Deciziile „copiilor” și cei doi surzi

 

By macieklew (sursa)
By macieklew (sursa)

Fata care s-a pierdut și s-a găsit zilele astea a generat numeroase reacții față de Biserică și creștinism. Unii au fost oripilați sau doar îngrijorați că un copil de 15 ani s-ar putea gândi la călugărie (și nu la sex, droguri și avort, așa cum ar fi „normal”). Alții sar să apere – pe bună dreptate – dreptul copilului de a se gândi la ce dorește creierul său.

Controversa va prilejui, după părerea mea, o dezbatere a surzilor. De o parte se vor situa habotnicii înverșunați, care vor arunca anateme pe toți cei care îndrăznesc să vorbească împotriva credinței (lor!). De cealaltă parte se vor situa intoleranții toleranței, indivizii care consideră că ateismul (sau antiteismul) este una dintre condițiile fundamentale ale demnității noastre de făpturi umane. Oamenii cu opinii mai ponderate nu se vor prea auzi decât greu și cu ecouri reduse.

Mă frapează însă o izbitoare imagine în oglindă care ni se înfățișează cu surprinzătoare similarități. Societatea seculară, prin vocile ei mediatice, n-are nimic de reproșat unui adolescent de 15 ani care își începe viața sexuală, participă la chiolhanuri monstru sau se dedă la diverse gesturi discutabile moral și uman.

Toate acestea, în măsura în care nu se soldează cu urmări semnificative, sunt încuviințate, tolerate sau chiar încurajate. Omul trebuie să se distreze, trebuie să se cunoască, să-și testeze limitele, să-și trăiască tinerețile.

În schimb, dacă același ins de 15 ani face vreun pas spre religie, imediat e suspectat de habotnicie, de suferințe sufletești grave, de spălături pe creier și de alte sechele pe care creștinismul sau viața le-ar fi abătut asupra sa.Citește mai mult »

Reclame