Armistițiul de crăciun – un caz de noblețe insuficient investigat

Trupe germane și britanice (sursa)
Trupe germane și britanice în teritoriu neutru cu prilejul „armistițiului de Crăciun” (sursa)

În jurul datei de 25 decembrie 1914, la puțină vreme după debutul Primului Război Mondial, s-au înregistrat în mai multe puncte de pe linia frontului de vest și de est armistiții spontane pentru sărbătoarea Crăciunului. Am aflat despre acest minunat incident abia când am văzut filmul Joyeux Noel, o ecranizare inspirată din acele manifestări de umanitate, survenite și ca urmare a apelului făcut de Papa Benedict XV (un personaj cel puțin interesant, în acei ani). Fenomenul se pare că a fost destul de amplu, undeva la 100.000 de combatanți fraternizând în această perioadă.

Mi s-ar părea foarte interesant de înțeles de ce a fost posibil doar atunci și nu s-a mai înregistrat un fenomen similar ulterior, când războiul s-a întețit, nici în următorul război mondial. S-o fi pierdut ceva esențial din fibra combatanților? A fost nevoie de atrofierea acelui ceva pentru ca măcelul să poată deveni deplin? A pierdut atunci (definitiv!?) omenirea ceva din moștenire ei „genetică” pozitivă? Ulterior, se pare că acest tip de „incidente” a fost contracarat prin ordine clare ale comandanților…

Mi-am amintit în acest context observația lui C.S. Lewis despre război (ca fost combatant în WWI), care era convins că, dacă s-ar fi întâmplat ca doi creștini să se fi împușcat simultan în focul luptei, s-ar fi dus de mână în rai, fără ranchiuni, fără ură personală. Așadar, războiul era privit ca o convenție statală, nu ca un conflict personal. Altfel spus, războiul nu coborâse în străfundurile sufletului, ce era un nefericit incident exterior.

Fără-ndoială, oamenii au fost mereu capabili de îngrozitoare gesturi de cruzime, dar acest armistițiu de Crăciun era și un pol al înălțimii și nobleții la care se putea accede în comunități umane. Oare să se fi pierdut și să fi rămas posibil numai la nivel individual? N-am idee. Dar acest eveniment mă intrigă și mi se pare că este insuficient investigat și mediatizat. Mi se pare un reper la care ar trebui să ne întoarcem periodic.

Cred că ar merita să facă parte din manualele de istorie, ca o contrapondere la răceala datelor statistice și

Am găsit și un fel de documentar pe această temă, poate fi vizionat aici. Încă nu l-am văzut integral.

UPDATE: Iată aici și o inițiativă mai recentă.

Anunțuri

2 gânduri despre “Armistițiul de crăciun – un caz de noblețe insuficient investigat

  1. A fost, din cate am citit, ultima data cand onoarea, respectul, traditia, au putut sa invinga razboiul altora,,,Dupa aceea nimic nu a mai fost ca inainte!…

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s