Cum mai definim azi erezia

 

Masacrul waldesienilor din Merindol (Sursa)
Masacrul waldesienilor din Merindol (Sursa)

Nu știu care e situația în alte religii, dar creștinismul mereu s-a confruntat cu învățături care, pornind de la Biblie, s-au îndepărtat de ceea ce s-a considerat a fi învățătura sănătoasă. Povestea nu e însă chiar așa de simplă pe cât ar putea părea la o privire superficială.

Au existat situații în istorie când o erezie a devenit aproape dominantă – numeric și geografic –, fapt ce nu a atras însă după sine și vreo corectitudine teologică. E cazul arianismului, de pildă.

De asemenea, în scaunele episcopale și patriarhale au stat nu o dată ierarhi eretici, care au ucis și exilat apărători ai credinței adevărate. Maxim Mărturisitorul e unul dintre exemplele cele mai notorii, dar mulți alți episcopi și teologi au avut de suferit – din partea creștinilor, nu a păgânilor! – de pe urma dreptei credințe.

Pare-se că și timpul a fost un factor determinant în decantarea adevărului doctrinar. Și totuși, chiar după mai bine de un mileniu și jumătate de creștinism, există învățături și personaje (Origen, de exemplu) care sunt reevaluate și interpretate într-o cheie mai favorabilă, chiar dacă nu neapărat absolvite de spectrul ereziei.

Se dovedește, așadar, că identificarea ereziei este un proces complicat, unde omul vrea să colaboreze cu Dumnezeu, dar se întâmplă ca multiplele condiționări conjuncturale pământești să interfereze în acest proces și să-l altereze.

Trebuie ținut cont și că în primul mileniu (și îndeosebi în primii vreo 500 de ani) de creștinism, atunci când s-au dat majoritatea bătăliilor dogmatice fundamentale pentru ce cred azi toți creștinii, creștinătatea era relativ unită sau, cel puțin, se zbătea să păstreze o linie dogmatică unitară.

După schismele succesive survenite mai ales după anul 1000, situația se complică simțitor, de vreme ce dogmele oficiale s-au împărțit în cel puțin vreo 3 ramuri principale (ortodoxă, catolică și protestantă).

Nu degeaba avem grupări de sorginte protestantă care și-au documentat genealogii ce includ mișcări considerate eretice la vremea lor, preferând să treacă sub tăcere aspectele controversate doar pentru a-și putea construi o legitimitate istorică.

Cred că am menționat suficiente elemente pentru a sublinia că procesele de erezie din zilele noastre trebuie să țină cont de numeroase aspecte și că nu pot fi telegrafice, cu câteva cărți nesemnificative la bibliografie și vreo 5 citate biblice invocate „după ureche”.Citește mai mult »