Postat de: Teofil Stanciu | 16/04/2014

Ce ratăm de sărbători

El Greco - Învierea (sursa)

El Greco – Învierea (sursa)

N-am pretenții de diagnostician, dar risc câteva considerații despre niște lipsuri care ne influențează percepția pe care o avem despre evenimentele din viața lui Isus Cristos.

Șocul

Fără să mă pot lăuda că înțeleg, mai degrabă intuiesc că există un abis teologic și rațional atunci când vine vorba despre întruparea lui Dumnezeu – de pildă, capitolul 1 din Evanghelia lui Ioan. Cel mai firesc și coerent au reacționat la acest eveniment scandalos ucigașii lui Isus.

Se vede că și rafinamentul logic al grecilor a fost violentat de „absurditățile” proclamate de Pavel. Poate că ei ar fi fost mai toleranți, dar erau la fel de contrariați de ideea prezenței Dumnezeului în lume, în chip omenesc.

Icoana și Euharistia (în varianta ei sacramentalistă) încearcă să recapituleze descrierea simbolică a acestui abis în care mintea umană se smintește. Crezul creștin face același lucru, dar în propoziții cât de cât logice (deși, ce logică poate admite Sf. Treime?).

Creștinismul raționalizat – în formele lui populare – a pierdut mult din grandoarea acestui abis, din dimensiunea cosmică a acestui scandal al Întrupării. Isus e adesea doar un „prietenaș” divin – ce o fi însemnând aia – uitându-se aproape de tot că era mult mai mult de atât. Adică, nu se uită din punct de vedere tehnic că era Dumnezeu, dar se pierde acea tulburare în fața neînțelesului.

Prea frecvent creștinii evanghelici se exprimă de parcă ar fi înțeles taina Sfintei Treimi (numită, pentru uzul academic, Trinitate), neputând sesiza blocajul rațiunii în fața acelei Ființe care se manifestă în trei ipostasuri distincte. Excesul de conceptualizare și repetiția unor cuvinte cheie a atenuat scandalul și improbabilitatea (logică) a marilor idei. Se impune o luptă continuă împotriva banalizării lor prin folosință neglijentă.

Trivializarea pe care societatea o aplică creștinismului cu tot ce are el mai sfânt are partea ei de contribuție creștină. De pildă, un Dumnezeu comisar de moravuri (cum adesea apare zugrăvit chiar în biserici) e unul mult diminuat și desfigurat. E important de reținut că nu contează doar cât de frumos poți vorbi despre Dumnezeu la biserică și în expunerile teoretice, ci și ce fel de mesaj despre Dumnezeu întruchipezi prin atitudini și comportamente.

Grozăvia

Abisul Întrupării include și grozăvia morții fără speranță a lui Mesia. Puține momente de disperare extremă ne sunt date în această viață. Probabil că doar în vecinătatea lor simțim ceva similar cu acel hău de mister al morții Dumnezeului întrupat.

De asemenea, grozăvia păcatului ni se relevă numai atunci când un genocid sau o crimă ne ating sensibilitatea. Abia când resimțim toată durerea, apăsarea, frica, revolta, scârba, mânia, neputința care însoțesc evenimente tragice, doar atunci cred că adulmecăm vag povara a ceea ce presupune răutatea de care e capabil Omul.

Aceste lucruri se pierd atunci când păcatul e tratat mai degrabă ca o culpă morală, ca o chestiune de ordin juridic, ce trebuie trecută din registrul nostru cu păcate în cel al lui Cristos. Obsesiile moraliste și legaliste accentuează însă o formă de vinovăție patologică, fără să poată reda totuși gravitatea existențială și cosmică a răului.

Dacă păcatul ar fi doar o eroare de ordin moral, atunci toate reconfigurările morale din ultimele decenii ar trebui să anihileze răul prin dezincriminarea lui (unde nu-i lege, nu-i nici păcat!). Or, nu se întâmplă așa. Și asta nu numai pentru că am avea de-a face cu niște coduri morale imuabile înscrise în ființa noastră sau în univers, ci și pentru că păcatul nu se limitează numai la conduita morală.

Splendoarea

Dacă aș fi folosit cuvintele consacrate (slavă sau glorie), cei mai mulți dintre creștinii umblați pe la biserică s-ar fi lovit de un zid al limbajului de lemn. Astfel de cuvinte ce descriu lucruri imposibil de înțeles cu mintea omenească trebuie să-și releve sensurile măcar din când în când. Printre altele, cred că și din acest motiv se duc creștinii să ia lumină de la Ierusalim: ca să recupereze sensul splendorii, al slavei Învierii. Să trăiască fiorul sacru măcar pentru o clipă într-o viață de om. Să apuce un crâmpei de revelație interioară.

Într-o vreme și un context în care amplitudinea sentimentelor este tot mai diminuată (și nevoia tot mai stringentă de stimulente – vezi Konrad Lorenz), nici bucuria nu mai e ceea ce a fost. Dovadă stau toate mesajele cu îndemnuri repetate la bucurie, sancțiunile venite de la amvon peste enoriașii incapabili de mai multă bucurie sau căutările după rețeta unor sărbători reușite, împlinite, fericite.

…încheiere…

E drept că există o tendință de recuperare a acestor deficite, dar mai degrabă într-un registru individual afectiv. Încurajarea unui anumit fel de simțire creștinească, încurajarea devoțiunii particulare (care să genereze, eventual, și o emulație colectivă mai consistentă) mută cumva problema în sfera subiectivă atomizând și distribuind parcă responsabilitățile. Individul devine răspunzător de obținerea propriei bucurii cu care pe urmă trebuie să se prezinte în comunitate.

Problemele însă rămân nerezolvate și reînvie odată cu fiecare praznic pe care ne străduim, dacă va fi posibil, să nu-l ratăm. Uneori ne iese, alteori nu. Dar mai mereu simțim povara vinovăției de a nu fi surprins tot ceea ce ni s-a spus că ar trebui să surprindem, de Crăciun, de Paști sau de Rusalii.

PS: Am folosit intenționat forma cea mai răspândită pentru numele sărbătorilor menționate. Corect ar fi să ne referim la Naștere, Înviere sau Pogorârea Duhului Sfânt.


Responses

  1. Ce sa zic , imi place , n-am ce sa comentez , eventual sa mai pun niste paie pe foc : Hristos a murit in momentul in care s-a nascut , comprimarea Infinitului in timp si spatiu inseamna cu siguranta moarte , dar trebuia ca si oamenii sa inteleaga , sa asiste la Renasterea Infinitului …

    • Ai pus niște paie mai greu digerabile. Dar, în esență, și eu cred că ai dreptate. Cândva am menționat pe undeva „suferințele Crăciunului” și am contrariat pe câțiva. Atunci cred că era cu intenție.😉

  2. dezincrimiarea

  3. Reblogged this on Pro(-)scris.

  4. […] https://drezina.wordpress.com/2014/04/16/ce-ratam-de-sarbatori […]

  5. […] https://drezina.wordpress.com/2014/04/16/ce-ratam-de-sarbatori […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: