de-blog… […]

  3. Cum ziceam și eu odată pe blogul meu – poate ai citit😉 – cred că blogul este un fel de extensie comunicatională veritabilă a conștiinței noastre, un fel de gură virtuală care trebuie să macine și ea un drob de vânt din vreme în vreme, altfel i se face sete.

  4. În zona unde locuiesc eu e de ruşine să scrii pe blog. 🙂
    În urmă cu cîţiva ani, m-au abordat nişte fraţi şi m-au întrebat: e adevărat că dumneata ai scris pe net că surorile noastre dau lapte? şi, fără să aştepte răspunsul, au scos un teanc frumuşel de postări de-ale mele, trase la imprimantă color. 🙂
    Dragă Teofil, asta înseamnă să fii celebru: alţii să te citeze şi tu să te faci că plouă.
    Io aşa cred. 🙂

    • Mi s-a întâmplat să fiu citat (nu cu postări de blog) și să nu știu că-s „din mine”. Măcar memoria mă ajută și nu-mi dă apă la moară🙂

      Dar, dacă răstălmăcirea e un semn al celebrității, atunci cred că am început să fiu celebru🙂

  5. Reblogged this on Persona and commented:
    Teo Stanciu iarasi ‘fluiera in biserica’, vorbind despre lucruri incomode pentru noi toti. Astazi despre perversitatea autoreferentialitatii.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: