Postat de: Teofil Stanciu | 07/04/2014

Mitul tehnocratului izbăvitor

Guvernele formate din tehnocrați sunt mult râvnite și elogiate, fiind socotite adesea un fel de alternativă de tip panaceu la guvernele politice corupte, nefuncționale și absolut odioase pe care trebuie să le îndurăm.

În contrast cu incompetenții și ticăloșii care ne conduc ar fi, așadar, tehnocrații, acei specialiști ideali, lipsiți de interese meschine, performanți până la cer și înapoi. Adevărați îngeri fără transcendent coborâți din înaltele sfere ale specialităților pe care le stăpânesc aproape la perfecție.

Specialistul prin excelență este, dacă urmăm acest raționament, un computer, o mașinărie fără inimă, toată numai creier, aptă să funcționeze zi și noapte, imparțială, precisă, neinfluențabilă, robustă, fiabilă etc.

Dar experiențe banale precum blocarea unui ATM sau „refuzul” unui scaner de a citi codul unui produs ne pun față în față cu multiplele frustrări pe care le poate genera o mașinărie lipsită de imaginație și de alternative creative. Despre relația cu computerul nici să nu mai vorbim. Câți nu l-ați fi aruncat pe geam dacă nu vă gândeați la paguba înregistrată?

Așadar, specialistul prin excelență ar trebui să aibă și un dram de imaginație, ca să poată ieși din situații neprevăzute și să rezolve problemele noi pe care le întâlnește în situații de viață concrete.

Totuși, mai rămân câteva lucruri de rezolvat. De pildă, imaginația poate fi folosită atât pentru a concepe lucruri bune, cât și pentru a concepe lucruri rele. Dacă ATM-ul a înghițit cardul fără să dea bani, soluția așteptată, de orice beneficiar normal la cap, e să i se restituie obiectul cu pricina și, pe deasupra, să îi rămână banii în cont.

Ni se pare corect să fie așa, adică moral. Prin urmare, specialistul ideal ar fi nevoie să aibă și o moralitate compatibilă cu bunăstarea, viața și bunul mers al societății în general. La urma urmei, chiar și Mengele era un specialist (poate chiar excepțional), dar nimeni nu și-ar dori să beneficieze de calificările lui.

Am ajuns deci la un minim necesar: tehnocratul să fie un om cu conștiință, care să ia decizii în folosul comunității. Dar odată ce trebuie să fie atât, el este deja mai mult de atât, fiindcă niciunui om nu i se poate pretinde să se limiteze strict la cât avem noi nevoie din el.

Iată ce vreau să spun. Orice om are niște principii mai generale în virtutea cărora acționează. Concepția lui despre lume și viață îi determină acțiunile și deciziile. Fiecare om are o anumită idee despre ceea ce înseamnă binele și răul pentru o societate și pentru fiecare individ al ei.

Realitatea ne spune însă că aceste paradigme ce determină felul în care privim viața ne aruncă într-o zonă în care trebuie să negociem unii cu alții, să ne ajustăm viziunile sau pretențiile, să analizăm concepțiile altora și să le recunoaștem ca juste sau, poate, inacceptabile.

Ceea ce ne pune în ipostaza de a face politică. Oricât de nașpa ar suna, tehnocratul, ca să fie om întreg și ca să poată concepe o strategie pentru alții, el trebuie să uzeze și de mijloacele politicii.

În cazul în care el refuză să facă asta – fapt pe deplin fezabil – el se autolimitează la statutul de funcționar într-un angrenaj care poate fi pus în mișcare numai prin voință politică. Un tehnocrat nu poate decide – decât în situații foarte clare și relativ simple – dacă să fie pro-rus sau pro-occidental. Ba chiar, uneori, deciziile de acest tip sunt perdante pe multe planuri, motivate fiind de niște idei mai degrabă abstracte și de valori socio-economico-politice.

Dacă e să fim riguroși până la capăt, un tehnocrat este practic incompatibil cu ideea de alegeri democratice, fiindcă el poate decide abia după ce ajunge într-o funcție dacă dorește sau nu să-și asume răspunderea și abia când se familiarizează cu responsabilitățile asumate poate decide ce anume s-ar putea face în domeniul respectiv.

Cel mai la îndemână exemplu e cel al economiei. Un ministru tehnocrat nu poate ține prelegeri de economie, ci ar trebui să decidă dacă adoptă un model etatist, unul capitalist sau mai știu eu ce alt model de organizare a economiei unei țări. Însă, prin asta, el deja pășește în afara administrării funcționărești și uzează de o paradigmă socio-politică, nu doar economică.

E adevărat că morga specialistului și mirajul acestor fete morgane inspiră respect (mai ales într-o societate ca a noastră), dar, în realitate, un tehnocrat fie rămâne un funcționar bun executant al unor ordine exterioare, fie își pune în operă propriile convingeri politice neasumate public și nevalidate printr-un vot democratic.

PS: Sigur au scris și alții despre asta, dar n-am citit, ci am preferat să gândesc pe cont propriu subiectul. Cu riscurile de rigoare…


Responses

  1. Ca tot n-a comentat nimeni am sa intru eu. Nu dintr-o compasiune de doua parale ci pentru ca articolul mi se pare ca atinge o problema la care m-am gandit si eu.

    Asta-i un mit pe care-l vehicula cu ceva vreme in urma redutabilul jurnalist CTP, daca va mai aduceti aminte, prin anii ’90. Se pleaca de la ideea intr-adevar, ca tehnocratul este impartial politic si capabil de a servi un interes public fara nicio piedica.

    Ei, eu cred ca asta-i o consideratie care nu rezista la o gandire mai profunda (si aici nu vreau sa insinuez ca CTP-ul, pe care-l respect totusi ca jurnalist, ar fi in genere lipsit de profunzime in gandire).

    Mai intai consideratia arunca din start o anatema asupra politicii. Politica apare din start ca fiind ceva eminamente nefast, oricum inferior si necesar a fi depasita grabnic printr-o solutie mai eficienta. Dar poate fi vreun sistem de gestionare a unor probleme de interes public altceva decat politica ? Domnul doctor Arafat, ca sa dau exemplul cel mai stralucit, se sustrage prin actiunile sale din sfera poiliticului ? Daca ne referim la politica de partid, da, dar privitor la politica sanatatii publice (pentru ca si asta-i o politica, nu ?), atunci ar trebui sa ne mai gandim.
    Cand ocupi o functie publica, indiferent in ce domeniu, automat faci politica. Deci niciun tehnocrat cu functie de conducere nu poate fi decat in interiorul politicii si nu deasupra ei. Politica de partid se refera la un anume tip de politica si nu la politica insasi. Dar confuzia se face.

    Apoi insasi termenul ,,guvern de tehnocrati” e o problema. Pai intr-o tara normala nu pui la agricultura un fotbalist si la cultura un afacerist cu sase clase primare ! Intr-o tara normala un guvern nu poate fi decat tehnocrat pentru ca partidele fac tot posibilul sa-si recruteze oameni cu competente in cat mai multe domenii. Deci, in mod normal antiteza guvern politic/guvern tehnocrat nu-si mai are sensul. Dar in Romania anilor ’90 cand la agricultura aveam un inginer electronist si un tenismen (mare ce-i drept) era cat pe ce sa devina primarul capitalei, putem sa avem intelegere si pentru insistenta CTP-ului.

    Apoi am putea sa punem in discutie si buna intentie a tehnocratului, care se trage intr-un fel din umanitatea lui (mai precis din partea mai intunecata a acesteia). Ai dat exemplul lui Mengele. Asta-i cel mai clasic. Germanul o fi fost el odios dar umbla vorba prin targ ca era si purtatorul unui IQ cu mult peste medie.
    Astazi avem problema E-urilor. Ele nu sunt dovada de neglijenta ci un factor controlat de interese bine calculate. De problema lor nu se ocupa insa doar niste politruci sau afaceristi lacomi, ci niste tehnocrati foarte competenti.

    Istoria recenta ne ofera multe alte exemple de cum stiinta poate fi pusa foarte strasnic si eficient in slujba politicii. Ideea ca un specialist se sustrage jocurilor murdare ale politicii prin simplul fapt ca are competente intr-un domeniu mi se pare cel putin o naivitate.
    Mai exista si manipularea din umbra.

    Dupa parerea mea se vorbeste prea putin de cat de mult se poate pune stiinta in slujba politicii de partid, de trust s.a.

    • Apropo de anatema politicii, mie mi se pare că dumneavoastră vorbiți despre ceea ce ar trebui să fie politica sau despre politică la modul teoretic, nu la cel practic. Și nouă (tuturor românilor, cred) ne-ar plăcea să vedem politica (să-i recunoaștem calitatea de) ca pe ceva ”fast”, că omul nu se revoltă din bine, ci din rău. Însă teoria politicii e una (iar ea nu ne ține de bine), iar practica politicii e alta.

      Ca să putem s-o vorbim de bine, ar însemna să simțim pe propria piele cum că politicienii (reprezentanții noștri) ne reprezintă într-adevăr interesele acolo unde stau pe banii noștri (și stau la loc larg). Dacă dumneavoastră considerați că ei chiar ne reprezintă interesele, eu mă întreb dacă locuim în aceeași țară.🙂
      Ceea ce ați scris este în defavoarea imaginii despre politică, singurul exemplu pozitiv rămâne Arafat, ceea ce îl singuralizează din nefericire.

      Acum, că politica este necesară nu contestă nimeni, tocmai de aceea este și revolta împotriva clasei politice atât de înverșunată; atinge buzunarele și perspectivele de viitor în mod devastator. Însă oamenii au nevoie de politică pentru ceea ce poate ea să facă pentru ei și pentru stat, nu pentru interesele ”reprezentanților”, pentru ceea ce poate ea fi la modul practic, nu la modul teoretic.
      Sigur nu sunteți politician sau plecat din țară?

      • Desi intrebarea dvs. de la sfarsit e una evident ironica (ca si aceea cu ,,masca zambitoare” de mai sus) eu am sa incep totusi prin a va raspunde la ambele. Nu am intentionat sa iau apararea unei clase de insi care considera voturile noastre o cale de a-si duce la bun sfarsit niste interese straine de interesul public. Pentru ca si eu, ca si dvs. sunt un simplu contribuabil, nu m-am imbogatit pe spinarea nimanui, nici eu si nici ai mei. Nu am nicio afinitate cu vreun partid politic din prezent. Dar absolut niciuna. Stau in Romania de cand m-am nascut. Si nu m-am nascut alaltaieri

        Cateva randuri mai sus ati afirmat ,,Acum, ca politica este necesara, nu contesta nimeni”. Haideti sa ramanem in acest punct si sa nu ne ratacim. Si daca politica este necesara atunci se poate manifesta aceasta in afara actiunii unui guvern ? Daca un guvern e ,,apolitic” atunci politica unde-si mai are locul ? Pentru a face separatie guvern politic / guvern tehnocrat ar trebui sa definim mai clar ce inseamna politica.

        Eu cred ca orice actiune a cuiva aflat intr-un guvern se inscrie in sfera politicii. Vad in politica orice actiune de conducere, buna sau rea, competenta sau incompetenta. Odata ce ai ajuns la varf sigur faci politica. Deci ideea unui guvern de tehnocrati care ar fi apolitic mi se pare un nonsens.

        Desigur ca atata timp cat partidele vor propulsa la putere oameni care nu au competente profesionale adecvate cu functia in care sunt puse va fi vehiculat acest mit (cum spune si titlul articolului) al tehnocratului. E un mit pentru ca tot ce face un tehnocrat pus intr-o functie de conducere nu-i altceva decat politica. Ca acea politica serveste interesul public si nu al vreunui grup de interese asta-i cu totul altceva. Dar tot politica se cheama ca face.

        Spuneati ca politica e necesara dar eu spun ca ea e vitala pentru un stat. Nu stiu nici un exemplu de stat cu o conducere apolitica. Iar politica unui stat se manifesta in primul rand prin guvernarea acestuia. Cu tehnocrati sau nu un guvern nu poate fi decat politic.

        Pentru ca politicienii nostri ne-au dat cele mai proaste exemple in ultimii douazeci si patru de ani, am ajuns sa dispretuim politica in sine. Alesii nostri au compromis ideea de politica. Dar uitam adesea ca primenirea actualei clase politice, inseamna de fapt tot un act politic.

        Am, ca si dvs., un dispret profund fata de politica romaneasca. Mai ales fata de cea actuala. Dar asta nu ma face sa repudiez ideea de politica pentru ca astfel imi mai ramane eventual optiunea anarhiei.

        Nu cred in teorii decat atunci cand acestea sunt elaborate in urma unor observatii atente si indelungate ale faptelor.

        Eu apar ideea de politica si nu clasa politica romaneasca (pe care nu dau doi bani).

        Cu speranta ca nu v-am plictisit cu comentariul meu, pentru ca se apropie Pastele, va urez

        Sarbatori fericite !

        • Mulțumesc, la fel vă doresc și eu.🙂
          Nu, nu votez pentru anarhie, știu că toate statele funcționează pe bază de politică, dar eu nu la așa ceva mă refeream. Referirea era strict la atitudinea față de politică, atitudine care – în ceea ce mă privește – nu are cum să fie una pozitivă, vitală sau ne-vitală.

          Ideea de politică nu îmi folosește să o susțin că nu am exemple concrete prin care pot face asta. Eu una consider subiectul politicii inutil (nu trebuie să aibă și ceilalți aceeași opinie, dar mi-e mai ușor să-i înțeleg pe cei care o au) tocmai din cauză că cei care se prezintă drept politicieni nu sunt niște politicieni adevărați, indiferent că e cu tehnocrați sau nu. Când vor fi acolo ca reprezentanți ai intereselor poporului mai mult decât pentru interesele lor, atunci voi mai vedea. Până atunci, însă, mai este mult dacă nu chiar mult mai mult.

        • Trebuia să mai adaug o chestie: Politica în teorie e, probabil conducerea statului cu scopul de a-l ajuta măcar să supraviețuiască dacă nu chiar să progreseze la cât mai multe niveluri. În mod practic, însă, politica este doar o luptă de putere și bani, pe bicepși ca să fim înțeleși mai bine. Oricine intră acolo curat va trebui să se mânjească pentru a rămâne. Ca să și conteze gesturile lui, va trebui să se mânjească mai mult. Și nu-mi găsesc niciun punct comun cu aceste chestiuni…
          Cam atât.

        • Corectură:
          Politica în teorie e, probabil, conducerea statului […]

        • Hristos a inviat !

          Mai intai, ca sa nu las o impresie gresita, precizez ca nu am dorit sa fac o teorie a politicii. Nu ma incumet la asa ceva. Am exprimat doar o parere personala.

          Apoi, punand cap la cap parerea mea cu consideratiile dvs. ultime fata de concretul politicii (cu care sunt de acord) cred ca nu putem ajunge decat la urmatoarea concluzie: politica e un rau necesar.

          Pe mine chestiunea politica m-a dus deseori cu gandul la vorba Mantuitorului: ,,Imparatia Mea nu este din lumea aceasta.”

        • Sună bine!

          Adevărat a-nviat!

  2. Am urmărit dialogul vostru. Normal că sunt de acord cu Eugen, de vreme ce am și scris textul ăsta, dar înțeleg frustrările despre care vorbește Camix.

    De fapt, acest text s-a născut tocmai din „convertirea” mea, ca s-o numesc așa, de la mitul tehnocratului mesianic. Am înțeles la un moment dat că nu asta-i calea, mai precis că asta-i o himeră.

    Da, suntem într-o situație ingrată: cu o clasă politică îmbâcsită de corupție, cu valori răstălmăcite, dar nu-mi rămâne decât să cred că fiecare gest de curățenie interioară și personală va însemna ceva mai puțină corupție la nivel general.

    Din păcate, românii nu par atașați nici măcar de ideea de dreptate și de corectitudine, fiindcă, ori de câte ori se încearcă vreo măsură dreaptă, sar repede taberele pro și anti-Băsescu, aparent singurele care mai există și se acuză de manipularea justiției. Fiecare luător de cuvânt știe mai bine cine pe cine și de ce se răzbună.

    Foarte mulți îl voiau pe Năstase la răcoare. Când intră, devine erou. Na-ți-o frântă că ți-am dres-o – sau cum zicea Creangă?

    Una peste alta, eu nu cred că politicienii corupți sunt principala problemă a societății, ci aș căuta-o în altă parte, prin locurile unde se formează gustul public, valorile sociale, reprezentările simbolice etc. Politicienii, oricât de neplăcută e constatarea, sunt mai degrabă niște vectori de imagine.

    E drept că manipulează mult, dar au pe cine. E drept că întărâtă, dar au pe cine.

    Eu aș începe analiza de la familie, biserică și școală. Să vedem ce iese. După aceea extindem și la alte sfere.

  3. Greu, greu cu tehnocratii, mai ales ca daca nu au sprijin politic. Si daca-l au, in momentul in care iau masuri radicale, vezi cazul Funeriu cu bacul, pierd sustinerea unei mari parti din partid care vine cu argumentul ca pierd alegatori.

    Plus ca, lucrind cu echipa mare sub ei care e deja gata formata de altul nu ai garantia ca ceea ce vrei sa faci si se executa ca la carte.

    • Daca esti tehnocrat onest si vrei sa-ti faci pur si simplu treaba te poti trezi ca va trebui sa-i afectezi pe cei care te-au sprijinit, care au investit in campania ta de promovare. Asta inseamna ca ai putea sa ajungi sa ,,musti mana care te-a hranit” ceea ce in politica nu se prea iarta.

      De multe ori tehnocratii sunt pusi in fata doar pe post de perdea. In realitate altii fac jocul. Cam de fiecaredata politic. Dar ,,jambonul” povestii cu ,,tehnocratul izbavitor” miroase frumos. Ceea ce pentru multi e suficient. Din pacate.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: