Postat de: Teofil Stanciu | 20/12/2013

Putem FI mai buni de Crăciun?

 

Caricatură de Louis Dalrymple, pentru revista Puck. (sursa)

Caricatură de Louis Dalrymple, pentru revista Puck.  (sursa)

Dacă prin a FI mai buni înțelegem a deveni mai buni în esența ființei noastre, e foarte probabil că nu putem FI cu adevărat mai buni de Crăciun. Deși… dar mai bine să nu anticipez.

Dacă prin a FI mai buni înțelegem a ne comporta mai bine cu semenii, atunci răspunsul este, cu siguranță, afirmativ. În acest sens, putem FI mai buni.

Da, oamenii au capacitatea să se prefacă, să simuleze generozitatea, să dăruiască fără să simtă neapărat și compasiune, să facă acte filantropice ca să iasă în evidență, să fie amabili numai de pe vârful limbii, să clocotească pe dinăuntru, dar să pară serafici pe dinafară.

E și asta o formă de ipocrizie, fără-ndoială. Să te pretinzi mai bun decât ești în realitate, să maimuțărești ceea ce nu ai fost niciodată, să-i lași pe ceilalți cu impresia că ești un individ mult mai nobil decât te cunoști pe dinăuntru.

Așadar, putem FI mai buni de Crăciun cu prețul autenticității. Și ce dacă? Într-o vorbă celebră, Steinhardt spunea: „Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoşi”.

N-ați prefera și dumneavoastră ca în loc de un ticălos autentic să aveți de-a face cu un om de o cumsecădenie prefăcută? V-ar deranja chiar atât de tare – socialmente vorbind – să fiți înconjurați zilnic de falsa amabilitate a concetățenilor în locul neobrăzării și bădărăniei care se arată la tot pasul?

Pe mine, mărturiesc, nu m-ar deranja deloc. Nici dacă politicienii s-ar opri din furat doar din dorința de a se arăta mai cinstiți decât sunt. Nici dacă cei corupți ar înceta să mai ia șpagă doar ca să pară mai omenoși decât sunt. Nici dacă cei lacomi ar accepta să-și diminueze profiturile doar ca să pară mai generoși sau să atragă admirația „prostimii”.

Aș prefera ca binele să fie făcut de ochii lumii sau din slavă deșartă mai degrabă decât să văd mereu răutăți profund oneste și nemernicie autentică. Un bine izvorât dintr-o motivație oricât de greșită (la nivel personal) mi s-ar părea mai de dorit (la nivel social) decât răul fără perdea și fără rețineri.

Iar dacă e să dăm crezare (și cred că merită să le dăm) bătrânilor noștri înaintași creștini, binele săvârșit fie și numai dintr-o datorie poate să lucreze, în timp, un bine autentic în suflet. Virtutea poate să se nască și în sens invers: mai întâi e simulată și abia pe urmă prinde rădăcină.

Orice formă, oricât de pervertită, a binelui tot mai păstrează ceva din frumusețea și noblețea sa originară. Ba mai mult, orice formă a răului se altoiește pe un bine inițial.

Totuși, a FI bun în sens profund, ființial, e o chestiune care merită atenție, însă rezolvarea ei ține de individ, comunități de credință și are perspectivă ce transcende această lume. E  o chestie între om și Dumnezeu. Din punct de vedere social însă, e acceptabil și un bine de rang mai mic.

În concluzie, indiferent dacă putem FI sau doar preface mai buni de sărbători, nu strică să încercăm. Și trag nădejde că, pe termen lung, nu e nici cu totul inutilă o asemenea încercare.


Responses

  1. Corect, drept-ai grait! Hai sa ne prefacem ca poate , pana la urma, om fi si noi cumva ….

  2. Nu exista un eu „autentic”, al nostru pentru totdeauna. Asta e o autoamagire nascuta din vanitate. Asa ca mai usor vor urca spre bunatate cei care fac in mod consistent si coerent fapte bune, decat cei care spun ca vor face faptele doar atunci cand „simt” ca „sunt autentici”. Ce facem: ii lasam sa moara de foame pana cand ne vom rezolva noi complet problemele de „autenticitate”? Nu-mi salut vecinul pana cand simt ca l-am iertat „cu adevarat”?
    Putem DEVENI mai buni facand faptele bunatatii.

  3. De acord.

    Ce ar insemna daca intr-o comunitate fiecare ar spune la tot pasul ce gandeste despre celalalt in modul cel mai sincer ?

    Sinceritatea nu-i intotdeauna o virtute. Si nici ipocrizia nu-i intotdeauna de condamnat. Uneori autocenzura (chiar in cazul mimarii unei atitudini opuse) te poate ajuta sa te gandesti mai bine si sa nu comiti o imprudenta.

    Astazi se poarta lozinca ,,fara ipocrizie”. Eu cred ca si asta-i un pacat. Afecteaza pacea dintre semeni si nu ajuta neaparat la imbunatatirea morala a celui de langa tine. Ne putem intreba daca e bine sa-i spunem sau macar sa-i aratam cinstit unei domnisoare ca nu-i chiar cea mai frumoasa femeie din lume sau sa-i spunem unui suferind de o boala grava ca are ce are si ca eventual va muri in cel mult o saptamana ? Ne putem intreba. Si daca avem un raspuns afirmativ la intrebare se iveste o alta> suntem noi mai buni prin sinceritatea noastra in astfel de cazuri ?

    Am dat doua exemple mai ,,expresive” dar se mai pot da multe altele.

    Sinceritatea absoluta nu cred ca-i o virtute.

    Poate ca farmecul sarbatorilor de Craciun si de Paste este si acest aspect: o anumita schimbare in bine a starii de spirit a oamenilor. Daca nu putem fi mai buni tot timpul anului e chiar atat de rau ca macar de Craciun si Paste reusim sa ne depasim un pic conditia ?

    • Măcar să vedem că putem, nu? Adică că un exercițiu de acest tip nu ne sărăcește, nici nu ne diminuează din prestigiu…

  4. Si as mai adauga ceva.

    Faptul ca o persoana e intr-adevar cumsecade sau doar se preface e important pentru relatia acelei persoane cu Instanta Morala Suprema. Dar pentru semeni atat cumsecadenia adevarata cat si cea mimata au deseori efect similar.

    Cand apelezi la un serviciu public iti este suficient faptul ca slujbasul respectiv te-a tratat bine si nu te intrebi daca nu cumva sentimentele lui fata de tine nu sunt altele decat cele aratate. Te incanta spre exemplu ca un chelner te serveste prompt si nu te intrebi daca acestuia ii place sau nu mutra ta.

    • Avea Eugen Lovinescu teoria formelor care crează fondul. Și a avut dreptate.

      Încă o idee care tocmai mi-a venit. Sinceră poate fi tocmai această încercare de a fi/părea mai bun. Adică, un efort autentic, onest de a face un bine semenului. Chiar dacă motivația e ambiguă.

  5. Reblogged this on Pro(-)scris.

  6. Multumesc, Teo. M-ai ajutat și tu încă puțin să mă împac cu mine însumi într-o tristețe adâncă care îmi bântuia fără excepție sărbătorile. Până acum reușisem mai mult să depășesc durerile „prefacerii” (în sensul articolului tău) doar convertindu-le în combustibil pentru stimularea „prefacerii” (în sensul traducerii Cornilescu a Romani 12.2) în cadrul „comunităților de credință” (că pomeneai și de acestea). M-ar interesa mult dacă ai putea să scrii ceva legat de ipocriziile sfinților – în timp ce scriam aveam impresia că trebuie să pun undeva ghilimele, dar n-am știut unde, la „ipocrizii” sau la „sfinți”, pentru că, din perspective diferite, ambele cuvinte descriu realități. (Evident, mă refer la ipocriziile „de toate zilele”, nu la cele sărbătorești.) Ca să nu fiu ipocrit – măcar acum – dându-ți impresia că te citesc constant (timpul nu-mi permite!), te rog să mă și anunți direct dacă scrii ceva pe această temă. Merci!

    • Luci, s-ar putea să fi scris ceva pe tema care te interesează. Dar n-am avut timp acum să răscolesc. Promit să mă uit și să-ți trimit dacă am ceva. Tema m-a preocupat și pe mine din adolescență încoace.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: