Personalități de sărbătorit în 2014 (1)

 

Colțul poeților, Westminster Abbey (sursa)
Colțul poeților, Westminster Abbey (sursa)

Lista asta are un pronunțat caracter subiectiv. Dar reprezintă și un pretext pentru a citi câte ceva de/despre aceste personaje care au lăsat o urmă în istorie prin ceea ce au făcut (sau, uneori, au refuzat să facă). Alegerea numelor îmi aparține, iar lista finală e surprinzător de lungă.

1. Fratele Laurențiu al Învierii (1614 – 1691): 400 de ani de la naștere. A scris una dintre cele mai frumoase cărți de spiritualitate creștină. El se ocupa de bucătărie într-o mănăstire carmelită din Paris. Deși catolic credincios, nu a fost călugăr. Însă voia ca, în condițiile date, să se apropie de Dumnezeu. Rezultatul acestei dorințe este consemnat în cartea Viața cu Dumnezeu (titlul vechi: Practicarea prezenței lui Dumnezeu), ce reprezintă un manual de spiritualitate pentru oameni ocupați.

2. Antonie de Suroj (1914 – 2003): 100 de ani de la naștere. Abia când am descoperit cartea Școala rugăciunii am reușit să văd această îndeletnicire spirituală cu alți ochi decât eram obișnuit din educația aluvionară pe care o acumulasem în mediul evanghelic. A fost un gură de aer proaspăt și cu totul inedit. Merită!

3. G.K. Chesterton (1874 – 1936): 140 de ani de la naștere. Scriitor catolic și autorul câtorva cărți de referință: Ortodoxia, Everlasting Man, Heretics etc. Consider că Ortodoxia e o lectură obligatorie pentru orice creștin.

4. George MacDonald (1824 – 1905): 190 de ani de la naștere. Pastor protestant, antemergător al literaturii fantasy, precurs al lui J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. Mi-aș dori să am răgazul să citesc câte ceva din Unspoken Sermons, care au stat la baza unei antologii întocmite de C.S. Lewis. În românește i s-a tradus Prințesa și goblinii.

5. Augustin de Hippona (354 – 430): 1660 de ani de la naștere. Nu mă pot lăuda cu lecturi prea consistente din Augustin. Dar e cert că-i atât de mare încât nu se poate face teologie fără a-l pomeni. Până și Luther era, înainte să devină reformator, călugăr augustinian. Măcar Confesiunile tot ar trebui citite și de către nespecialiști.

6. Origen (184/185 – 253/254): probabil 1830 de ani de la naștere și 1760 de la moarte. A fost cel mai strălucit reprezentant al școlii catehetice de la Alexandria. Din pricina prostului renume de care s-a bucurat Origen și origenismul, cred că e foarte greu de estimat impactul pe care l-a avut asupra Tradiției Bisericii. În orice caz, am găsit de mai multe ori în scrieri recente ideea că Origen merită și trebuie reevaluat. Rețin din viața lui dorința arzătoare de a fi considerat vrednic de martiraj și durerea că nu avea parte de așa ceva. Totuși, se pare că moartea i s-a tras de la torturile suferite în timpul persecuției lui Decimus.

7. Toma din Aquino (1225 – 1274): 740 de ani de la moarte. Am citit că, cu doar vreo câteva săptămâni înainte de moarte, Toma a avut parte de o experiență mistică în urma căreia a ajuns să considere că toată opera lui teologică – fundamentală pentru Biserica Catolică – reprezintă niște „paie”. N-a mai apucat să scrie și altceva. În românește s-a tradus puțin, dar e în lucru Summa theologica.

8. Jean Calvin (1509 – 1564): 450 de la moarte. Nu-s deloc fan al calvinismului, dar, aproape de fiecare dată când am citit direct din scrierile lui Calvin, calvinismul mi s-a părut o interpretare adesea abuzivă a teologiei sale. Totuși, sunt câteva elemente care mi-l fac oricum mai antipatic decât, să zicem, Luther. Dar Calvin rămâne un reper al Reformei și orice prilej e bun pentru a-l mai răsfoi măcar o dată la câțiva ani.

9. Oswald Chambers (1874 – 1917): 140 de ani de la naștere. Chambers e unul dintre autorii care știu că sistemele raționale nu rezistă în fața realității, pentru că temelia vieții este una tragică, incoerentă, fără cursivitatea logică a discursurilor. Mi-a prins bine după cursurile de „sistematică”. Când a fost să conferețieze despre C.S. Lewis, dr. Jerry Root mi-a povestit că My Utmost For His Highest (tradusă în românește cu două titluri: Ce am mai bun pentru Cel Preaînalt și Totul pentru gloria Lui) conține predici întregi din George MacDonald, pe care Chambers le copiase pentru că-i plăcuseră, iar soția lui Chambers le-a introdus în această carte de meditații zilnice, editată post-mortem, neștiind că textele nu-i aparțin, de fapt, lui Oswald.

10. Frank Laubach (1884 – 1970): 130 de ani de la naștere.

Citește mai mult »

Îngerul din tren

A fost sau n-a fost?

Biografistu'

Ferenc Visky, preot reformat, unul dintre liderii mișcării evanghelice Betania fusese condamnat la 22 de ani de închisoare pentru Hristos, iar familia sa (soția și cei șapte copii) a fost deportată în Bărăgan în 1959. În cartea Prizonierii speranței (apărută la Editura Koinonia), Ferenc Visky jr. relatează una dintre situațiile minunate în care Dumnezeu le-a putat de grijă. La final veți înțelege mai bine titlul acestei postări!

Tot printr-o conjunctură fericită, adică prin harul lui Dumnezeu (harul este întotdeauna o situaţie fericită) soţia fratelui Richard Wurmbrand, pict0000sora Binţia, în această perioadă nu a fost deportată sau închisă, ci „doar” supravegheată de Securitate.
Într-o asemenea situaţie, majoritatea dintre noi am fi stat „cuminţi”, dar ea a căutat – dând din puţinul ei – să-i întărească pe cei oprimaţi şi să alerge toată ziua, ducând mângâierea Cuvântului acolo unde era nevoie. Această minunată Binţia, care semăna foarte mult cu mama, atât ca…

Vezi articol original 2.366 de cuvinte mai mult

Codul etic al dascălului

Moise cu cele zece porunci, Rembrandt (sursa)
Moise cu cele zece porunci, Rembrandt (sursa)

 

Dacă am fi într-o țară cât de cât normală, un cod etic al profesorilor și învățătorilor ar veni oarecum firesc (deși poate că nici măcar n-ar fi necesar), s-ar înscrie într-un pachet de bune practici și intenții ce reglează raporturile dintre școală și societate.

La noi însă, această propunere – în aparență onorabilă – are tot felul de fațete întunecate. Căci corupția consistentă, aia care aduce bani gârlă, nu e în straturile dascălilor simpli, a învățătoarelor devenite țațe și mahalagioace, ci mult mai sus, pe la directori, prin inspectorat, prin ministere.

Cazurile reclamate până acum mie mi se pare că nu dovedesc corupția sistemului, ci, cel mult, nesimțirea, proasta creștere, aroganța sau, de ce nu?, onestitea și acceptarea unei stări de fapt generalizate. De la fiecare ședință cu părinții se vine cu buzunarul mai ușor. Și foarte puțini sunt cei care dau „benevol”.

Oricine a avut de-a face însă cu inspectoratul pentru vreo problemă mai complicată știe că acolo lucrurile sunt așa cum le hotărăsc tartorii locali. Pentru că legea și metodologia lasă destul loc și pentru tocmeală. Ei te omoară și te înviază la loc dacă au nevoie de tine. Voi știați că un dascăl nu se poate transfera în primul an de muncă în sistem. Ei, aș! Se poate!

Și, mai presus de orice, ei sunt cei mai aproape și cei mai implicați în afacerile pe bani europeni. Dacă nu cei din minster, atunci cine (să-ți țină cursuri in/utile în după-mesele în care tu ai timp berechet de pierdut), dacă nu cei din inspectorate, atunci cine (să se dea sfară în țară și să transforme acele cursuri în cerințe și „puncte”), dacă nu prin directori, atunci cine (să forțezi profesorii să vină ca să poți justifica la urmă că banii au fost cheltuiți „cu folos”)?

Acești inși unși cu toate alifiile nu lasă, de pildă, ca legea să fie aplicată dur – să meargă banii exact acolo unde merge elevul (celebra finanțare „per capita”) – pentru că trebuie să țină în viță școlile a tot felul de piloși. Deși, judecate lucrurile în amănunt, și aici mai există nuanțe.

Sindicatele, de obicei, nu reprezintă decât o anexă profitabilă a inspectoratelor. Liderii de sindicat sunt tipi cu influență și se poate apela cu încredere la ei pentru a „rezolva” anumite probleme.

De ce sunt atât de convins că inspectoratele sunt corupte? Citește mai mult »

Depresia de după sărbători

Sisif
Sisif, de Tițian (sursa)

Sabbatul nu este pur și simplu timpul liniștii, al odihnei.
Trebuie să ne privim munca din afară, nu numai dinăuntru.

(Ludwig Wittgenstein)

Depresia sărbătorilor și „după-sărbătorilor” este deja un fapt curent, despre care se vorbește ca despre un sindrom trendy trecător și recurent. Vine și pleacă odată cu sărbătorile. E un must.

Mi-am permis să croșetez profan pe această temă, fără să am pretenția că voi ajunge fix la miezul problemei. L-am citat pe Wittgenstein la începutul textului pentru că îmi pare că observația lui conține (cel puțin) două idei interesante. Înainte să le dezvolt, precizez că am lărgit sfera de cuprindere a sabbatului pentru a include orice sărbătoare (creștină).

Cele două idei sunt foarte simple, de altfel: prima e că sărbătoarea ar trebui să fie un timp al odihnei și liniștii, iar a doua e că ar trebui (cu necesitate!) să includă meditație, analiză critică a propriei activități și, prin extensie, a propriei vieți.

Dimpotrivă, la cum am receptat de-a lungul anilor ideea de sărbătoare – așa cum era ea înfățișată în biserici –, am rămas mereu cu impresia că praznicele sunt prilejurile cele mai nimerite pentru activism religios și social. Iar mai nou, societatea de consum ne-a vârât în cap ideea că sărbătoarea e și un prilej de activism consumerist.

Se sugera (sau se afirma) că cel mai neinspirat lucru pe care l-ai putea face este să stai cât mai mult acasă cu familia și cu propriile gânduri. Iar cel mai recomandat era, din punct de vedere religios, să colinzi, să participi activ (nu pasiv!) la programele bisericii (vreo 5 de Crăciun și măcar 3 de Anul Nou). Din punct de vedere socio-familial, acum se fac tradiționalele vizite la rudele pe care le vezi o dată pe an.

După atâta tevatură, nici nu e chiar atât de surprinzător că, la final, te lovește un recul depresiv, căci efortul a fost unul consistent. Fiziologic e nevoie de o coborâre în groapa de potențial după atâtea culmi ce au trebuit atinse.Citește mai mult »

Clasicii Reformei, în limba română

O listă cu ce avem disponibil în românește din scrierile reformatorilor.

Scriptorie

 Jean CalvinCalvin - Invatatura

1. Jean Calvin – Învățătura religiei creștine (traducere din engleză, opțiune explicată în introducerea semnată de dr. Iosif Țon), trad. Daniel Tomuleț și Elena Jorj, Oradea, Cartea Creștină, 2003.

Calvin - Ioan

2. Jean Calvin – Evanghelia după Ioan. Comentarii, trad. Ștefan Gugura, Cluj, Logos, 2011.

crestinism biblic

3. John (!?) Calvin – Creștinism biblic, trad. Dinu Moga, Oradea, Făclia, 1997. (Cartea reprezintă, potrivit site-ului editurii: O versiune abreviată şi rescrisă pentru cititorii de azi a lucrării calsice Instituţiile Religiei Creştine.)

 Martin Luther

Luther - Scrieri 1

1. Martin Luther – Scrieri, vol. 1 (conține: Cele 95 de teze, Despre libertatea creștinului, Despre robia babiloniană a bisericii, Către nobilimea germană), trad. Petru Forna, Cluj, Logos, 2003.

Luther - Scrieri 2

2. Martin Luther – Scrieri, vol. 2 (conține: O predică despre căsătorie, Patimile lui Hristos, Isus S-a născut evreu, Despre faptele bune, Scrisoare către trei călugărițe, Către…

Vezi articol original 437 de cuvinte mai mult