Postat de: Teofil Stanciu | 18/12/2013

Next step: teologia… conservării abundenței

 

Autor: Agnico-Eagle (sursa)

Autor: Agnico-Eagle (sursa)

Fiindcă prea are, pentru mulți, iz de erezie, teologia prosperității este ocolită de multe grupări evanghelice. Cel puțin, oficial și explicit, majoritatea baptiștilor și o parte dintre penticostali evită să o promoveze.

Neoficial însă… creștinii occidentali o duc tot mai bine (cu toată criza), iar teologia trebuie să țină cumva pasul cu această prosperitate. Toate statisticile ne spun că, dacă e să ne comparăm cu o bună parte din populația Terrei, chiar și noi români stăm binișor. Dacă nu mă credeți, faceți un foarte scurt test aici.

Această stare de fapt are nevoie și de un „suport” teologic adecvat. Cum teologia prosperității este prea rău-famată, rămâne să se recurgă la o altă abordare teologică care să conserve abundența economică și, eventual, s-o stimuleze discret.

Ce spun eu? Această teologie deja circulă în formele ei populare pestrițe, adaptate locului și situației. De pildă, evanghelicii au un reflex să spună că cei mai bogați dintre ei au fost „binecuvântați” de Dumnezeu. De unde deducția că orice surplus finaciar ar fi în mod obligatoriu o formă de binecuvântare… nu se știe. Însă aceasta este formula. Poate cineva contesta o binecuvântare? Evident că nu!

În plus, faptul în sine că prosperitatea materială este asociată cu ideea de binecuvântare divină o transformă într-un obiectiv de dorit și legitim. Altfel spus, toți suntem îndreptățiți să așteptăm o situație finaciară mai bună și să o urmărim explicit. Ea devine un ideal… duhovnicesc.

Teologia aceasta – a conservării abundenței, cum am numit-o eu – va trebui însă să se mai ocupe de un aspect important: relația cu săracii. Este o realitate incontestabilă că există însă discrepanțe mari (către uriașe!) chiar și în bisericile evanghelice între cei aflați la capetele spectrului de bogăție. Există săraci care abia își târăsc zilele, dar există și bogați extrem de potenți financiar.

Ei bine, teologia viitorului (imediat) va trebui fie să mențină această discrepanță, consfințind astfel o realitate socio-economică „lumească”, fie să o sancționeze, riscând astfel să provoace oarecare disconfort în rândul enoriașilor.

Intuiția mea e că această dilemă va fi rezolvată la nivel local potrivit cu priceperea, interesele și înțelepciunea fiecărui pastor.

Fiind în joc un subiect foarte delicat, nu cred că vom asista la vreo „reglementare” teologică oficială a chestiunii. Dar tema aceasta se va impune tot mai frecvent pe agenda pastorilor și va trebui vrând-nevrând tranșată cumva.

Părerea mea e că se va merge – ca linie generală – pe ideea conservării abundenței. Conform modelului deja consacrat, se vor ignora realități naționale și internaționale care ar putea pune sub semnul întrebării învățătura cu privire la prosperitatea materială și, în acord cu clasica mentalitate de ghetou, se va gândi inconsecvent și localist.

Consider că toate aceste paradigme teologice confortabile care favorizează exacerbarea individualismului (pe motiv că „fiecare răspunde pentru sine”), a sectarismului (pe motiv că nu vrem să ne „amestecăm cu lumea”) sau conservarea prosperității (pe motiv că noi suntem ăia „binecuvântați”) spun câte ceva despre vulnerabilitățile evanghelicilor.

Probabil că dacă am fi în stare să ne evaluăm onest zonele în care am modelat teologia după gustul nostru (în disprețul realității și contorsionând învățăturile biblice de la care ne revendicăm cu aplomb), am descoperi ce anume compromite mesajul pe care spunem că vrem să-l transmitem.

Cu Biblia se poate jongla foarte bine, fiindcă are puține interdicții categorice (și evanghelicii nu prea comit faptele incriminate), e foarte cuprinzătoare și lasă mereu posibilitatea interpreților să își pună propriile idei în text.

Mai vreau doar să justific de ce consider că miza economică este una cu adevărat semnificativă. E simplu: azi toate discuțiile la nivel înalt se poartă în primul rând în termeni economici. Așadar, dacă acesta este noul limbaj global, cel mai convingător și mai utilizat, atunci nici biserica (sau Biserica) nu poate ignora această realitate. Și chiar și neglijarea acestei realități e deja în sine un răspuns.

Papa, după cum s-a văzut, s-a pronunțat deja în mai multe rânduri pe acest subiect. Contează mai puțin dacă ne convine sau nu ce spune el, dar semnalul pe care-l dă nu cred că poate fi ignorat. De fapt, poate, dar cu un anumit preț.


Responses

  1. problema teologiei, a mon avis, e că prin teologie se poate susține orice. deci nu-i de mirare că ai ce scrie pe tema asta sau în altă ordine de idei, că îs atâtea păreri și teologii vis-a-vis de fleacuri sau mai generalizat – nu-i de mirare că-s atâtea feluri de creștini. ai zis și tu în text de fapt că se poate jongla cu Biblia foarte bine…

  2. Nu pot sa dau amanunte ca nu am experienta necesara dar multe lucruri pe care i le atribuim direct lui Dumnezeu, ca o interventie directa a Sa binecuvintatoare nu au nicio treaba cu asta, tin pur si simplu de „viata”.

    Delicate si intvestitiile masive pe care unii si le fac in case (sute de mii, milioane de euro) dar de fiecare data venim cu gindul ca noi nu stim cit daruieste acea persoana, deci faptul ca daruieste mult acopera risipa de bani in propria lor casa.

    • Am ales o temă riscantă. N-aș vrea să îndemn pe alții să-i judece pe cei bogați. Dar nici nu mă pot preface că n-am văzut nimic.

      Un lucru tot se poate spune: dacă în biserică discrepanțele sunt prea mari, problema materială poate că e deja una spirituală. Asta-i de la John Stott cetire.

  3. Eu sunt de acord cu aceasta teologie a conservarii abundentei, argumentata sau mai putin argumentata, dintotdeauna au existat oameni binecuvantati de Dumnezeu cu bogatii materiale! Un al doilea aspect, daca nu ar exista acesti oameni, aceasta forta intrinseca, biserica ar fi(de parca asa nu este) la cheremul statului ! Calin , mai sus, face o remarca referitoare la opulenta celor bogati din biserica! Aici chiar e o problema pentru ca crestinismul este caracterizat de modestie, problema e cum percep cei bogati crestinismul si cum sunt taxati sau nu de catre pastori? Aici e ,,campul de batalie” , nu in a avea cat mai mult ci in ceea ce faci cu ceea ce-ti prisoseste pentru ca , hai sa fim seriosi, toti mancam doar cu o lingura … Averea nu e un pacat, e un dar de la Dumnezeu,o binecuvantare, dar administrarea ei poate sa fie lumina sau piatra de poticnire …

    Ca incheiere, nu sunt de acord cu impartirea averii saracilor, aceasta extrema este o chemare doar pentru cei chemati la o misiune mult mai inalta! Si omul bogat isi are rolul sau vital in intarirea Bisericii Luptatoare! Biserica nu trebuie sa fie o adunatura de cersetori , si nici n-a fost vreodata, Biserica trebuie sa fie o forta iar pentru aceasta are Dumnezeu grija sa randuiasca pe fiecare la locul lui, dupa talantul pe care i l-a pus in minte si in inima !

    • Sunt de acord numai în măsura în care asta nu protejează niște sponsori sau niște interese. Când teologia vine din interes, atunci am rețineri să o accept.

      Cred că puține lucruri pe lumea asta pot fi considerate binecuvântări în sine. Iar bogăția nu cred că ar fi una dintre ele. Mai degrabă cred că face parte dintre lucrurile care devin binecuvântări sau blesteme în funcție de utilizarea pe care le-o dăm.

      Nu subscriu la ideea că biserica nu s-ar descurca fără bogății și bogați. China, Coreea de Nord, țările islamice… toate te-ar contrazice.

  4. Divergența filoanelor creștinismului post Schismă și Reformă trebuie văzută și la nivel de semantica cuvintelor. Aceleași cuvinte (inclusiv Isus, inclusiv Scriptură, inclusiv Biserică) înseamnă un lucru în Ortodoxie, nițel altceva în Catolicism și chiar și mai altceva în formele creștine Protestante.

    Din ce observ, în neo- (deși mai corect, cred eu, ar fi hiper-) protestantism, „binecuvântare” a ajuns să însemne preoponderent „prosperitate” și „bunăstare”. E un fenomen fascinant, căci hiper-protestantismul ar tinde să izoleze „relația personală cu Dumnezeu” la nivelul abstractului, ideaticului, spiritualului, invizibilului. Se interzice ca această „relație cu Dumnezeu” să fie întrevăzută și prin ritual, în participarea spațio-temporalității la „închinare”. Ce este fascinant este că ideea abstractă de „binecuvântare” se întrupează la anti-ritualist tot în materie, în spațio-temporalitate, dar este identificată cu prosperitatea și bunăstarea. Este o formă implicită de teologie a prosperității. Și cum orice idee tinde să se se împlinească până la ultimele ei consecințe logice, teologia prosperității va ieși din sfera implicitului și în spațiul hiper-protestant românesc. Globalizarea tinde să grăbească întruparea plenară a ideilor și să uniformizeze această întrupare în spații similare ideatic.

    • Vasile, cred că am înțeles ce vrei să zici (nu-s foarte sigur, că ai recurs la o teoretizare destul de pretențioasă) și probabil că ai dreptate într-o anumită măsură. Dacă e să mă gândesc, nu cred însă că binecuvântarea e chiar atât de abstractă pe cât sugerezi tu și că singura ei formă concretă ar fi neapărat propășirea materială. Am auzit același limbaj și între ortodocși, nu doar între evanghelici. Deci cred că altundeva trebuie scurmat după rădăcina problemei.

    • Rădăcina problemei ar putea fi fixată în introducerea Filioque în Crez. Este prima mare subordonare a adevărului în pragmatism. Această protoerezie este mama creștinismului terapeutic nondoxolgic hiperprotestant de astăzi. Nu acuz, constat, și constatarea este făcută cu mare luciditate chiar de hiperprotestanți folosind instrumente sociologice. Hiperprotestantismul actual este deism sau isusim terapeutic (vezi postarea Creștinism sau Isusism a domnului Marius Cruceru, sau concluziile studiilor Barna despre creștinismul born-again), adică Adevărul a fost subordonat omului și nevoilor sale. Instrumentalizarea lui Hristos în scop lucrativ. Creștinismul hiperprotestant este într-o cursă a adapătării la chipul veacului, adică o cursă a relevanței. Unul din chipurile veacului este fuga de cruce, fuga de blestemul Edenic. Această fugă de cruce și de asceză este reamblată în „teologia abundenței” sau a „binecuvântării.”

      Desigur, nu spun nimic nou. Toate lucrurile se cunosc, ba mai mult, se trăiesc plenar sub chiar ochii noștri.

      (Ortodocșii culturali au mentalitate seculară, și sunt aproape la fel de anti-Ortodoxie ca alți vrăjmași. Explicațiile mele nu sunt anulate și nu se împiedică în avorturile și corupția ortodocșilor, tăgada și lașitatea lui Petru, nici în curvia incestuasă a corinteanului, nici în alte păcate etice. În definitiv, păcatul orginar este schisma luciferică, nu avortul.)

  5. […] https://drezina.wordpress.com/2013/12/18/next-step-teologia-conservarii-abundentei/#comment-7506 […]

  6. „Cu Biblia se poate jongla foarte bine, fiindcă are puține interdicții categorice (și evanghelicii nu prea comit faptele incriminate), e foarte cuprinzătoare și lasă mereu posibilitatea interpreților să își pună propriile idei în text”
    Cum „jonglam” cu „Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie” (Luca 18, 22)

    • Dacă trebuie, jonglăm: Ăla încă nu credea. Dar cei care deja au crezut (și pe urmă s-au îmbogățit), nu mai trebuie să vândă, pentru că important e dacă iubesc bogăția, nu dacă o dețin. Jonglat bine?

  7. Chiar e nevoie sa dau si continuarea? Aceea cu „Mai usor va trece…”. Imi pare rau, dar jongleria nu tine. E vorba, intr-adevar despre atitudinea fata de bogatie, nu de bogatia in sine. Dar cum vrei sa te cred ca esti credincios atunci cand ii spui saracului ca datoria ta e sa-ti conservi averea pamantesca (ca semn al binecuvantarii!), desi Iisus ti-a spus foarte clar ca daca dai unuia dintre acestia mici, lui ii dai. E loc aici de jonglerii? Macar tanarul bogat a plecat intristat ca nu putea sa faca gestul pe care il ceruse Invatatorul. Si noi sa „jonglam” veseli cu ideea de bogatie ca binecuvantare in sine?

  8. […] Next step: teologia… conservării abundenței […]

  9. […] „sponsorului” din străinătate, care mulți am văzut că, de obicei, are un preț. Există riscul de a construi o teologie care să justifice anumite decizii cu miză […]

  10. […] „sponsorului” din străinătate, care mulți am văzut că, de obicei, are un preț. Există riscul de a construi o teologie care să justifice anumite decizii cu miză […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: