Postat de: Teofil Stanciu | 21/03/2014

1900 de cuvinte despre avort

 afisOradea_web

O sarcină „nedorită” poate fi o povară aproape insuportabilă

N-o spun eu, că n-am experimentat-o, ci o spune un reper al rezistenței anticomuniste pentru mediile evanghelice (deși el făcea parte din mișcarea „Oastea Domnului”): Traian Dorz. Confruntat cu un caz în care doi tineri i se prezintă cu sarcina nedorită și-i cer sfatul, Dorz e de acord ca ei să recurgă la avort (detalii aici)! Cei doi nu erau căsătoriți, iar bărbatul era o „tânără speranță” a grupării, un predicator cu priză. Dorz nu voia ca un copil născut „din flori” să compromită „mărturia” mișcării lor religioase (iar părinții amenințau că se sinucid). Așa că l-a condamnat la moarte!

Ulterior, Traian Dorz se va căi de această decizie. E bine. Dar merită meditat la faptul că un lider spiritual de talia sa a fost în stare ca, atunci când avea de ales între viața unui copil nenăscut și imaginea publică a unei comunități, să aleagă imaginea (amenințarea cu suicidul nu m-a convins).

Cine și cui spune ce să facă

Unul dintre argumentele vehiculate de către militanții pro-choice (adică cei care susțin legalizarea avortului) este acela că „fiecare femeie are voie să facă ce vrea cu trupul ei”. În principiu, sunt de acord cu acest argument. Dar afirmația de mai sus musai împărțită pe segmente ideatice și ideologice.

În primul rând, e drept că fiecare are dreptul să facă ce dorește. Cu condiția să își asume și consecințele faptelor sale. Democrația și statul de drept cam pe asta se bazează: pe libertatea individuală corelată inevitabil cu o răspundere aferentă.

Când vine vorba despre consecințele unui avort, ei bine, aici discuția se desparte pe paliere ideologice. Pentru militanții pro-life (care combat avortul), copilul nenăscut este ființă umană încă din momentul concepției. Astfel că avortul este echivalent cu crima.

Pentru militanții care susțin avortul, cel nenăscut devine la un moment dat ființă umană, nu este de la bun început. Merită remarcat aici că momentul de la care poate fi considerat persoană umană este unul disputat, iar unii au ajuns să considere că nici măcar un bebeluș abia născut nu e încă om cu toate drepturile garantate omului.

Am văzut că se discută adesea cu argumente de tipul „celula x de pe Marte e viață, dar embrionul/fătul nu e”. Pista aceasta reprezintă un drum înfundat. Nu cred că susținătorii avortului susțin că celula fecundată n-ar fi o formă de viață (la urma urmei, e celulă vie, deci e logic să aibă viață!), ci mai degrabă o consideră o formă de viață sub-umană, rudimentară, care poate fi curmată fără bătăi de cap și care, foarte important, nu merită să i se acorde demnitatea dreptului la viață.

Din câte înțeleg, este imposibil de demonstrat științific că embrionul respectiv are demnitatea de om încă de la concepție. E doar o chestiune de credință, de filosofie de viață, chiar dacă acceptăm obiecția (fundamentată) că nu se poate identifica, în evoluția fătului, un moment de cotitură care să-l califice pentru statutul de ființă cu drepturi (v. Nathanson).

Totuși, până și cei care pledează pentru viață sunt de acord că anumite drepturi se câștigă progresiv, fiindcă un copil de 3 ani nu poate vota, iar un criminal de 12 ani nu e considerat deplin responsabil în fața legii. Mergând pe această linie de argumentare, firește că poate fi refuzat cuiva inclusiv dreptul la viață. Deci tot la convingeri morale și la concepția despre lume și viață ne întoarcem. Știința poate atesta prezența vieții, însă demnitatea și drepturile sunt conferite din afară, de un sistem de valori.

Acesta îmi pare a fi punctul în care statul laic decide, prin reprezentanții săi/noștri, cărei surse de autoritate dă credit și sunt mici șansele ca morala iudeo-creștină să reziste în contextul actual. În orice caz, e vorba despre o decizie strict politică, unde contează grupurile de lobby, presiunile internaționale, presiunea voturilor, exercițiile de imagine, scrupulele sau lipsa lor etc.

Chestiunea e deosebit de sensibilă, fiindcă orice decizie se ia, aceasta riscă să impună o anumită concepție despre lume și viață cuiva care nu vrea s-o împărtășească. Mult-clamata libertate de conștiință e aproape imposibil de respectat.

Așadar, creștinii nu pot să respecte „dreptul” femeii de a face ce dorește cu „trupul ei”, fiindcă ei sunt convinși că embrionul este o ființă umană, iar avortul este crimă. De fapt acesta este miezul discuției: avortul reprezintă un infanticid.

Cum însă asupra acestui punct nu se pot pune de acord militanții pro-choice cu cei pro-life, miza se mută în zona drepturilor, avortul fiind prezentat ca unul dintre „drepturile” femeii, iar opozanții avortului devin încălcători de drepturi… Dimpotrivă, când vorbim despre dreptul la viață al embrionului uman, se suspendă automat teza dreptului femeii de a face ce vrea cu „trupul” ei. Pozițiile îmi par ireconciliabile.

Un alt argument la care recurg susținătorii avortului e cel al opiniei majorității. Adică, dacă o majoritate (având adesea interese morale, financiare, sociale) consideră că fătul avortat nu reprezintă o persoană umană, atunci hai să ținem cont de majoritatea respectivă. Din punct de vedere științific și logic, acest gen de argument este o inepție crasă, indiferent pe ce ton autoritar ar fi rostită. E totuna a spune că, dacă majoritatea crede că pe copii îi aduce barza, atunci așa trebuie să fie.

Mi-e încă neclar în ce fel ar trebui să pledeze creștinii de rând când vine vorba de legi care interzic avortul, fiindcă asta presupune impunerea unui bine cu forța. Dar mi-e foarte clar că, atâta vreme cât credem că statutul de persoană este simultan cu concepția, trebuie luptat pentru viața celor nenăscuți, fiindcă ei nu pot s-o facă.

Urmările pe care le are libertatea femeii de a face ce vrea cu „trupul ei”

Un fapt imposibil de negociat pentru creștini e acela că avortul este o crimă. Cum te porți însă cu cei ce săvârșesc avort… aici deja lucrurile sunt mai complicate. Oricum, e o altă discuție care are prea puține aspecte teoretice și generale, și foarte multe aspecte individuale, practice, așa că n-am să insist.

Statisticile sunt aproape inutile pentru fondul discuției, însă sunt foarte utile pentru intoxicarea publicului. După ce, în SUA, mai mulți militanți pro-choice au recunoscut că falsificaseră datele ca să impresioneze populația și să obțină drepturi, mizând pe culpabiziliarea oamenilor neinformați, orice statistică este susceptibilă de falsificare. Țineți minte ca vreun reportaj să vă dea și sursa de unde a obținut cifrele cu care lucrează?

De altă parte, datele cu care vin avocații pro-life se prea poate să fie incomplete, de vreme ce nu toate avorturile sunt și înregistrate oficial, mai ales dacă se desfășoară în cabinete private.

Impunerea, prin lege, a avortului ca operație medicală încalcă dreptul medicilor la libertate de conștiință. Câtă vreme problema crimei n-a fost tranșată științific, ci doar ideologic, atunci nu văd de ce medicul care refuză avortul trebuie să fie sancționat. Lui nu i se refuză dreptul să aleagă ce să creadă.

Aici, rezolvarea mi se pare extrem de simplă: medicii să poată alege liber dacă sunt dispuși sau nu să ofere acest „serviciu medical”. Iar cazurile de avort să le fie repartizate celor care n-au nicio problemă de conștiință.

Urmările avortului în sine sunt dificil de cuantificat, unul dintre motive fiind acela că există o tendință evidentă a fiecărei tabere de a scoate în față ceea ce consideră a fi semnificativ. De pildă, site-urile pro-choice susțin că nu există o limită maximă de avorturi, nici vreo consecință asupra sănătății femeii în general, ea putând decide oricând să rămână însărcinată chiar după avorturi repetate. Singurele riscuri sunt cele pe care le presupune orice altă operație medicală.

Dimpotrivă, militanții pro-life prezintă o listă lungă de consecințe, de la frământări de conștiință (pe care mișcările pro-choice le pun strict pe seama presiunii socio-religioase), până la riscul decesului și oroarea unei crime săvârșite. Sunt convins că nu toate femeile trec prin așa ceva, dar mai cred și că majoritatea au parte de urmări!

O categorie aparte o reprezintă minorele care pot recurge la avort fără acordul părinților (deși n-au voie să voteze, să cumpere alcool sau tutun până la majorat!), fiindcă s-ar putea să ia o decizie – sfătuite de niște intoxicați ideologici – la o vârstă prea fragedă și care să le afecteze serios restul vieții. Militanții pro-choice prezintă, evident, numai partea plină a paharului lor.

E foarte interesant faptul că simpla ecografie înainte de a comite avortul a făcut mai multe femei să se răzgândească, în momentul în care au auzit că există o inimă care bate. Citeam undeva că în SUA, una dintre marile bătălii ale grupărilor pro-life a fost aceea de a dota clinicile unde se efectuau avorturi cu un ecograf.

Cine are de câștigat

Un punct foarte vulnerabil al grupărilor pro-choice e faptul evident că au ceva de câștigat de pe urma avortului. Pe lângă „beneficiile” individuale (eliminarea complicațiilor socio-profesionale ale unei sarcini, anularea consecințelor morale, încurajarea promiscuității sexuale etc.), nu putem ignora și faptul că se rotunjesc niște venituri pe urma acestei practici. O femeie poate face chiar mai multe avorturi pe an, dacă e ambițioasă. Iar dacă are urmări, cu atât mai bine, că devină pacientă fidelă a industriei de profil, cum remarca cineva.

Creștinii care militează pentru stoparea avorturilor n-au nimic de câștigat din această afacere. Dar, după părerea mea, ar fi bine să aibă ceva de pierdut. Asta le-ar conferi un plus de credibilitate.

Mass-media cu mare audiență are un rol decisiv, fiindcă foarte rar se întâmplă să se poziționeze echidistant în această chestiune. Cel mai adesea face jocurile unei singure părți – respectiv a militantismului pro-choice. Această situare este una deosebit de profitabilă. În plan extern, presa trece drept „emancipată”, „vizionară”, în avangarda luptei pentru drepturi. În plan intern, se încrie în tendința progresistă neo-marxistă și, foarte concret, nu riscă să ia amendă de la CNCD sau CNA pentru eventuale „discriminări”.

Mai există însă un aspect care trebuie adus în discuție. Deși poziția creștină este într-o lumină pozitivă în acest text, există și o dimensiune mai sumbră (cel puțin în creștinismul evanghelic moralist și puritan, dar cred că și în zona ortodoxă). Stigmatizarea mamelor care nasc „copii din flori” este o realitate incontestabilă pentru creștinii evanghelici. Așa că, chiar dacă militează pentru viață, cu greu vor putea digera sub raport etic și al imaginii confesionale eventualele sarcini nedorite apărute în rândurile lor.

În consecință, creștinii au de ținut în balanță imperativul de a lupta pentru viață (chiar intrauterină) și presiunea moralismului care susține edificiul „mărturiei” publice. Dilema nu-i ușoară deloc, cum am arătat la început, pentru că din ea trebuie să iasă câștigați și mama, și copilul. Atât cât se mai poate.

Scurte concluzii

Mai mult decât ca formă de presiune pe autorității (sub amenințarea cu votul), eu văd marșurile pro-life ca pe un avertisment ferm că avortul e o crimă, dar și ca pe o mână întinsă mamelor care, din diferite motive, iau în calcul întreruperea sarcinii, cu toate că înțeleg gravitatea gestului. Cred că e obligatoriu ca, dincolo de interdicția care li s-ar putea stabili prin lege, către femeile respective să transpară și mesajul că pot beneficia de un ajutor concret și susținut în cazul în care decid să-și păstreze copilul.

În această ordine de idei, îmi exprim aprecierea pentru fundațiile care se ocupă de consiliere, dar mai ales pentru cei care au avut curajul să adopte copii. Ei sunt argumentul cel mai puternic că există și alte soluții decât avortul.

Salut susținerea transconfesională (ortodocși, catolici, greco-catolicievanghelici – vedeți aici și alți susținători de diverse confesiuni) de care se bucură aceste marșuri care se vor desfășura pe data de 22 martie în 38 de orașe din România.


Responses

  1. 38 de orase, nu 28

  2. […] https://drezina.wordpress.com/2014/03/21/1900-de-cuvinte-despre-avort […]

  3. […] https://drezina.wordpress.com/2014/03/21/1900-de-cuvinte-despre-avort […]

  4. […] https://drezina.wordpress.com/2014/03/21/1900-de-cuvinte-despre-avort […]

  5. In Romania principala cauza a avortului este saracia si ignoranta fata de,sau lipsa accesului la metode(le) contraceptive, nu nu stoiu ce probleme „morale”. Si cam asta’i pretutindeni. Acuma pozitia mea fata de avort e ambivalenta. Recunosc ca poate fi o experienta traumatizanta, uneori riscanta etc si de aceea sint pentru masuri care vor avea ca efect reducerea numaruluyi avorturilor. Sint insa si impotriva scoaterii lor in afara lefgii, nu ca asa ceva se va intampla in Romania. Sint probabil cazuri in care avortul e raul cel mai mic. Si romania are cel putin legi mai bune decat USA, prin faptul ca pune o limita (nu stiu cate saptamani) duratei pana la care avortul se poate face legal.
    Ideea e ca explozia de avorturi di Romania anilor ’90 si dupa-desi numarul a scazut mult-e perfect expllicabila fara referinte la ong-uri „neomarxiste’. Care or fi si alea. Politica natalista idioata a lui Ceausescu plus prabusirea infrastructurii si serviciilor medicale/sociale etc vor duce la o explozie de avorturi.
    Ce ma deranjeaza la chestai asta cu marsurile pt. viata este logorea metafizica, tendinta de a opera in categorii de alb/negru.
    Si argumentand dpdv al traditiei Bisericii e mai complex cred eu decat locurile comune indeobste auzite prin gruparile pro-life. Au fost destui parinti ai bisericii care au luat de buna opinia medicilor antici (si poate Aristotel?) cum ca „insufletirea” nu se intampla decat in a 40-a zi de la conceptie. Si epitimiile prescrise pentru avort tind sa fie mai mici decat pentru omor., daca imi amintesc bine. Oricum a vorbi despre un zigot ca despre o „persoana umana” si ergo, avortul lui, o crima mi se pare ca nu convinge decat pe cei convinsi deja.
    Asa ca pe langa versete biblice si injunctii moralizatoare, poare ar trebui ca marsuroile pt. viata sa imparta si prezervative sau pilule. Asta ca un minimum. Si sa nu se opuna educatiei sexuale in scoli. Ca astea merg mana in mana.

    • Îi pomeniți pe Părinții Bisericii care ar fi susținut că sufletul vine după 40 de zile. Tot ce se poate, dar nu cred că ei ar fi acceptat avortul poate pentru simplul motiv că sufletul trebuia să se „altoiască” pe ceva. Și acel ceva trebuie să înceapă să existe…

  6. Există vreo IDEE în această logoree, cu totul nemetafizică, ba chiar cam ftizică, a comentatorului Corneliu Ilea?…

    Vreo opinie personală?… Sau e doar un fel de puzzle de „idei” luate de-a gata?…

    Oare dacă aștepta 24 de ore nu era un gest de minimă politețe?…

  7. Alin Cristea,
    Ideea’i ca treburile astea pro-life, cel putin in felul in care exista azi si in Romania, desi originile lor ultime se afla in USA, sint moralizatoare, naive si mai mult autoterapeutice. Adica te vei simti si d-ta bine ca n’ai stat acasa o simbata dupa masa si ai predicat ceklor convinsi deja sa o lase mai moale cu sexu’. Ca din interactiunile personale cu pro-liferii cam asta’i forta care’i misca. Nu mai cetio sex oameni buni. Acuma daca ati gresit, Dumnezeu va iarta, va iertam si noi cu marinimie, da’ promiteti ca nu mai faceti.

    • 1. Folosiți textul doar ca pretext să vă expuneți propriile idei/convingeri? Întreb pentru că n-am înțeles în ce fel se leagă ce spuneți de ceea ce am spus eu.

      2. Dacă deranjează ideea „moralistă” că abstinența ar fi cel mai eficient contraceptiv, atunci putem recurge la statistici și orice alte tehnici de investigație sociologică să vedem cum stau lucrurile. Asta nu înseamnă că oamenii trebuie să și devină abstinenți, ci doar să știe că au o metodă 100% sigură de a nu se alege cu BTS sau cu un copil nedorit și neplănuit. Iar celelalte metode contraceptive vin abia după asta și, e drept, permit mai multă dezinhibare sexuală, însă și riscurile cresc. Dacă așa stau lucrurile, de ce ne-am preface că e altfel? Doar ca să nu părem defazați?

  8. Bineinteles, in lumea idala a dvs. abstinenta este metoda de control a sarcinilor absolut sigura, fara riscuri, fezabila etc. Banuiesc insa ca sinteti si dvs. cat de cat constient ca entuziasmul dvs. religios care, cel putin teoretic, ar face posibila o astfel de lume, este rar.si la oamenii care dau pe la biserica. Asa ca pe langa predici despre abstinenta , mai trebuie si acces usor la alte metode contraceptive si educatia minima aferenta.
    Si eu cred ca-i tragic ca atatia ani in Romania avortul a functionat ca metoda principala de control a sarcinilor . Probabil ca lucrurile s-au mai schimbat acum. Sint pentru reducerea numarului avorturilor. Ma opun scoaterii lor in afara legii. Si cred ca miscarea pro-life e cu capu’n nori.

    • Nu iti trebuie mult entuziasm religios sa intelegi ca abstinenta innanite de casatorie e o alegere inteleapta si o virtute care merita promovata. Trebuie doar sa pui neuronii la treaba putin. Abstinenta ESTE „absolut sigura, fara riscuri, fezabila”. Si spun asta ca tanar necasatorit.

      Locuiesc intr-o societate “educata” sexual pana peste cap, se impart prezervative in scoli, si copii ar putea sa dea lectii la parinti in domeniu. Satistic, majoritatea casatoriilor se termina cu divort, si chiar si asa, majoritatea “familiilor” nici nu sunt casatorite, locuiesc in concubinaj. Asa e mai simplu din punct de vedere legal sa schimbi pagina cand ti se face lehamite. Cu tinerii, invatati ca pot sa isi faca de cap atat timp cat se “protejeaza”, situatia nu e mai roz. Social e o harababura generala, dar probabil dumneavastra o vedeti ca un viitor luminos si de dorit pentru Romania.

      Recomandati pilula contraceptiva ca solutie. Mi-a spus un farmacist, prieten bun, cam cum funcioneaza pilula, cum deregleaza ciclul hormonal al femeii si ce efecte are pe termen lung. Nu ar recomanda-o nimanui, si asta bazat pe ce a invatat la universitate. Mai aveti si alte afirmatii gratuie si neinformate, nu cred ca sunteti in pozitia sa catalogati pe altii ca fiind cu capul in nori.

  9. Ca baiat, imi e greu sa ma pronunt. Am ratiune si logica dar asta se opreste la un moment dat in fata alegerii unei femei.

    Teoretic, omul e un animal ca oricare altul. Practic, ne-am format umani prin societate. Tot tehnic, omul nou nascut e un animal si mai mic caci nu zambeste caci s-a amuzat de ceva in mod constient, nu din umanitate iti strange degetul cu manutzica lui miticica si cu degetelele inecate in diminutive. Dar…daca ai spune asta multora te-ar numi rece si dur si multe. Unde mai pui ca ai fi numit chiar nebun sa intepi putin lumea zicand ca fiecare spermatozoid irosit prin masturbare este o chestiune pro-life.

    Oricum, mai e inca o treaba importanta pe care ambele tabere le ignora. Vorbesc de avort fara sa stie ce presupune asta. Ei cred ca apesi pe un buton si gata. Ar trebui sa intelegem avortul ca operatiune medicala mai intai.

    • Cred că îi evaluați eronat. Din câte știu, organizațiile pro-life și pro-choice au propriile clinici de consiliere. În România, există o întreagă rețea de medici pro-vita (http://medicipentruviata.ro/). Deci e hazardat să spuneți că nu știu ei despre ce vorbesc.

  10. STP,
    M-ar interesa ce credeti despre ritualuri de fertilitate de tipul de mai jos:http://www.dailymail.co.uk/femail/article-2586036/You-married-Lord-daddy-boyfriend-Purity-Balls-girls-gift-virginity-fathers-marriage-sweep-America.html

    • E prima oara cand aud de chestia asta. Imi pare o idiotenie mare cat casa, mi se face sila. Tipic american, sa faci show si sensationalism din orice.

  11. Tipic americane sint si marsurile astea pro-life. Mai mult un fel de terapie de grup fara rezultate . Adica nu duc la reducerea avorturilor. Plus ca tind sa participe grupuri aflate la dreapta spectrului politic care iubesc zigoti si fetusi, insa dispretuiesc „statul asistential”.

    • Nu stiu daca sunt tipic americane marsurile, dar stiu ca au un impact. Sensibilizeaza, informeaza, mai e si atentia media, se mai discuta pe marginea subiectului. Cum ati ajuns la concluzia ca nu au nici un rezultat? Nu e solutia perfecta, dar e “a step in the right direction”. Parerea mea.

  12. […] și obligații. Am discutat cu altă ocazie despre drepturile concurente ale mamei și copilului sau ale medicului și pacientei care solicită avortul. Mă mulțumesc să spun aici că, din […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: