De ce-mi place Bono

 

By David Shankbone (detalii)
By David Shankbone (detalii)

Pentru că vorbește cu nonșalanță despre credința lui. Creștină! Inclusiv în publicații seculare. Și face asta fără eufemisme, chiar dacă unii (vezi CNN!) vor să scoată cu totul astfel de referințe din biografia lui.

Pentru că donează bani cu grămadă pentru diverse cauze umanitare. (Și cine sunt eu să judec dacă o face din dragoste creștinească sau e doar un mare filantrop ce vânează slavă deșartă?)

Pentru că se perindă cu dezinvoltură printre potențații planetei, apărându-și cauzele fără inhibiții sau complexe, vorbind despre ele oriunde și oricând. Și adesea îi eclipsează cu aparația lui.

Pentru că este un strateg și un diplomat care știe că una dintre cele mai importante calități ale sale trebuie să fie perseverența, iar el e dispus să aștepte și să insiste, și asta dă roade importante pe termen lung.

Pentru că nu se sinchisește cu ce ideologie este asociat, atâta vreme cât reușește să își ducă la îndeplinire obiectivele, iar singura ideologie care-i poate fi atribuită e cea a „samariteanului milostiv”.

Pentru că își folosește abil uriașul capital de imagine ca să ia bani de unde sunt în exces, ca să-i ducă acolo unde e nevoie de ei.

Pentru că a luptat, cu armele lui, pentru împăcarea protestanților cu catolicii din Irlanda de Nord.

Pentru că e în stare să cânte live și să improvizeze oricând e nevoie.

Pentru că preferă mereu să nu vorbească prea mult despre zgârcenia celor care dețin milioanele, ci să aprecieze fiecare gest mărunt de bunăvoință.

Pentru că este mereu o prezență tonică în aparițiile sale publice.

Pentru că are capacitatea să-și schimbe punctele de vedere chiar cu privire la chestiuni esențiale ale activității sale, cum ar fi relația dintre sărăcie și capitalism.

Pentru că acceptă distincțiile și premiile care i se oferă, profitând de prestigiul pe care i-l aduc și reinvestindu-l în acțiunile sale umanitare.

Pentru că eu cred că un creștin în postura lui cam asta poate face: să ajute cât poate și să atragă atenția asupra unor probleme, chiar cu riscul de a greși sau de a fi răstălmăcit.

Pentru că îi incomodează și enervează pe dogmatiștii din toate taberele, însă e prea vizibil ca să poată fi ignorat.

Pentru că e o apariție stridentă și extravagantă, care ți se lipește de retină, fapt ce contribuie la eficacitatea cu care mesajele sale ajung la destinatari.

Pentru că e din Dublin, la fel ca un alt irlandez celebru pe care-l citește și apreciează: C.S. Lewis.  (Later edit: Natan are dreptate, Lewis nu-i din Dublin 🙂 )

Pentru că e căsătorit cu aceeași femeie de peste 30 de ani.

PS: Acum aștept comentarii în care să mi se dovedească, fără putință de tăgadă, că, „potrivit Bibliei”, Bono nu este mântuit și că muzica rock nu poate fi „creștină”.

Și, pe lângă asta, aștept ca Voicu să-mi ofere gratis cartea despre U2 pe care a publicat-o la Aqua Forte, fiindcă tocmai i-am făcut reclamă. 🙂 Deși, cred că mai bine o cumpăr, la cât de prost merg lucrurile în branșa asta. 😉

U2

Biblia și Ucraina

 

(Sursa)
(AFP, Via Euromaidan)

Rețelele de socializare au marele avantaj că pot să transmită aproape instantaneu vești dintr-un colț al lumii în celălalt. E drept că e mai greu cu documentarea știrilor, că se pot produce intoxicări mediatice, dar ideea e că multe lucruri se află întâi pe twiter și facebook, abia pe urmă prim media clasică.

Așa stând lucrurile, și reacțiile oamenilor se văd extrem de prompt. Despre cei care nu sunt conectați, nu poți spune nimic, dar cei care apar cu diverse postări spun ei înșiși ce preocupări au.

Sunt mereu atent – chiar și involuntar – la modul în care reacționează lumea românească creștină (atâta cât am eu acces la ea) la diverse evenimente de actualitate. Și descopăr adesea că cei mai prompți sunt enoriașii, nu liderii de opinie – deși există și excepții notabile.

E drept că se întâmplă frecvent ca oamenii care reacționează să fie dezorientați, dezinformați, stângaci, dar sunt prezenți într-un fel sau altul în actualitate. Încearcă să-și înțeleagă vremurile și să ia o atitudine față de ele.

E straniu însă să vezi tot felul de slogane și versete (uneori scrise agramat) curgând pe wall-uri de lideri eclesiali într-o zi când Belgia decide că pot fi eutanasiați copiii cu boli incurabile. Sau într-o zi când în Ucraina e front de luptă. Și la fel și în zilele următoare.

Unii dintre pastori și preoți (nu puțini) continuă să-și posteze liniștiți predicile proprii, învățăturile marilor duhovnici îmbunătățiți, zicerile cutărui sfânt sau înțelept într-o deplină surzenie, parcă, la realitățile lumii. Iar o grămadă de enoriași, credincioși declarați și înfocați, le urmează exemplul.Citește mai mult »

Duminica 33 dupa Rusalii. Predică la Duminica vameşului şi fariseului. Se poate vorbi despre nedreptatea lui Dumnezeu

Părintele Nicolae Steinhardt

din DĂRUIND VEI DOBÂNDI – CUVINTE DE CREDINȚĂ

Editura Polirom

Se poate vorbi despre nedreptatea lui Dumnezeu[1]

[Predică la Duminica vameşului şi fariseului]

Fraza Sfântului Isaac Sirul – nu huliţi spunând că Dumnezeu e drept[2] – ni se arată desigur la prima vedere ca stranie, revoltătoare, de neînţeles. Nu este oare dreptatea relevată pe tot cuprinsul Vechiului Legă­mânt (şi pe al Psaltirii cu osebire) a fi unul din atri­butele majore ale divinităţii ? Nu tot astfel o consideră teologii toţi şi credincioşii fără excepţie ?

Şi totuşi, aflăm în Noul Legământ confirmări temei­nice ale aserţiunii Sfântului Isaac Sirul, aşa ultragiantă cum pare să fie. Dreptatea aici nu mai transmite impre­sia că deţine primordialitatea recunoscută ei în prima parte a Scripturii; s-ar zice că, într-un mod uluitor pentru mintea omenească, i se substituie însuşi con­trariul ei.

Vezi articol original 2.068 de cuvinte mai mult

De ce sper să nu fie (prea) lăudată Simona Halep la tv

 

(Sursa)
(Sursa)

Atunci când anumite canale… de televiziune se apucă să laude pe cineva în exces, ceva nu-i în regulă.

Știți care-s imaginile ce-mi vin în minte? E baia de mirodenii în care sunt puse fripturile înainte să fie date la cuptor. E prietenia pe care o oferă spionul înainte ca să poată culege informații de la victima sa. E momentul de beatitudine pe care se spune că-l trăiesc înainte de moarte cei degerați de frig. E liniștea dinainte furtunii. E sărutul trădării. E ultima dorință a condamnatului înainte să fie executat.

Nu, nu puteți alege una singură, căci sunt toate valabile simultan, în proporții variabile. Când televiziunile tăbărăsc pe o celebritate, urmează să-i răscolească prin trecut, să-i tragă de limbă rudeniile, să-i hăituiască prietenii apropiați, să-i paraziteze imaginea și realizările, să-i tulbure zilele și nopțile, să-i ațină calea când vine și pleacă.

Televiziunile de o anumită factură nu se fixează asupra nimănui decât în măsura în care se pot hrăni cu sângele proaspăt și parfumat al victimei. Momentele acelea ce par multora elogii sincere și dezinteresate nu reprezintă decât frăgezirea prăzii, adormirea vigilenței, amorțirea simțurilor.

N-am văzut încă vreun personaj aflat mai multă vreme în prim-plan căruia lipitorile sordide care-și spun „paparazzi” să nu le scoată vreun zvon născut de vreo stră-mătușă senilă sau de vreo „cunoștință” frustrată ori excesiv de sentimentală.

Citește mai mult »

Deciziile „copiilor” și cei doi surzi

 

By macieklew (sursa)
By macieklew (sursa)

Fata care s-a pierdut și s-a găsit zilele astea a generat numeroase reacții față de Biserică și creștinism. Unii au fost oripilați sau doar îngrijorați că un copil de 15 ani s-ar putea gândi la călugărie (și nu la sex, droguri și avort, așa cum ar fi „normal”). Alții sar să apere – pe bună dreptate – dreptul copilului de a se gândi la ce dorește creierul său.

Controversa va prilejui, după părerea mea, o dezbatere a surzilor. De o parte se vor situa habotnicii înverșunați, care vor arunca anateme pe toți cei care îndrăznesc să vorbească împotriva credinței (lor!). De cealaltă parte se vor situa intoleranții toleranței, indivizii care consideră că ateismul (sau antiteismul) este una dintre condițiile fundamentale ale demnității noastre de făpturi umane. Oamenii cu opinii mai ponderate nu se vor prea auzi decât greu și cu ecouri reduse.

Mă frapează însă o izbitoare imagine în oglindă care ni se înfățișează cu surprinzătoare similarități. Societatea seculară, prin vocile ei mediatice, n-are nimic de reproșat unui adolescent de 15 ani care își începe viața sexuală, participă la chiolhanuri monstru sau se dedă la diverse gesturi discutabile moral și uman.

Toate acestea, în măsura în care nu se soldează cu urmări semnificative, sunt încuviințate, tolerate sau chiar încurajate. Omul trebuie să se distreze, trebuie să se cunoască, să-și testeze limitele, să-și trăiască tinerețile.

În schimb, dacă același ins de 15 ani face vreun pas spre religie, imediat e suspectat de habotnicie, de suferințe sufletești grave, de spălături pe creier și de alte sechele pe care creștinismul sau viața le-ar fi abătut asupra sa.Citește mai mult »

„Ocuparea forței de muncă”

 

Stanisław Lentz - Greva (sursa)
Stanislaw Lentz – Greva (sursa)

Mă mir că vajnicele instituții ale dreptului de-a nu fi ofensat n-au sesizat jignirea adusă unei cuvârșitoare majorități prin formule precum cea de mai sus. Desfaceți puțin expresia să vedeți ce iese.

Ocuparea – adicătelea, să înțelegem că niște pierde-vară sau târâie-brâu taie frunză la câini pe maidani și atunci niște inși cu inițiativă s-au gândit ei așa, profund și umanist, să le dea o ocupație respectivilor. O, dar ce ne văzură ochii, că majoritatea suntem niște inși care trebuie ocupați cu ceva, fiindcă, din proprie inițiativă, tândălim câtă-i ziua de lungă.

Chiar dacă ar fi așa – ceea ce nu cred, fiindcă toți acei pensionari ilegali care atârnă greu de buget mai fac niște bani negri și, deci, muncesc – tot mi s-ar părea o obrăznicie să vorbești așa cu, practit, aproape toată suflarea țării care nu face parte din cercul „antreprenorilor”.

Sper că termenul „ocupare” nu se referă la „cotropire”. Deși asta ar conferi oarecare identitate celor cotropiți…Citește mai mult »

Dictatura teologiei confesionale

(Sursa)
(Sursa)

 

Partidele politice mi se par a fi dintre structurile cele mai totalitare ale sistemului democratic. Nu ai voie să spui prea multe în afara liniei partidului, căci ești repede exmatriculat (mai ales atunci când partidul se ghidează nu după doctrine politice, ci după interese). Înțeleg că trebuie să fie și disciplină de partid, dar înregimentarea asta fără rest îmi dă fiori.

Cu atât mai mult, înregimentarea teologică confesională – obligatorie! – îmi dă fiori. Nu o dată mi s-a spus (și li s-a spus și altora în prezența mea) că „noi nu putem susține asta, fiindcă suntem evanghelici (i.e.: baptiști, penticostali etc.)”.

Pe de o parte, înțeleg această preocupare pentru puritatea gândirii teologice evanghelice. Dar, când vine vorba de adevăr și de sufletul omului, interesul pentru disciplina teologică confesională nu prea face cât o ceapă degerată.

Nu susțin că ar trebui să hălăduim pe tot maidanul teologic în căutare de trufandale și noutăți pe care să le asimilăm fără discernământ. Nici vorbă. Toată discuția următoare vă rog s-o plasați în zona credințelor ortodoxe – adică a celor împărtășite de creștinătate și socotite corecte.

Se întâmplă mereu ca oamenii să aibă întrebări și frământări care să atingă marginile posibilităților teologice dintr-o anumită confesiune (mai ales în confesiunile mai tinere). Exemple ar fi destule, de la cele de natură dogmatic-instituționale, până la probleme existențiale profunde.

Înțeleg stânjeneala de a nu avea răspunsuri care să satisfacă setea căutătorului autentic (nu vorbim de aventurieri aroganți aici). Dar nu înțeleg înțepeneala de a prefera să consideri că omul are o problemă pentru că e frământat mai degrabă decât să admiți limitele actuale ale tarlalei teologice.

E destul de bizar ca tocmai confesiunile în care se vorbește foarte mult despre creștinism ca relație, să ți se servească îndemnuri și limitări dogmatice. De asemenea, tocmai confesiunile care au la temelie ideea de biserică perpetuu în reformare par să se anchilozeze extrem de repede într-un sistem de afirmații doctrinare sau practici eclesiale agreate.Citește mai mult »